Iar în curând, voi fi mamă de băieți. Oficial, cu acte-n regulă. Într-un fel deja sunt. Camioanele vor fi viața mea, casa e oricum plină de mingi și de excavatoare. Ba, mai nou, avem și jocuri cu păpuși-bebeluși și două cărucioare (adevărate, nu de jucărie!) care au încăput în cele 2 camere de la bloc, fără ca niciun membru adevărat al familiei noastre să fie nevoit să doarmă pe jos.
O tipă întreba pe un grup: ce să-i aducă soțul ei din Marea Britanie (nu neapărat medicamente) când vine de Paști, în concediu. Mi-a atras atenția întrebarea, pentru că, pe vremea când locuiam noi acolo, lucrurile erau fix invers. Ceream noi lucruri de acasă. Nu că am fi dus lipsă de ceva, deși, dacă judecai după cum căram ciorba de burtă la conservă în geamantane, printre ciorapi, ai fi zis că suntem pe jumătate duși cu pluta. Sau cu ciorba, na.
E tot mai scump băiatul ăsta al meu, iubesc fiecare cuvânt și felul în care îl spune. Mi-aș face un dicțiotudonar, să nu uit nicio vorbă. Într-o zi, stăteam cu mama mea toți trei, pe o margine de pat, când zice el dintr-o dată:
-Tudo vine o idee. (Lui Tudor i-a venit o idee)
Peste 230 de comentarii înscrise în concurs, sute de like-uri și share-uri pe facebook ne-au determinat să reluăm concursul cu setul pentru diversificare Num Num. Și vă mulțumesc, se pare că nu sunt / am fost eu singura mamă speriată care a bătut la ușile diversificării. Știu cum e să ți se pară că al tău copil n-o să mănânce niciodată altceva în afară de lapte, să îți dorești să-l alăptezi până merge la facultate, că un castron cu ciorbă ar fi un record mondial, că din mâinile și din oalele tale nu va ieși niciodată ceva acceptabil pentru bebeluș, nici atunci când are 5 feluri diferite, la alegere, pe zi.
Pentru că mama primului meu copil era un fel de copilă și ea. Făcea multe chestii pe care mama următorului copil nu le va face niciodată. De exemplu, dormea de multe ori cu bebelușul ei ori se trezea dimineața târziu, împreună cu el. Mama următorului meu copil nu își mai permite acest lux, pentru că ea are un alt dor în suflet, mai mare decât somnul: primul pui al ei. Dacă mama primului meu copil făcea o grămadă de chestii cât pruncul dormea de amiaz, mama celui de-al doilea copil poate are un prânz de pregătit pentru cineva care mănâncă și altceva în afară de lapte din țîță. Sau poate are niște hăinuțe de călcat sau niște jocuri de jucat cu cineva pe care l-a luat de la grădiniță.
Mergeam de mână toți trei pe platoul din fața clădirilor IKEA de la Timpuri Noi, Tudor între noi, când am simțit prima oară. Un gol în palma mea dreaptă. Nu a fost un gând, nu a fost un fluturaș în burtă, nici măcar o dorință materializată în acest fel. A fost un fior într-o mână goală de mamă. Iar fiorul acela s-a transformat în gând și-n fluturaș în burtă.
