Curiozitatea și opusul ei trăiesc la mine în cap

curiozitatea miruna ioani

Sunt de câțiva ani în faza aia a vieții mele, în care nu mai comand la restaurant decât ce știu sigur că-mi place, în care nu mai am chef să hoinăresc prin magazine și prefer să mă duc țintit la ce știu că-mi place și mi se potrivește. Ați pățit?

Am devenit genul de om care nu și-ar schimba niciodată telefonul, dacă nu ar începe să moară bateria. Aș putea trăi tot restul vieții mele cu același laptop, dacă el ar continua să se miște ca în ziua de azi. Ba nici haine nu mai simt nevoia să îmi cumpăr ca mai demult și, acestea fiind zise, îmi dau seama că în chiloți și șosete n-am mai investit de peste 3 ani. Ultimele perechi de chiloți cumpărate au fost dintre cele de mamaie, pe care să le port post-cezariană. Mai am una singură. Dacă vă spun că sunt chiloții mei preferați iarna, o să vă schimbați părerea despre mine? Dar altele nu-mi cumpăr, că-s mult mai cool decât să accept că-s super tari chiloții peste buric!

Ieri mi-am comandat însă o perche de pantofi.  Tocuri de 12. Îi pândesc de acum 2 Crăciunuri. Erau la reduceri, deci do not judge. Plus că mai am un model identic pe altă culoare, deci sunt ca un fel de mâncare pe care o comanzi că știi sigur că îți place. Paste carbonara, de exemplu. Sau scoici Saint Jaques, când ești pe barosăneală. Atât de mult îmi plac, încât am învățat să le gătesc singură, ca să înțelegeți importanța. Și da, pantofii ăștia sunt o delicatesă ca două scoici în farfurie.

Pe de altă parte, tot eu sunt omul pe care curiozitatea îl mână uneori până în pânzele albe. Curiozitatea e o calitate, e o forță, dar poate fi și un dușman. Dușman e atunci când te culci cu secretara, că ești curios cum e să înșeli nevasta. Dușman e atunci când te uiți la ”numai episodul ăsta”, că nu te poți culca fără să știi dacă Rachel rămâne cu Ross sau cu Joey. De asta m-am lăsat de seriale. Calitate e atunci când încă ești curios și după 20 de ani de relație, dacă soțului tău îi place pieptul de rață cu varză roșie și stafide, nu din aia călită, care împute jumătate de scară. Și alte curiozități care ne-ar face să roșim, ăf cors. Sau, hai să zicem după 10 ani, că după 20 învață să se descurce singur.

Ce glumă de șantier, ai făcut, Miruno.

Iar curiozitatea poate fi și o forță. De exemplu, când ajungi frântă de la muncă, după ce te-ai trezit de 3 ori pe noapte și, în loc să bagi cornu-n pernă ca orice om normal și obosit, bagi un joc cu puștiul tău venit de la grădiniță. Doar pentru că ești curioasă, astăzi ce o mai zice? Cum i se vor încreți nările în jurul nasului mic și rotund? Ce gest va face cu mânuța lui grăsană? Na, curiozitatea asta e sănătoasă.

Și mai e bună atunci când te mână să înțelegi lucruri, să afli, să cunoști, să cugeți. Eu funcționez așa pe diverse subiecte. Sunt ca elevii ăștia care învață la școli private, după teme date. Tocmai am terminat subiectul ”Michael Jackson și trilogia penisului adult în pat cu un copil”, deși simt că aș mai avea de vizionat un film fără legătură, doar că nu mă mai ține stomacul. Nu știu dacă o să mă credeți că, la prima parte din acest documentar, ”Leaving Neverland”, care nici măcar nu e documentar (documentar e când sunt prezentate păreri și pro și contra, argumente din toate taberele, ca un eseu, numai că film), am vomat. Da, fix așa. M-am dus la baie, am luat buda în brațe și…bleaaah. Probabil, dacă nu aș fi fost mamă de băiat, m-ar fi îngrețoșat un pic mai puțin vegetativ și fizic așa. Nu știu dacă e adevărat chiar cuvânt cu cuvânt, dar filmul e foarte bine construit și descrierile foarte grafice. M-au urmărit. Deși, dacă stau acum să mă gândesc, în cazul ăsta, curiozitatea a fost un dușman. Chiar dacă nu mâncasem scoici Saint Jacques, nu e ca și când mâncarea ne crește în copaci.

Altă dată, am luat la puricat subiectul Freddy Mercury. Bohemian Rapsody l-am vizionat abia după multe alte documentare despre el și despre Queen și despre mă-sa și despre ta-so. Alt subiect digerat a fost al doilea Război Mondial. Curiozitatea poate fi o forță. Câte lucruri am învățat! Bine, trei sferturi deja am uitat, dar tot a fost interesant.

Ce minte complicată ai, ar spune soțul meu.

Dar el e deja obișnuit cu toanele. Habar n-am dacă dv credeți în zodii (el -nu), dar eu sunt un geamăn tipic.

Dar ce bine ne înțelegem și așa, ar spune tot el. Deși sunt momente în care simt că mă înțelege mai bine decât mine. Uneori știe că o să-mi treacă o obsesie, mai puțin cele gramaticale. De astea nu mai scap. ”Să areți” n-o să nu mă irite niciodată.

Concluzia e că suntem niște ființe complicate. S-au întâlnit paradoxurile în cap la noi. Sau poate doar la mine. Habar nu am de ce am scris toate astea, cred că eram cam nescrisă. Sau sub influența lui Michael. Să vă uitați pe stomacul gol la acel film, mai ales dacă sunteți mame de băieți.

Photo by Kamil Kalbarczyk on Unsplash

Articolul anterior

Când mama e bonă pentru o zi și trebuie să te rogi de ea să se spele pe dinți

Articolul următor

3 ani de România

  1. Denisa

    Fix asa si la mine cu telefonul sau laptopul, fac ce vreau eu faca, nici un gand de schimbare.
    La haine e simplu, daca la 25 si la 35 mergeam in orice magazin si gaseam mereu ceva sa-mi vina bine, acum la …si 3 copii merg mult mai rar si in mult mai putine locuri.
    Cu tocuri ce depasesc 5 cm nu sunt capabila sa merg, deci bocanci si adidasi scrie pe mine, noroc ca-mi vin bine blugii si am un job unde ma imbrac doar sport.
    Curiozitati am multe, nu o sa ma uit la filmul cu M J ca am doi baieti si o memorie ce pastreaza doar ce nu-mi face bine, deci ma abtin.
    Am inceput sa ma interesez de domeniul financiar, citesc cu placere ceva ce nu m-a interesat pana acum.
    Bineinteles, cu o familie numeroasa, orice reteta nutritiva , simpla si rapida este de mare interes.

    2+
  2. Ana Dinu

    Exact asa! Trece timpul, se schimba curiozitatile 😊 Dar sunt mama de baiat, si tare mi-e teama ca….peste niste ani, o sa ma loveasca curiozitatile de “soacra” 😱

    0
  3. Apai nu esti singura: ies rar la restaurant asa ca prefer sa mananc ce stiu ca e ok pt mine si sa nu risc. Sunt in acelasi job de multi ani, am aceleasi haine de f. mult timp, telefonul o rezistat 3 ani si anteriorul 7 ani etc.
    Dar nu e bai, rumeg la ideea de a ne muta in tenerife sau sa ma rad in cap.

    P.S. ca si Diana, de 3 ani citesc ceva ce alta data nu as fi citit nici titlul: despre educatie financiara.

    0
  4. Diana

    Acelasi rau fizic si la mine; dupa Leaving…am vazut si partea a 2a, efectiv nu pot intelege cum mamele erau ok sa isi lase copiii pe mana unui adult strain, fie el si megastar. Mai rau mi-au facut marturiile mamelor, cum povesteau ca si-au continuat vizitele prin SUA si au lasat copilul cu MJ. Brrr. Am si eu un baietel, dar dk as fi avut fata tot asa simteam. Anyway, eu simt nevoia de schimbare la haine, carti, filme si decor in casa. In rest, prefer mancarea din anumite locuri, anumite feluri. Acelasi tel, tv, papuci * marci de papuci etc. Batranetea?!

    0
  5. Restaurant, la fel. Magazine haine, idem. La tocuri, m-ai luat. In rest, zici ca sunt o bunicuta. Unde pui ca mai am și un halat pufos de casa. Oh, jeez!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 159 queries in 0.208 s