Azi-noapte am visat că eram în Anglia, dar nu așa oricum, ci în cabinet. Aproape în fiecare noapte visez ceva legat de asta, când în următarea zi merg să lucrez. M-am trezit bucuroasă: încă știu engleză, ce bine! Eram cu managera de la clinica unde lucram, în camera noastră, care era și vestiar, și bucătărie și loc de povestit. Deși nu aveam nici măcar o masă! Ce bucătărie e asta, fără masă, ai fi zis. Adevărul e că am avut una, primită în dar de la o asistentă care și-a remobilat casa. Era o masă chiar utilă, din cea care se făcea mai mare sau mai mică, în funcție de cât mâncai, că noi, la număr, eram tot aceiași. Doar că femeia de serviciu se cam împiedica de ea când se făcea că mătură și atâta a trântit-o, până a rupt-o. Și, ce să vezi, o masă ruptă nu ne folosea la nimic! Ne-am încăpățânat noi s-o ținem, până ne-am pus supa fierbinte pe pantaloni, că na, când ai masă, îți permiți o supă caldă la prânz! Apoi ne-am lecuit și de supe, și de mese.
