Mâna sus, dacă avem vreun fan Sadoveanu și Creangă printre noi. Nu profi de română, nu părinți frustrați de propriile lor nerealizări. Nu. Oameni care citesc Sadoveanu din plăcere, în timpul lor liber, oameni care l-au iubit pe Creangă când aveau 12 ani și afară era vacanța de vară.
Lista de lecturi suplimentare sau
”cum să convingi copiii că să citească e un chin”
Cineva publică lista de lecturi suplimentare pentru clasa a treia, dacă nu mă înșel, și se nimerește blonda la postare. Mă crucesc. Ion Creangă, nu mai știu ce operă. Sadoveanu, Domnu Trandafir. Și alții, la fel de actuali ca ei. Jur că această listă nu s-a schimbat de 20 de ani. Posibil de 40, pentru că am moștenit multe dintre aceste capodopere din bibliotecile părinților mei. Aveau avantajul că erau deja citite și mai chinuiseră un suflet înaintea mea.
Culmea mi s-a părut că, la finalul listei mirobolante, scria ”Vacanță plăcută!”. Foarte cool, nu-i așa. Adevărul e că orice vacanță are mari șanse să intre în istoria afectivă a unui copil de 10 ani drept ”vacanța aia în care m-am distrat cu domnul Trandafir, învățătorul”. Sau drept ”vacanța aia în care am citit o carte întreagă scrisă de un moldovean pe care, nici după a treia pagină, nu-l înțelegeam”. Și dumneavoastră aveți aceste amintiri, da?
ahahahhaha
Atenție, nu zice nimeni că Sadoveanu-i de căcat. Faptul că mie nu mi-a plăcut NICIODATĂ nu-l ajută pe acest scriitor în acest articol parțial subiectiv, dar asta e, se descurcă el, că are destui fani. Nu zice nimeni că acești scriitori nu sunt valoroși. Doar că oricum li se umflă copiilor la școală capul cu ei. Măcar în vacanțe, lăsați-i să respire. Dați-le să citească suplimentar, face mai bine decât uitatul la televizor, dar lăsați-i să aleagă ei. Mai bine le dai de citit un roman pe vacanță și 3 poezii, care vor ei. Sunt șanse mai mari să citească unul care să le facă plăcere și să mai ceară încă unul, poate de același scriitor. Asta, versus: vezi o listă interminabilă și deja știi că nici nu are sens să te apuci de ea. Te descurci tu în toamnă cumva. Sincer, toți am avut 10 ani cândva.
Observ că ”Harry Potter” e foarte blamat printre părinți, pentru că e ceva contemporan. ”Jurnalul unui puști” e iar moartea pe pământ. Era grozav dacă ar fi fost scris într-un limbaj greoi, pe care doar cei luminați să-l fi accesat, după ce-au meditat profund și s-au rugat la zeul cărților preafericite. Ar fi fost niște cărți bune, dacă ar fi mirosit a praf și le-ai fi găsit prin biblioteca străbunicii tale.
Cum e treaba cu ”să citească măcar o pagină pe zi”
Vă zic din experiență, nimic nu e mai moartea pasiunii decât să citești o pagină pe zi. Când tu ești în vacanță și cireșele s-au copt și bunicii te așteaptă. Să citești o pagină pe zi înseamnă că ceea ce citești e formidabil de cumplit. Altfel, dacă e măcar un pic de bun, îți place, te prinde, n-ai cum să nu vrei să dai pagina aia și tu. Să vezi ce se întâmplă mai departe, ca la un serial bun. Da, chiar dacă ai 10 ani, oamenii nu sunt cretini când sunt mici și se deșteaptă brusc când își fac cont la Netflix.
Asta cu ”să citească măcar o pagină pe zi” închide în sine o speranță că cititul o să placă. Vezi, fix de asta nu se practică împreună cu ”Puiul” și ”Stejarul din Borzești”. Pentru că sunt lecturi odioase, cum au dat ăștia la radio o știre despre un cadavru al unei femei care fusese dezmembrată de asasinul ei și abandonată la cimitir. Să mai zic? Reporterul descria degete și picioare și nu știai cum să ajungi la butonul de off cu două mâini. Așa-s și lecturile astea. Lăsați copiii să citească orice. Orice e mai bine decât să îmbătrânească în fața unui ecran, cu o tabletă în brațe. Și spun asta ca unul dintre cei care au citit Creangă și Sadoveanu în clasa a treia și, la maturitate, se simt jefuiți de niște ani în care cititul li se părea oribil din cauza acestor indivizi și a brutelor care i-au convins că e un chin.
Abia târziu, când am intrat la facultate și am scăpat de toți, cărțile m-au prins. Deși aveam mult mai puțin timp (la medicină), aveam ceva ce înainte lipsea: libertatea de a alege. Bucuria de a fi propriul meu stăpân pe ce citesc. Am pus mâna pe lecturile mamei, am intrat într-o librărie și n-am mai ieșit. Astăzi, am ajuns să urmăresc apariții ale autorilor pe care-i îndrăgesc, să-i citesc în engleză, pentru că traducerea durează. Și da, mă simt jefuită de toți anii ăia în care poate nu m-aș fi uitat la telenovele. Dar știți, Creangă nu a avut niciodată vreo șansă reală în competiție cu ”Și bogații plâng” sau X-box și ce se mai joacă astăzi puștii pe calculator. Să-i înscrii pe ăștia în aceeași cursă pentru atenția unui copil e ca și când ai pune un melc din pădure să se întreacă la viteză cu o rachetă americană. Nicio treabă! Deși poate avea și melcul farmecul său dacă e primul melc pe care-l vezi vreodată, dacă te gândești că-și poartă casa în spinare, dacă e alegerea ta să îl privești, să te gândești.
Dacă nu e fan Creangă, nu înseamnă că va fi un idiot mai târziu
Pentru că inteligența copilului nu se dezvoltă în funcție de frustrarea mamei. Nici în funcție de fixurile profesoarei. E foarte bine să citești, dacă îți place. E ceea ce tot repet. Ca să îți placă, poți avea nevoie de puțin ajutor, un exemplu, e drept. Merge încercat și-un Creangă, deși eu nu aș risca pe copilul meu. Dar poți fi un om foarte inteligent și dacă ai citit Harry Potter când erai mic sau reviste cu integrame. Cunosc oameni care citesc în mod regulat romane de multe kilograme, dar scriu ”vre-o” și ”înpreună”, chiar dacă nu se grăbesc. Și mai știu specialiști care n-au citit mare lucru în afară de manuale și pe care oricum nu le-au parcurs pentru cum pui cratima corect, dar care n-au conflicte din astea gramaticale. Ce vreau să spun e că cititul e minunat pentru că îți place, nu pentru că ”te ajută” sau ”te face mai deștept” și pe maică-ta mai mândră.
Când mi-am exprimat părerea în acel grup, că nu există vacanță plăcută cu Sadoveanu și Creangă și că ar fi mai bine să lăsăm copiii să își aleagă propriile lecturi, o doamnă mi-a zis că aceștia sunt scriitori clasici, dragă. M-a întrebat cu ce rămânem, dacă pierdem 2000 de ani de literatură? Doamne ferește și multe semne de exclamare.
Nu am știut ce să-i răspund atunci, așa că o fac acum. Știți cu ce rămânem, doamnă?
Cu o vacanță fericită și un copil îndrăgostit de citit.
foto Shutterstock
ioana
Era necesar să specifici “la medicina”? 🙂 Dai dovada de aroganta in toate articolele din ultima vreme.
Miruna
Doamne, am postat acum 1 secunda! Considera-te avertizata. Ai fost mai rapida decat soferii care claxoneaza cand se face verde la semafor.
Da, era necesar, pentru ca nu toata lumea e obsedata de viata mea si tine minte detalii despre asta.
P.s. Considera-te avertizata. M-am saturat de rautatile tale. Inteleg ca ai o viata grea, cu multe frustrari si nevoie de ajutor, dar eu nu am nicio vina. Daca te pot ajuta cu ceva, sunt aici. Daca nu, ocoleste-ma in viitor.
ioana
Avertizata in legatura cu ce? Este dictatura aici, nu avem voie sa ne spunem parerea?
Nu sunt rautati, Miruna, sunt doar pareri. Nu sunt singura care a observat anumite lucruri (nu bune) in legatura cu tine. O sa-ti pierzi mare parte din cititori cu aroganta aceasta si cu comportamentul de care dai dovada.
Andreea L.
Sa specifici unde ai mers la facultate nu poate fi aroganta. Ce disciplina ar fi mai putin pompoasa, informatica? fizica? arhitectura? dreptul? haha toate sunt beton! Parerile contrare sunt bine venite in discutii, parerea mea, dar asta a fost una gratuita si fara continut, care iti scade din credibilitate tie, ioana. Nu m-as ingrijora prea tare de numarul de cititori ai Mirunei..
Diana
Wow, mă gândesc serios să îmi deschid și eu un blog de fizică cuantică. Nu că aș avea idee cu ce se mănâncă, dar observ că nu e necesar. 😂
dia
Nu știu la stoma cum e, dar eu la medicina am învățat pe rupte mereu ca sa știu cât pot de mult. Citeam și cât încăpea pe lângă, dar cu plăcere. Toți anii aia de învățat pe rupte însă îmi sunt pe deplin răsplătiți acum. Pe deplin. De acord cu oprirea cititului obligatoriu, pierdere de vreme. Trebuie găsita o cale prin care o faci cu plăcere și asta pornește prin exemplul pe care copilul îl vede acasă și prin introducerea cărților ca pe ceva fun de la vârsta mică. De exemplu, noi citim pe marginea lacului, la un picnic, in pădure etc
Miruna
Pentru mine, era fabulos volumul pe care il puteam inghiti in facultate. Dintr-o data, 50 de pagini de carte erau dintr-o suflare, in timp ce, in liceu, 50 de pagini din Ion au insemnat aproape o tortura fizica. Pur si simplu nu imi venea sa cred!
Cat despre copii, noi cheltuim cele mai mari sume de bani pe carti, se bucura enorm de ele, asteapta curierul cu atata entuziasm cand stie ca primeste carti, de nici in parc nu putem iesi inainte. Nu vrea sa le dea, sa facem schimb, le stim pe de rost. Mie cartile mi se pareau cele mai groaznice cadouri, cand eram de varsta lui 😜
Dar cred ca nici nu erau asa colorate ca acum.
dia
Fie cărțile sunt f scumpe in România fie am găsit părinți care iau mai putine jucării copilului decât noi lol. Aici sincer nu prea iau cărți noi sau dacă le iau încerc sa nu plătesc mai mult de 5-6 dolari😀avem in schimb o biblioteca beton lângă noi, îmi aduc aminte ca la un moment dat, in iarna, disperați de frig, am venit acasă amândoi cu 15 cărți😀
Simo
E o aroganta sa spui ce facultate ai urmat??
Eliza
Îmi place cum zici! Mie bunica mea mi-a dezvoltat dragostea pentru lectură. Mi-a cumpărat cărți cu povești și m-am lăsat să citesc în legea mea. Daaaar cel mai mult a ajutat că o vedeam pe ea citind, vorbeam cu ea despre ce citea și mai apoi despre ce citeam eu, mă lua în serios, îmi arăta că eu contez. O iubeam și mi se părea cea mai bună
și aveam încredere în ea, așa că am vrut sa fac ca ea și cititul a fost de drag. Și așa, citind de drag, mi-au plăcut și din clasici, nu toți, dar nu au fost chiar toate romanele pt școală chin. Pentru că dacă apreciezi lectura, vine vremea când poate găsești plăcere și în clasici, dar altceva ți-a deschis apetitul. Oricum, din punctul meu de vedere, dacă ești copil, vei face ce face adultul, nu ce spune adultul. E cam cum zici și tu cu spălatul pe dinți 🙂
Miruna
Exact! Mie mi-a placut Caragiale, de ex. Chiar mi-a placut. Si Eminescu, desi nu a fost niciodata un poet cool. Ma rog, in era mea :))
Dar asa e. Mama a incercat si sa ma mituiasca sa citesc, dar mi-a pus in brate Shogun. Hahahhahha. Ei i-a placut, cica. Omg, n-am rezistat nici 10 pagini. As fi preferat sa nu mananc decat sa citesc asemenea chin.
Eliza
Daaaa, am iubit Caragiale, Eminescu, Creangă, Sadoveanu (pe alese), Rebreanu, etc. Dar asta pt că mi se cultivase cititul de plăcere. Deși este un pic regretabil că nu te-ai bucurat de lectură când erai copil așa cum te bucuri acum, îi recunoști acum valoarea, iar asta este tot ce contează.
Miruna
Da, exact! Imi dau seama de asta. Ma simt jefuita, exact cum am zis.
Singurul noroc a fost cu literatura germana, care mereu mi s-a parut mai accesibila un pic. Poate si pentru ca la acea materie nu au existat niciodata “comentarii”, acolo citeam si ziceam cu subiect si predicat daca ne-a placut sau nu. Si puteai zice ca nu, daca argumentai. Nici pt bac nu au fost comentarii.
Mi-a dat o profa de germana o carte de vreo 5 kg s-o citesc in clasa a cincea. Am devorat-o si m-a inspirat atat de frumos, incat am inceput primul meu roman, pe un caiet de desen. In clasa a 5-a. Nu pot sa nu ma intreb ce s-ar fi ales de sufletul meu in viata asta, daca as fi dat peste mai multe carti care sa ma inspire la acest nivel. Nu ca as fi fost scriitoarea lui peste, dar sigur as fi fost mult mai inteleapta si bogata acum.
Mihaela
Miruna, ai perfecta dreptate. Fetita mea trece in clasa a 2a si are de citit Fram, ursul polar. E si foarte grea, si trista si nu are nicio placere sa o citeasca. Citeste in parale cu altele, mult mai distractive. Dar ii voi spune sa se opreasca. Sa faca din citit bucurie, nu chin. Ii citesc de cand era mica, citesc si eu, dar cititul pentru ea nu e inca o mare placere. Foarte bine venit acest arricol. 🥰
Ene
Bună!! Si piticul meu are de citit Creanga si Sadoveanu. A trecut clasa a IV a. Copilului ii place sa citească dar citește :Jurnalul uni pusti, Matilda, Dog Man.
Creanga i se pare greu, nu intelege toate cuvintele si se plictisește sa tot caute in dictionar.
Oana
Mie mi-au plăcut și Creangă și Sadoveanu, dar cred că i-am citit mai târziu de clasa a treia. Marin Preda de ex nu mi-a plăcut. Să citesc “Moromeții” a fost un chin, așa că am renunțat. Bine că au făcut filmele, alea mi-au plăcut.
Miruna
Nici mie nu mi-au placut, nu am citit, comentariul doar l/am supravietuit, cum zice englezul.
Elena
Am citit din clasa intai toate listele si peste cu enorma placere. Dar mama mea, educatoare fiind imi citea zilnic de mica, deci… dragostea si placerea cititului. Ref de Puiul, am avut o discutie cu colegii de birou, de ce se studiaza la prescolari,la care o colega spune: “Lasa-i sa inteleaga tristetea,compasiunea sa fie empatici nu ca “astia”(alti 2 colegi ne-empatici):)))
Elena
Si citeam in vacanta la bunici si lucram si la matematica. Am avut timp berechet si de joaca si de cirese si de ajutat la muncile campului si la animale, gospodarie si de stat juma de zi si facut baie la rau de zicea bunica:”Vi s-au inrosit ochii ca la pesti.”
Ecarulan
Ha, ha 🙂 Mie mi-au placut cam toti ‘clasicii’ – mai ales cei din liceu.
Cred ca erau si liste de lectura, dar oricum citeam mult, asa ca listele astea mi se pareau ‘interesante’ ca sa mai aflu ce mai e de citit :p
Dar, am inceput cu Jules Verne si basme si imi placeau deja cartile.
Ce mi s-a parut insa ‘moartea pasiunii’ au fost comentariile – norocul meu ca am facut realul 😉
Am o amintire foarte frumoasa dintr-o vacanta la tara, citindu-i strabunicii mele nuvele de Slavici – o femeie de 80+ ani, cu vederea aproape dusa, care nu a citit vreodata o carte pentru ca nu a mers niciodata la scoala.
Da’, ‘Fratii Jderi’ nu era asa o carte cam telenovela? :))) Mie pana si asta mi-a placut.
Iar ‘Harap Alb’, ce frumos!
Deci, ma treci la categoria ‘parinti frustrati de propriile nerealizari’? :)))
Singura carte pe care nu am reusit sa o citesc, desi am incercat de fooorte multe ori, a fost ‘Cuore’ – mi se parea exceptional de plictisitoare. Poate o gasesc pe undeva si mai incerc o data, poate varsta ma ajuta 😀
Miruna
Nu, aia sunt cei care au citit doar “copil fiind, paduri cutreieram”, n-au inteles nimic si acum le pare rau ca n-au citit si Baltagul … or something. Astia care chiar au citit si carora le-a placut pot transmite bucuria asta in mod diferit. Ca la mine, cu spalatul pe dinti.
Ecarulan
Mai, Miruna, esti suparata? 🙂
Am inteles ce-ai vrut sa spui, dar parca esti prea .. dura?
Hai, ca-i vara, cu inghetata si balaceala. Si un clasic de citit, ca tot e vacanta mare 😉
Lee
Fetita mea trece clasa a treia. Chiar astazi am revizitat lista cu lecturi recomandate. Sunt 6 carti insa mi se par groaznic de grele. Majoritatea au 300 de pagini (ceea ce mi se pare f mult pt varsta ei) , actiune atat de plictisitoare incat te ia somnul de la primele pagini. Singura ok din lista este Harry Potter insa pentru 8 ani e prea mult. Am citit-o impreuna acum 1 an, adora cartea, am ajuns pana la vol. 4, a vazut si filmele. Insa nu as fi lasat-o sa o citeasca singura atat de devreme. Simt ca nu s-ar fi bucurat de ea cum trebuie pentru ca nu e o carte pe care sa o duca un copil asa de mic. Noroc de noi ca avem o invatatoare smart și a spus ca lista este orientativa. Copiii pot citi ce vor, numai sa citeasca. Aici intra si benzi desenate, reviste, enciclopedii. Orice ii atrage. Ah, si asta doar dupa prima luna de vacanta. Le-a recomandat ca 1 luna sa nu faca nimic altceva decat joaca, odihna si distractie. Si fix asa si-a atras simpatia elevilor care nu vad cititul sau lucratul catorva fise ca pe o corvoada.
Incercam sa rememorez cu mama ce lecturi aveam eu in clasele primare si am constatat ca am urat tot ce mi se cerea de la scoala: Cuore, Colt-Alb, Huckleberry Finn, Tom Sawyer, Jules Verne.
Dar in clasa a 4a am descoperit Legendele Olimpului. Le-am invatat pe de rost! Apoi in clasa a 6a a urmat Winnetou. Am citit tot ce am gasit de Karl May la biblioteca, la prietenii parintilor, in librarii. Cine voia sa imi faca un cadou, imi cauta o carte noua de Karl May si eram cea mai fericita.
Am urat cu pasiune Sadoveanu( still do). Creanga nu a fost pe gustul meu. Insa mi-a plăcut Ionel Teodoreanu, Adam si Eva a lui Rebreanu, mai tarziu Eliade si Cioran.
Am avut noroc cu parinti care devoreaza cartile. Au o biblioteca impresionanta din care m-am infruptat cu spor tot liceul. Chiar si acum, cand merg la ei, primul lucru pe care il face tata este sa ma ia in biblioteca sa îmi arate cu ce s-a mai innoit.
Cred ca acum e o nebunie ce pretentii sunt la scoala. Presiunea care se pune pe copii si cerintele astea exagerate de a bifa carti de sute de pagini nu au cum sa nu ii indeparteze de citit. Si mi se pare asa o pierdere pentru ei. Ca apoi le este lehamite de niste carti care, de altfel, poate le-ar fi placut.
Cora
Mai, uite, si mie mi-a placut Fratii Jderi… 😊 Si nu m-a obligat nimeni s-o citesc. Ma prindea prin gimnaziu ca si Muschetarii lui Dumas
Georgeta
Foarte adevarat ! Din pacate, cerințele parintilor/profesorilor sunt foarte mari, iar ei, copii nu mai au timp de joaca, nici macar in vacanta.
Miruna
Stiu. Si cand isi fac timp, se simt vinovati ca nu fac “ce ar trebui” in loc
IULIA
In scoala generala nu imi amintesc lecturi de clasici, imi amintesc ceva basme de Slavici, Colt-Alb si alte povestiri. Pe clasici i-am citit in liceu si mi-au placut. Mi-a placut enorm Eliade care mi-a deschis apetitul pentru citit cu Romanul adolescentului miop. Apoi am citit tot ce se putea de Eliade. Mi-au placut Ion, Morometii, Cel mai iubit dintre pamanteni etc.
Nu m-am oprit din citit chiar daca am evoluat si nu cred ca acum as mai avea rabdare sa citesc Ion sau orice lectura pe care am citit-o acum 20 ani. Acum am nevoie de carti care ma captiveaza de la prima pagina sau carti care ma ajuta sa evoluez si unde mai pui ca citesc pana la capat chiar si cartile care ma plictisesc. Aflu eu ceva bun din ele si pana termin cartea plictisitoare mai citesc inca 5 🙂
Miruna
Haha, asta-i buna! Ultimele carti plictisitoare le-am citit vara trecuta, in concediu, ca nu le aveam decat pe acelea la mine. In rest, nu sunt asa perseverenta ca tine :))
O femeie
fiica mea, in clasa 5a, a primit cadou o carte de Caragiale. A citit vreo 2 pagini si gata, abandon. Am incredere in gusturile ei, ca doar a citit 5 carti HarryPotter la 9 ani.
P.S. sunt mama care nu am facut nicio meditatie si niciun repetat inainte de testele finale de clasa 5a. Am incredere in eforturile ei din tot anul, si daca ia 8 -9 tot sunt mandra de ea, mai important e sa fie sanatoasa decat sa aiba 10 in loc de 9.
Miruna
Uite, mie Caragiale mi-a placut, dar posibil sa fi fost doar prin contrast cu Sadoveanu 😂
Calin
Meditatii la 1-4? Se practica si asa ceva?
Greta
Eu am fost nevoită să citesc ”Frații Jderi” după ce-n vara aia citisem integral Ciclul Mușchetarilor (adică inclusiv ”Vicontele de Bragelonne”, pe lângă primele 2 volume, mai cunoscute, din serie).
Go figure cum au ”intrat” Jderii după asta 🙄
Andreea
Pai “Fratii Jderi” e un fel de varianta moldoveneasca sau cel putin asa a fost si pentru mine. :))
Greta
Eu am rezonat cu Ilisafta când zicea cu năduf despre Ionuț ”plodul acesta are să mă puie de vie în pământ”. Fix ce simțeam eu despre Jderi! :)))))
(la naiba, încă pot da citate. How about that for trauma).
Miruna
Greta, brrr!
Andreea
Mie mi-a placut mereu cititul. E o chestie mostenita de la tata. Mama detesta cititul asa ca nu numai ca nu imi dadea liste obligatorii de lectura, dar ma certa ca citesc spunandu-mi ca o sa imi stric ochii. La mine cititul a fost o parte din copilarie activitate clandestina pana s-a lamurit mama ca o sa citesc orice ar spune ea. Pe clasici cred ca i-am citit mai tarziu de clasa a treia. Eu sunt din Iasi, asa ca macar intelegeam regionalismele din Creanga si Sadoveanu. Dcaa esti din alta parte de tara o parte din limbajul folosit e chineza in toata regula. Pentru parintii care isi obliga copiii sa citeasca : “ Dragoste cu sila nu se poate.”
m
Eh, măcar era [comentariu editat de admin]?
Sorry, n-am putut sa ma abțin :))
Miruna
Ai mari sanse ca acesta sa fie ultimul tau comentariu pe acest blog. Zero toleranta pentru nesimtiti.
m
Mama, de când “bunăciune” e nesimțire? E compliment. Și mi se pare fair sa ataci pe cineva căruia nu-i place cititul, spunand ca speri ca măcar sa fi arătat bine, dacă nu-i plăcea cititul. Ce e nesimțire la asta?! Adică sa nu atacam inculții, ca e nesimțire?! Și i-am atacat frumos, btw.
m
Și, no problem, nu mai intru eu pe blog, promit, m-am saturat de atâta conservatorism.
Miruna
Mulțumesc.
Iojo
Nu e chineza, e lene. Lenea de a utiliza un amarat de dicționar sau de a fking da căutare pe google, ca oricum toți sunt lipiți de telefoane non stop. Nu e normal sa nu cunoști limba română (ma refer la cuvintele uzuale, nu absolut toate) indiferent ca e din alta zona sau ca e mai română veche!
m
Pai astea nu erau lecturi suplimentare, ca se predau și comentau în timpul anului școlar.
Mie mi-au plăcut absolut toate, cu comentariile era nașpa.
La lecturi suplimentare îmi amintesc ca cel mai oribil a fost când a trebuit sa citesc și sa scriu în vacanta rezumat, sau ceva de genul, la Coliba unchiului Tom. Oricum, cele mai rele erau temele de vacanta la matematica. Cititul e entertainment mai main stream, nu-s genul care se distra facând probleme la matematica (aveam momentele mele, dar treceau repede).
Bine ca am scăpat de școală.
Mihaela
Adevarul este ca acum piata de carte pentru copii este fabuloasa. Cred ca voi citi cot la cot cu ai mei cartile despre dragoni, vampiri si jurnale adolescentine. Scoala in schimb nu se va adapta la realitate, e mai inchistata decat biserica.
Miruna
Corect. Dar nu toti au norocul de parinti asa deschisi la minte.
Ioana
Don’t even get me started about this!
Am o colega care are copil in clasa I. Pana sa inceapa vacanta, colega imi arata zilnic pe telefon cum le trimite invatatoarea pe WhatsApp lista cu temele pe care le au de facut pt a doua zi (din pacate elevii, nu parintii! :)) ). Apoi lista cu temele de vacanta.
The fuck! La 8 ani! Clasele 1-4 sunt atat de inutile pentru formarea viitoare a unui om incat ma irita pana peste cap nevoia asta exagerata de teme, note, teste, chestii dinastea. Daca vrei sa faci un copil sa urasca scoala atunci da, da-i teme la 8 ani, da-i sa citeasta in vacanta “macar o pagina pe zi”, da!
Sistemul educational traditional romanesc este o matriță construită sa scoata oameni basic. Cine vrea oameni extraordinari tre’ să scurt-circuiteze sistemul.
Miruna
Din pacate, nici macar basic. Sunt atatia care nu inteleg un text simplu, analfabeti functionali, stii bine. Dar e mult, asa e, inutil si chinuie copiii.
o femeie
Si eu am o prietena ce si-a mutat copilul la alta clasa, din clasa 1, ca nimerise la o relicva de invatatoare ca asta amintita de tine.
Ce e moda asta de a vb cu invatatoarea dupa ore? are si ea dreptul la timp pt ea, familie. Fiica mea e la clasa a5a, si daca a uitat tema, tot nu am contactat pe nimeni pe whatsapp, am lasat-o asa, ca in epoca de piatra, sa mearga cu tema nefacuta (nici macar sa treaca pe la vecina nu am sugerat, ca sa isi copie de la ea 😀 ). A 2a oara nu a mai uitat 😀
Simo
Da, exact. Am nepot care tocmai a terminat clasa zero si are caiete de vacanta cu teme. Br! La fel a fost si sora-sa, ca doar au (avut) acelasi invatator. Mi se pare ca ii ia prea repede, prea cu multe. Unde e copilaria daca un invatator de copil de clasa zero spune parintelui “nu citeste prea bine, abia pe litere.. Sa mai exerseze!”?
Ramona
Ioana, fiica-mea are 5 ani si sta la scoala 6 ORE PE ZI! Asta e programul. Mai pierde o ora pe bus. Are zilnic lectii la matematica si la scriere (cate o pagina-doua din fiecare). Si teoretic e la clasa 0, nici macar in clasa I. Proiecte macar la o luna (tot felul de planse). Deci se poate si mai rau 😀
Iojo
Ce bine ca oamenii ca voi nu au putere de decizie!!! Frate cat de superficiale puteți fi…
Carmen
Eu citeam tot ce-mi cădea în mână şi acasă şi la bunica, în vacanțe. Îmi plăceau Caragiale şi Ionel Teodoreanu, Dumas şi Tolstoi.Fiică-mea începea să citească tot felul de cărți pe care le abandona dar a citit cu mare plăcere Harry Potter, când era copil.Cu atâta entuziasm încât n ani mai târziu i le-a recomandat şi lui frate-su. Puştiul le-a citit pe toate în germană şi acum în engleză. Şi Gregs Tagebuch şi tot felul, observ că îi place să citească.
A, fiică-mea nu citea cu plăcere când era copil şi nici acum dar citeşte şi învață zilnic pentru specializarea ei deşi sunt ani de când a terminat facultatea. Medicina, da. Fă doi paşi în spate, Miruna, încasez eu roşiile acum. Şi la postările anterioare am fost de acord cu tine.
Luminița R.
Of, lecturile obligatorii! Am mai scris despre ele pe un grup pe facebook. Clasa a 5-a, Basme de Petre Ispirescu, Povești de Ioan Slavici, Unde fugim de acasă de Marin Sorescu, Pasteluri de Alecsandri, Dumbrava minunată, Povești și povestiri de Creangă etc. Ok, or fi ei clasicii literaturii române, dar copilul meu citește cu plăcere doar cărțile lui Roald Dahl deocamdată, plus Tom Sawyer și Gulliver. Mie mi-au plăcut ai noștri, generația de azi nu-i mai înghite pentru că nu-i înțelege. Citind cu băiatul meu Prâslea cel Voinic și merele de aur, îmi zice copilul: ”Mami, dar care e logica? Cum să se suie Prâslea (și de ce-l cheamă Prâslea? Alt nume n-au găsit?) pe spatele gheonoaiei și să-și taie din călcâi?! N-a sângerat pâna a murit?!” Ei, explică-i generației 2000+ cum e cu creația populară, fantasticul în literatură și limbajul arhaic și regional. ”Aoleo, mami, dar grele cuvinte mai aveau pe-atunci!”
Ai dreptate, Miruna, dacă nu-i lăsăm să citească ce le place, nu vor mai citi în veci! Școala de acum a rămas în secolul al XIX-lea, pe când copiii noștri visează să construiască roboți de trimis pe Marte și proiecte pentru NASA.
Iojo
Si tu de unde fras știai cuvintele alea ma rog?!?!?! Ca doar nu te-ai născut în timpurile în care acele cuvinte încă erau uzuale! Aa, probabil ati uitat de chestiile alea cu pagini numite dicționare!
Și adevărul e ca e tare greu sa ii explici de ce face Prâslea treburile alea, când in schimb, e a dracu de multa logică într-o carte unde un copil transformat în șoarece, spre exemplu. BTW,poate ca tu ar trebui sa te mai documentezi nițel pe simbolistica, asa ai ști sa ii explici niște amărâte de povesti.
Calin
Eu unul as zice mersi daca ar pune mana sa citeasca orice, nu Sadoveanu, nu Creanga, ci hai sa zicem Harry Porker (cum imi place mie sa-i zic in gluma), sau Jurnalul unui ce-o fi el/ea.
Eu devoram tot ce prindeam cand eram mic, de la Legendele Olimpului si pana la chestii care acum produc diferite reactii adverse copiilor, de genul Ciresarii, Castelul fetei in alb, sau mai stiu eu ce…
Fiica-mea (e-adevarat ca face 18 ani), in afara de K-pop si filme coreene pe telefon nu are alta activitate culturala. Orice carte, orice fragment literar ar fi o iesire binevenita.
Iojo
Acel telefon i-o fi crescut singur în mana pe la vârsta de, let me guess… 3, 4 ani ? După ce ii lăsați sa fie crescuți de telefoane, mergeți și va vaicariti la alții ca aveți niște copii superficiali acasă. Mno.. Culegi ce ai semănat.
Roxana
Subiect sensibil pentru mine… ii citesc de cand avea 6 luni. Cand era mica era innebunita dupa carti. Ii placeau mai mult decat jucariile. La 2,5 ani stia toate literele,dar nu citea. Noi amandoi citim si citim mult. Deci exista si puterea exemplului. Nu stiu ce anume s-a intamplat pentru ca ea nu citeste. E adevarat ca de cand a inceput scoala s-a intamplat ceva. Doamna a fost super de-a lungul celor 5 ani. Au avut un club de lectura unde le-a dat posibilitatea sa isi aleaga ei cartile. Si e vorba de carti super cool. Dar ea nu suporta sa citeasca. La inceput i-am spus ca ii citesc eu,apoi sa citim jumate-jumate… i-am explicat ca prin citit ne imbogatim vocabularul, ca bla bla… nimic. Nu-i place si pace! Ce e cel mai ciudat,este ca in ciuda acestui fapt,face cele mai cool compuneri din clasa… si e foarte buna si la gramatica. O serie de ortograme le inveti citind… cel putin asa era pentru mine.
In incheiere vreau sa spun ca va fi un chin sa trecem la stilul de lecturi obligatorii. Am auzit ca viitoare doamna de romana e ok si nu le da Sadoveanu si Creanga. Sper din tot sufletul..
Fetei mele nu-i place Creanga. I-am citit si mi-a spus ca e o prostie sa “furi cirese”.. de ce nu te-ai duce la piata sa cumperi? Ce ne invata:” sa fim hoti de mici?”,iar La scaldat… nu mai spun…s-a oripilat . Mda, copil crescut cu slip de la 1 an.
A fost tare cand i-am propus sa citeasca o carticica draguta, o vazusem eu la cineva…a acceptat si apoi mi-a spus “stii, cartea pe care am citit-o a propus-o doamna la clubul de lectura!” Era fericita !! A fost cu schepsis, iti dai seama…
Gata. As putea sa scriu mult despre acest subiect..
Iojo
Fetei mele nu-i place Creanga. I-am citit si mi-a spus ca e o prostie sa “furi cirese”.. de ce nu te-ai duce la piata sa cumperi?
Ce ne invata:” sa fim hoti de mici?”
Te învață că furatul are consecințe și de aia autorul a scris povestea asta ca să învețe alți copii din greșelile lui.
La scaldat… nu mai spun…s-a oripilat – a și visat urat dupa aia? E nevoie de consiliere, ceva? E ok?!?!!
rox
Pe mine nu ma bateau la cap sa citesc in vacante, dar vai, problemele la matematica… Le uram. Aveam culegere cu probleme si trebuia sa o iau cu mine la tara (ca pe acolo imi faceam vacantele) si ma faceam ca mai scriu cate ceva in caiet.
Una din mentalitatile de atunci era ca trebuie sa exersezi mereu, sa fie batut elevul cu cartea in cap pana ii e lehamite de invatat.
Ramona
Totul porneste de la cum il inveti pe copil DE MIC!
Eu am inconjurat fata de carti de la inceput, asa cum si eu am trait printre carti. I-am citit devreme, cand era prea mica, de pe la 2 ani incepea sa recunoasca literele. Nu a progresat enorm atunci, dar ii citeam in fiecare zi, facea activitati pentru varsta ei etc.
Pe la 5 ani a inceput sa lege cuvintele mai OK, in cateva saptamani a trecut de la a citi cate un cuvant – doua in engleza (ca ne-am mutat intre timp si am renuntat la a insista pe romana) la a citi mici propozitii. Acum, la juma’ de an de la fericitul eveniment, citeste excelent in engleza si, culmea, in romana.
Citeste cel putin 20-30 de pagini pe zi (carti cu imagini, ca inca e copil), daca nu are ce sa faca, se protapeste in fata bibliotecii ei in care sunt cateva sute de carti pentru copii) si incepe sa citeasca.
Nu am fortat-o niciodata sa isi faca lectiile, dar face activitati de la 2 ani. Si ii place, nu e stresata, se descurca. Greseste, normal, dar nu iese scandal, asa ca nu o sperie.
Nu poti transforma un copil intr-un ‘soarece de biblioteca’, daca nu a fost obisnuit sa citeasca. Daca parintii nu citesc si ei. Daca ii spui ca e nasol sa faca teme, asa va simti. Daca ii spui ca e interesant sa descopere ca poate sa isi rezolve problemele si hai sa vedem daca reusim sa gasim solutiile, le va face cu placere.
A mea scrie excelent, ca si ‘spelling’, dar se grabeste si scrie urat. Mai fac misto de ea, ca se grabeste, dar nu i-am rupt foi, nu i-am dat in cap. E drept ca, daca doresc sa ‘picteze’ literele, e bine sa fiu prin zona si sa o laud cand le scrie bine.
Inca nu e la varsta de Sadoveni (sau ce au americanii pe aici), dar avem carti pentru urmatorii ani si probabil le va citi cu placere, pentru ca ea simte cititul ca pe o bucurie. Nimic mai placut decat sa stam una langa alta, cu o carte faina, sa ne delectam. Sau sa petreaca o dupa-amiaza calda de vara (ca tot mi-a inghetat tartita de frig, deci pot macar sa visez la doamna vara), citind niste carti interesante.
Sa citeasca o pagina pe zi mi se pare infernal de trist. Sau 20, cate are prietena ei la un pas de liceu. Asta e ‘baremul’, dar nu zice nimeni sa nu citesti mai mult.
Acu’, pentru ca probabil par a fi gica contra, ideea este ca atat timp cat noi parintii dam pe spate ca vai, trebuie sa citeasca, vai, trebuie sa faca lectii, nu vor gasi niciodata bucurie, pentru ca stiu ca e ceva nasol. Hai sa ne schimbam noi un pic ideile, ca e bine sa citeasca, e bine sa faca teme sau sa mearga la scoala, ca de aia au creier, sa il foloseasca. Si atunci micutii nostri nu vor mai fi ingroziti de ce trebuie sa faca, vor privi totul ca pe o provocare si o ocazie de a excela.
teo
Dadada! Creangă aproape necesită traducere, chiar dacă ești pui de moldovean. Și ce dacă-l preferi pe George al lui Hawking lui Nică? Important e să/că citești. N-am citit Ion, nici Pădurea Spânzuraților. Dar am scris de 10 la bac, pe subiectul Rebreanu-creatorul romanului modern, strict pe marginea romanului Adam și Eva, care nu era nici în programă, nici recomandat suplimentar. Și, ah, da, sunt unul dintre ăia care citesc Sadoveanu de plăcere. Dar tot cărțile care nu-s cuprinse în anosta programă școlară.
Ene
Bună!! Si piticul meu are de citit Creanga si Sadoveanu. A trecut clasa a IV a. Copilului ii place sa citească dar citește :Jurnalul uni pusti, Matilda, Dog Man.
Creanga i se pare greu, nu intelege toate cuvintele si se plictisește sa tot caute in dictionar.