A fost odată o însărcinată pe o bancă, în parc. Lângă ea s-au așezat două fete, dintre care una cu buricul gol și cealaltă cu un pachet de țigări în mână.
Eram în Orășelul Copiilor cu Tudor și cu tatăl lui, Tudor voia să se dea pe un trenuleț care nu-i de însărcinate, am încheiat citatul, deci au mers doar ei doi. Eu am rămas să îi aștept la umbră, pe o bancă.
Dragi cititori, acest articol nu e pentru voi, cei care intrați aici mai des de o singură dată, cei cărora nu vi se urcă sângele-n cap când citiți ceva cu care NU sunteți de acord, pentru că înțelegeți că e patologic ca doi oameni să fie de acord în 100% din timp. Nu e nici pentru cei care nu luați orice intră în dezacord cu igiena dumneavoastră emoțională drept un afront personal, nici pentru cei care văd viața ca fiind mai mult decât o înșiruire de nenorociri cauzate de mine personal. Deci, cu alte cuvinte, acest articol nu e pentru oamenii normali la cap, care intră de obicei pe acest blog.
Mâna sus, dacă avem vreun fan Sadoveanu și Creangă printre noi. Nu profi de română, nu părinți frustrați de propriile lor nerealizări. Nu. Oameni care citesc Sadoveanu din plăcere, în timpul lor liber, oameni care l-au iubit pe Creangă când aveau 12 ani și afară era vacanța de vară.
De curând, am participat la o nuntă, la care ni s-a indicat dresscode-ul: cocktail, dar atenție să aveți pantofi comozi, că e un garden party. Și ”vă rugăm să nu purtați alb sau negru”. Mi s-a părut minunat, iar după ce am ajuns acolo, am văzut și cât era de potrivită această sugestie! Bine, la mine a fost și ceva personal, pentru că a fost un argument în plus ca soțul meu să poarte costumul bleumarin, în care arată smokin-hot. Bine, ajută și blonda de lângă el.
Zilnic îi văd pe bicicletă, fără cască, și îmi imaginez că, la cea mai mică neatenție, își pot sparge capul ca un ou scăpat pe jos. Singurul motiv pentru care am adăugat ”pe capul copilului” în titlu e să vă atrag atenția. De fapt, e vorba despre oameni. Ai cap? Trebuie să ai și cască. Aceleași reguli se aplică la toți oamenii, indiferent dacă sunt mari sau mici. Știu persoane cărora casca le-a salvat viața, soțul meu probabil știe multe altele care nu au purtat sau care au purtat casca în mod greșit și n-a ieșit bine. Cotul sau genunchiul este rănit și se vindecă, însă o traumă la creier trece mai greu. Atenție, casca purtată corect reduce rănirile pe bicicletă cu 85%.
Poate credeați că doar mamă-sa are un bebeluș în burtă. Nici vorbă. Și Tudor are unul. Îl simte cum mișcă, îl aude cum vorbește, uneori cere de mâncare, alteori e sătul de mâncare și are poftă de-un orez cu lapte.
