View this post on Instagram
Mi-am luat câteva roșii în cap când am scris despre pericolul promovării grașilor sub umbrela toleranței. Adică, interzicem reclamele la țigări pentru că faci cancer de la ele, dar promovăm tot mai mult niște coapse care n-au mai văzut o salată verde din mezozoic încoace. De ce? Pentru că e ceva nou și atrage atenția. Și atenția e tot ce își doresc brand-urile de la publicul larg.
În mod aproape firesc, au urmat dinții. Mai exact, lipsa lor.
Tudor face inventarul jucăriilor lui, de parcă ar fi fost altcineva să se joace cu ele cât timp noi am lipsit. Tatăl lui despachetează, semn bun pentru primăvara care abia a început. Mamă-sa scrie, în timp ce soarbe, atentă să nu se ardă, din supa de ghinde proaspăt pregătită de băiatul ei. Supa de ghinde e specialitatea lui.
Soțul meu, cu burta plină și somnul făcut, după una dintre multele mese copioase de zilele astea:
-Mai demult mergeam pe jos, domnule. Și-și mângâie părintește burta cu mâna dreaptă. (Nu e vreun burtos, dar chiar și un atletic ca el se resimte după atâta cozonac)
În Anglia nu aveam nici mașina, și după ce aveam, nu o folosea el 🙂 că eu aveam un motiv obiectiv: naveta.
Nu știu voi cum sunteți, dar eu am această tendință de a-mi ieși din fire pe la sărbători. Sau pe la evenimente mai mari. Când trebuie să te îmbraci, să fii gata la timp. Când masa trebuie să fie pusă, fiecare furculiță la locul ei, friptura făcută, apa turnată, zâmbetul executat. Îmi place la sărbători, doar că-i mai greu până mă pornesc.
Îmi amintesc o scenă de la cursul de puericultură din Sheffield, unde am l-am și născut pe Tudor. Profa ne-a pus să zicem ceva ce ne-a plăcut în sarcină și toată lumea, în răspunsuri, se plângea, de fapt. Ba de picioare umflate, ba de dureri de spate, ba de insomnii. Mie mi se părea că am renăscut. Îmi plăcea fiecare centimetru pătrat din zi și din noapte. Aș mai fi fost gravidă încă vreo mie de ani.
Acum însă, la a doua sarcină, oh boy, oh boy.
Una dintre chestiile care îmi plac cel mai mult în sistemul Montessori e că îi învață pe copii de foarte devreme să își aștepte rândul. Mai mult, am observat asta și la copiii care nu sunt înscriși într-un astfel de sistem.
