Zilele astea m-am gândit la un fost iubit. Cu recunoștință pentru tot ce a adus în viața mea și pentru faptul că m-a lăsat întreagă atunci când a plecat. A fost tipul care m-a învățat că iubirea nu e totul între un el și-o ea. Că de iubit, l-am iubit. Că de iubit, m-a iubit.
Nu de asta ne-am despărțit. L-am plâns știind în adâncul sufletului meu că e mai bine așa. Că o eliberez pe mirunica-prințesica de tot ce îi spusese lumea că are o fată nevoie ca să fie fericită. Și că îi dau voie să fie așa cum simte că e mai bine pentru ea.
N-am greșit.
Adevărul a fost prima calitate pe care am admirat-o la brunetul cu păr creț, care mi-a sucit mințile într-un fel aproape enervant.
Pentru că m-a ținut în loc zile, apoi săptămâni întregi în care mă gândeam numai la el. Nu înțelegeam cum poate fi cineva chiar așa, în toate felurile alea bune pentru mine și pe care le intuiam cu o curiozitate care nu te lasă să dormi. Știți ce zic.
Brunetul acela e soțul meu azi.
Singurul băiat care m-a sunat de fiecare dată când a promis.
Tipul ăla care a mâncat ciorbă de burtă cu usturoi la prima noastră întâlnire.
Care nu s-a dat niciodată peste cap să mă impresioneze în vreun fel.
Și, culmea, e ceea ce mi-a plăcut la el.
Că era pe bune. N-avea nevoie nici de flori, nici de bomboane scumpe să dovedească ceva.
Prima oară când am fost împreună la Paris, am dormit într-un hostel din arondismentul trei, că eu eram studentă și el rezident. Una dintre cele mai frumoase amintiri.
Și-a alergat cu mine preț de un întreg Champs Elysee, în căutarea unui ibuprofen, că ce moment mai bun să te apuce durerile de burtă decât când ești prima oară la Paris, cu iubitul tău.
Nu mi-a promis niciodată lucruri de care nu s-a ținut. Nici că mă ia de nevastă, nici că-s cea mai grozavă ființă de pe pământ.
N-a vrut niciodată să pară ceea ce nu e. A fost un moment, destul de imediat după ce ne-am cunoscut, când mi-a spus ”ăsta sunt eu”. Iar eu, în loc să mă sperii și să fug, am rămas, că nu mai auzisem niciodată atâta adevăr de la-nceput.
Weekend-ul trecut ne-am plimbat cu mașina mea din studenție, pe care el a reparat-o.
Că-i bine să eviți metrou, taxi sau uber acum. Micuța stătea de un an în parcare, era cam vai de ea.
Și m-a invitat la o cafea în această mașină mult mai mică și mai veche decât a lui. A fost ca o plimbare într-un alt timp și s-a simțit mai aproape de sufletul nostru decât orice limuzină de lux.
Pentru că nu e doar o mașină, ci o tinerețe între patru uși. E mirosul începuturilor, te inspiră într-un fel anume și te face să te simți recunoscător.
Ăștia suntem noi.
Ăsta e el.
Geaca lui de iarnă e de pe vremea când încă nu ne cunoșteam. Impecabilă, nu-i pot băga de vină nici măcar eu.
În poza de buletin poartă un tricou pe care încă îl folosește. Am și râs într-un aeroport, c-o să-l ia poliția, fiindcă e imposibil ca un om să aibă aceeași bluză după atât de mult timp.
E o modestie pe care o admir la el. Nu se va abține să-ți spună câte știe, dar nu dă doi bani pe ce-i scrie pe buzunarul de la fund.
Încrederea asta e mai sexy la un bărbat decât trei sute de cai la mașină.
Admirație.
Adevăr.
Respect.
Creier.
Povești.
Iată alte ingrediente care stau cu Iubirea în primul rând.
Din Paris atunci și-a cumpărat un tricou verde, când am fost la Amsterdam, unul mov. Din Milano, o pereche de pantofi, iar fix în timp ce eu scriu acest text, el poartă un fleece luat cu 25 de lei dintr-un magazin sport astă-vară, când s-a trezit în tabără fără nimic gros.
E păcat să-ți cumperi doar lucruri, când le poți îmbrăca în povești.
Soțul meu nu știe să facă un cadou de Crăciun, stați liniștiți, dar și asta face parte din cine e el. Unul dintre cei mai generoși oameni pe care-i cunosc, doar cu calendarele nu prea se pune de acord.
Într-o zi, mi-a spus că-i place la mine că nu port cercei (port unii foarte mici și am fix două perechi) și cum țin geanta pe diagonală peste trup. Că-s cea mai frumoasă cu părul prins și dimineața, când mă trezesc din somn.
Mi-a făcut cele mai cele declarații de dragoste fără să insinueze măcar un teiubesc.
Mi-a făcut daruri exorbitant de scumpe când a știut că mi le doresc. Iar când am ajuns în Anglia la el, mi-a pus cardul în mână, mi-a zis codul pin și să cumpăr orice-mi doresc.
Am luat un litru de lapte și niște cartofi, cu care am făcut un pireu de-am lins și oala amândoi. Știam că n-o să-l golești, va zice el despre card mai târziu. Nici măcar n-a fost un test. Pur și simplu știam.
Inelul de logodnă e un inel cumpărat dintr-un magazin, în care el a intrat după o gardă, pentru că așa a simțit.
”Să nu agațe mânușile, că domnișoara e dentist” a fost singura cerință în acest sens. Dar felul în care mi l-a oferit, cum m-a păcălit și tot suspansul creat a făcut mai mult decât toate caratele de pe pământ.
Verighetele noastre sunt noname.
Am probat și la Cartier în Londra, și la Chopard, și la Tiffany în Barcelona. Ne-au plăcut, dar ce ne doream noi (adică o bandă simplă de aur alb) nu se justifica să coste de 70 de ori mai mult.
N-am fost zgârciți, ci doar realiști. Urma să ne împăcăm la fel de bine sau de prost, indiferent câți bani ar fi costat, nu?
Înainte să cădeți în cap de admirație, stați să vă zic.
Am avut o nuntă grandioasă. Rochia mea de mireasă a costat ridicol de mult, dar aș fi plătit de 3 ori prețul dacă aș fi putut. Pur și simplu, nu a existat alta pentru mine atunci.
Cred că fiecare dintre noi are un tricou de acum o sută de ani și o rochie de mireasă pe care ar da oricâți bani. Pentru că, ceea ce contează mai mult decât prețul unui ceva, e povestea din jurul lui.
Câtă bucurie îți aduce ție sau celuilalt.
Suntem într-o perioadă în care stăm mai mult prin case și nu ne mai vedem unii cu alții decât pe Instagram. Parcă nici nu îți vine să cumperi cadouri, când nu știi dacă și cu cine te vezi de sărbători.
Însă cu toții avem pe cineva special, care n-are nevoie de nimic, dar cui am vrea totuși să-i facem un cadou.
Căutați povestea.
Vedeți puterea.
Ați dăruit vreodată un talisman? Poate veți zice că m-am țăcănit. Însă, ce moment mai bun decât acum, să facem cadou o speranță. O promisiune că dorința se va îndeplini.
Aceasta este o ediție limitată marca Trollbeads, pentru Crăciun 2020. Edițiile limitate sunt talismane rare sau unice, care sunt lansate doar în cantități foarte mici.
Sigur că nu trebuie să-l alegeți pe acesta. E doar exemplul care mi-a plăcut mie cel mai mult. De fapt, nu trebuie să alegeți nicio bijuterie de acest fel. Voiam doar să știți că există așa ceva minunat.
De exemplu, se poate purta și pe inel. E ceva deosebit, mai ales că cumva viu. Ți-l faci singură, cu un cui și un talisman:
Trollbeads este un brand danez de bijuterii, care spune povești – pe care le porți cu tine, le împărtășești altora sau le dăruiești din suflet celor dragi. E brand-ul original care a inventat conceptul de povești pe brățări.
Însă Trollbeads nu are doar talismane, ci și alte bijuterii. Le-am văzut, le-am pipăit, sunt deosebite. Genul care îți oferă personalitate și atrag complimente ca un magnet.
p.s. Am acest pulover din liceu. Berlin, clasa a 11-a. L-am adus acasă mirosind a Eternity cK, pe vremea când, la noi, mall-uri existau doar unul singur și acela în București.
De exemplu, acest colier cu lanț lung poate fi purtat ca brățară și compus în modele diferite:
Acest model l-am compus singură, adăugând lotusul gigant, talismanul de malachit fațetat și ulterior cel de lotus mic, din vârf. Colierul cu perlă albă e acesta.
Pe contul Trollbeads de IG și FB puteți vedea mai multe feluri de a combina.
Toate materialele sunt naturale: argint 925, aur de 14 kt. si 18 kt., perle, sticlă și pietre preţioase naturale finisate manual, pentru a obţine produse durabile și de cea mai bună calitate.
De asta, nu toate bijuteriile vor arăta copy/paste, pentru că unele sunt în funcție de cum a lăsat natura piatra.
Le găsiți online, inclusiv cu câteva oferte:
Mereu apar oferte cu reduceri, vedeți ce vă face cu ochiul acum.
Începând de astăzi și până la finalul lunii decembrie, fiecare comandă realizată pe www.trollbeads.ro beneficiază de un discount de 10% faţă de preţul afișat pe site. Promoţia nu se cumulează cu alte promoţii sau discounturi în curs si nu se aplică bijuteriilor din colecția ”Lumina stelelor”.
Bijuteriile sunt versatile, pot fi purtate și de femei, și de bărbați, pe brățări fixe sau de piele. Arată surprinzător de mult testosteron și pe o încheietură de bărbat. I like.
Iar dacă nu e pentru voi sau pentru cui vreți să dăruiți, foarte bine, asta e. Să nu lăsați pe nimeni și nimic să vă spună de ce anume aveți nevoie să fiți fericiți.
La fel cum mirunica-prințesica nu a crezut lumea când îi spunea ”dar ce vrei mai mult? Băiatul ăsta te iubește nespus!”
Și așa era. Doar că ce nu știa lumea, ea simțea. Anume, că iubirea nu e destul. Într-o zi, a întâlnit un brunet cu părul creț care i-a arătat că nu s-a înșelat când a crezut.
Admirație.
Adevăr.
Respect.
Creier.
Povești.
Doamne, îți mulțumesc că Iubirea nu e singură în primul rând!
Ioana R
Tu esti in poze deci?
Miruna
Yep. Si degetele mele 🙂
Gabriela
Stiu brand-ul, e mai misto decat concurenta! Nu stiam ca au venit si in Romania. Multumim pt veste.
Denisa
Bijuteriile sunt interesante si deosebite, dar povestea ta e de milioane!!