Ne așezăm la masă. Doar că nu e ca în filme, unde fiecare stă pe scaunul lui, pisica e tolănită lângă prag, din friptură ies aburi și mama zâmbește cu un colier de perle la gât.
Pagina 129 din 645
Răspunsul scurt e pentru că n-am găsit și puteți închide articolul. Dacă vreți răspunsul lung, poftiți mai departe.
Tudor a avut o perioadă cam anul trecut prin vară, în care era obsedat de comparații. Despre orice alt copil mă întreba:
Când eram în Marea Britanie, am avut o pacientă româncă foarte simpatică și vorbăreață. Ne-am și împrietenit ulterior. Tipa avea o fetiță de vreo 6 ani pe vremea aia, despre care îmi povestea la fiecare vizită. Cât de grozav e copilul, cum a învățat singură să scrie și să citească în 2 limbi la 4 ani.
Am crezut că fabulează.
Eram în mașină toți patru și vorbeam despre bani, că ne străduim și noi la fel ca toți părinții de pe lume. Un văr îmi spusese o poveste pe care am numit-o ”prietenul cel liber al lui Adi”. Nu e inventată.
Săptămâna trecută am avut live cu un chef celebru despre ce mai mâncăm. A fost un succes teribil, energie bună, poftă de mâncare și multe mame disperate că nu mai știu ce să facă de mâncare. S-au pus tot felul de întrebări, am aflat lucruri interesante și am întrebat mamele ce-au mâncat în dimineața respectivă.
Sincer, mă așteptam ca 80% să răspundă așa:
