-Iubitule, îmi faci și mie o poză?
-Când?
-Cam acum ar fi extraordinar, mirific și mirobolant. Ești cel mai bun iubit din lume.
-Să-mi spui cum vrei, că iar mă critici la final.
-Nu te critic, iubitule. Sunt recunoscătoare. Fă cum poți tu. Uite, ții așa, apeși pe buton.
3 minute și douăsutecincizeci de poze mai târziu, iese cam ce vedeți mai sus.
Îi ador negreala pe sub unghiile mici, aia de copil care parcă a râmat în noroi. Prima dată când am văzut-o, i-am făcut poză și am trimis-o la bunici. Ca pe un semn de ”am băiat mare și independent”. Mă topesc când îi văd frecățeii din genunchi. E semn că s-a jucat, că nu i-a păsat de detaliile astea mici. Mă bucur să văd dungi negre, de praf între pliurile pielii adunat. Alt semn că băiatul meu s-a distrat. A alergat, a transpirat, trebuie că s-a distrat. Încă îl fotografiez cu urme de cireșe pe obraji. E semn că fălcuțele lui nu au stat. Ador să îi fac duș, cu multă spumă și să-i frec bine picioarele, pe la încheieturi. Să văd apa neagră cum se scurge în canal. Să miros parfumul de curat, la final.
Viața de mamă e grea și de multe ori nedreaptă. Nedreaptă, pentru că tu ai mai multe responsabilități decât drepturi, ai întotdeauna ultimul cuvânt de spus și ești mereu soluția de rezervă. Știu.
Ție ți-a dat natura doi sâni și două brațe și niște vorbe-n cap, singurele care-ți pot alina copilul. Când e bolnav și plânge, când e lovit și-l doare, când e flămând și toată lumea știe unde-i frigiderul în casă la voi. Dar tu ești mama. De cele mai multe ori e minunat, dar uneori ai vrea să fie acest minunat și pentru altul, iar, pentru tine, să fie liniște. Un duș lung. O carte bună. Un film scurt.
Merg la un curs Lamaze, pe care îl plătesc. Și chiar mă gândeam după ultima ședință, ce mișto că se organizează și la noi. Încă nu a fost ca-n filme, în sensul că nu avem salteluțe și nu se întinde nimeni pe jos, dar e foarte fain. Am aflat ceva nou? Da, de fiecare dată aflu câte ceva nou. De exemplu, nu știam că suzeta și biberonul nu sunt recomandate până la 6 săptămâni pentru că interferează cu alăptatul. Adică, știam că strică faza cu alăptatul, dar nu știam de 6 săptămâni. Se pare că în jurul acestei vârste, copilul e suficient dezvoltat neurologic încât să nu mai facă o confuzie între biberon și sân și să țină minte că hrana vine de la mamă, nu de la plastic. Aș găsi aceste informații în mod gratuit undeva? Da, precis o mare parte e deja pe net. Și atunci de ce mă mai duc să dau bani? Pentru că vreau informația sistematizată, pentru că e greu să o găsești când nu știi ce să cauți și pentru că, realistic vorbind, nu o să fac asta. Pentru că moașa care îl organizează are experiență cu nașterile și bebelușii, iar asta face diferența între ceva ce zice un om specializat versus traducerea unui articol de pe un site străin.
Specialiștii nu recomandă expunerea unui bebeluș sub 6 luni, direct, la soare. Ce urmează să citiți nu e banc: O mamă întreabă pe un grup dacă am merge în concediu la mare, în România, cu un bebeluș de 5 luni. Și ce stațiune îi recomandăm. După vreo 5 răspunsuri cu ”sigur, și eu am fost cu sugarul de 2 luni și a fost foarte ok”, mă trezesc eu:
Or fi copiat toți știrea unii de la alții, habar nu am. Știu doar că pe Copy/Paste nu te poți supăra, că n-a dat Evaluarea Națională la română. Adevărul o gafează din titlu, mediafax citează un inspector general adjunct, iar edupedu e menționat aici doar pentru că mi se pare un comic de situație, dacă înțelegeți ce vreau să zic.
