
Nu știu cum să încep acest articol ca să nu fiu ca toți vegetarienii ăia care nu mai pun gura pe carne de două ore și, brusc, simt că au descoperit secretul tinereții fără bătrânețe, pe care au obligația morală să-l împărtășească cu restul lumii.

Nu știu cum să încep acest articol ca să nu fiu ca toți vegetarienii ăia care nu mai pun gura pe carne de două ore și, brusc, simt că au descoperit secretul tinereții fără bătrânețe, pe care au obligația morală să-l împărtășească cu restul lumii.

O prietenă care locuiește în Germania m-a rugat să fac o listă cu cărți iubite de băiețelul meu (în limba română). Vrea să le comande pentru băiatul ei, ca să se împrietenească micuțul și cu partea românească din ADN-ul său 🙂

Zilele astea m-am gândit la un fost iubit. Cu recunoștință pentru tot ce a adus în viața mea și pentru faptul că m-a lăsat întreagă atunci când a plecat. A fost tipul care m-a învățat că iubirea nu e totul între un el și-o ea. Că de iubit, l-am iubit. Că de iubit, m-a iubit.
Nu de asta ne-am despărțit. L-am plâns știind în adâncul sufletului meu că e mai bine așa. Că o eliberez pe mirunica-prințesica de tot ce îi spusese lumea că are o fată nevoie ca să fie fericită. Și că îi dau voie să fie așa cum simte că e mai bine pentru ea.

Gradinita a ajutat mult. Sa stai cu un bebelus si fratele mai mare non-stop acum, looking back, mi se pare o nebunie. A fost una dintre cele mai mari greseli pe care le-am facut, ca nu l-am dat la gradinita.

Țevile au crăpat, primarul vorbește deschis despre asta, de parcă dialogul ne-ar încălzi în vreun fel.

Posibil să fie tras de păr, dar vă fac această recomandare, deși nu sunt specialist. Băiatul meu cel mare cere acest tip de joc în ultima vreme în mod aproape obsesiv. Ați ghicit, e un joc de cooperare.
(Nimic nu mai poate fi penibil după ce-am mărturisit că învăț pe de rost scenarii din cărți de parenting, așa că here it goes. Nu e vreo asociere științifică, nu sunt studii făcute de experți, nu zic că maibinele se datorează doar acestui tip de joc, e doar o observație în familie la noi. But anything that helps…)
În fiecare sfântă seară, după ce Victor adoarme, noi ne jucăm boardgames. Când aud ”ușa secretă” intru în modul de ”Doamne, dă-mi răbdare”. Pentru că așa se numește preferatul joc al lui Tudor.
Pagina 142 din 647
Luxuri care n-au legătură cu banii
2 August 2026
Egalitate, frate. Superb să fii femeie, uite ce de bucurii poți avea!
1 August 2026
Cazul ”Bunicul meu nu s-a spălat pe dinți niciodată și a murit cu toți dinții în gură”
31 July 2026
Ceva o să fie foarte stricat în lume, când oamenii ăștia vor deveni rari:
30 July 2026