Milionul de dolari de sub salteaua ta

milionul de dolari miruna ioani

Eram în mașină toți patru și vorbeam despre bani, că ne străduim și noi la fel ca toți părinții de pe lume. Un văr îmi spusese o poveste pe care am numit-o ”prietenul cel liber al lui Adi”. Nu e inventată.

Că un tip a câștigat atât de mulți bani (legal, nu vă gândiți la prostii), încât într-o zi l-a sunat și i-a spus că și-a dat demisia de la job și e un om liber.

Nu e important despre câți bani e vorba, că foarte mulți; țineți-vă bine.

Tudor (5 ani), din spate:

-Mami, când o să avem și noi mulți bani…,

o să vii în fiecare zi la grădi după mine?

Dap.

Asta

a

zis.

Am luat o pauză,

în care

m-am făcut mică-mică

și

mi-a fost rușine cu mine.

Căci m-a lovit, prieteni. Și nu poate trece asta fără s-o scriu undeva, dar în văzul lumii, undeva să mă împiedic de ea zilnic. N-am voie să uit.

Mi-aș lipi-o pe oglinda de la baie și pe hol și în sufragerie. Mi-aș face-o rugăciune de fiecare seară înainte să pun geană pe geană și să-mi spun:

Cel mai mare LUX al copilului tău ești tu, mă-sa!

Milionul lui de dolari.

Libertatea însăși.

Cea mai arzătoare dorință.

La 12 ani, s-ar putea să-și dorească o bicicletă. Sau un playstation. La cinșpe, să pupe o fotomodelă. Dar la 5 ani, are o șansă reală la bucuria aia totală. Nu i-o lua, Miruno, pe mamă-sa.


De când am auzit povestea cu prietenul cel liber, mă gândesc la ea. Iar de când Tudor a pus această întrebare, mă gândesc la altceva.

Ce ne desparte de libertate, de fapt?

Evident că nu ne putem da demisia, încă avem facturi de plătit și o pâine de pus pe masă, dar am senzația că astea sunt bariere cognitive pe care singuri ni le punem. Nu credeți?

Adică avem tot necesarul pentru a trăi. Avem mâncare, avem căldură, avem apă și periuță de dinți. De ce nu avem mai multă grijă unii de alții?

Îi sunt recunoscătoare copilului meu pentru această excelentă întrebare.

M-a adus în prezent și mi-a pus un reflector să văd ce avem ascuns sub saltea. Dacă vă uitați cu atenție și sinceritate și dacă aveți o saltea, vedeți că veți găsi milionul de dolari sub ea.

Suntem liberi, oameni buni. Să lăsăm copiii cu toată lumina lor peste noi. Și să facem loc pentru ceea ce vrem să trăim.

 

Articolul anterior

Am întrebat mamele ce mai mănâncă la micul dejun, iar răspunsurile lor m-au făcut să-mi doresc să diversific de la sfântul ou (p)

Articolul următor

Nu obligați copilul să facă bastonașe la 2 ani, dar susțineți-l dacă vedeți că poate și vrea (despre cărți de activități pentru bebeluși)(p)

7 Comentarii

  1. Madalina

    Wow – iar eu din momentul asta voi incepe sa ma gandesc serios la intrebarea lui Tudor …

    0
    • da, și eu. Următorul pas e să și acționez.

      0
      • Esmeralda

        Si eu m am gandit la asta o perioada. Intre timp am actionat lucrand 50% iar dupa ce copilul va merge la cresa voi continua la 75%, acel 25% liber contine cuvantul care ma umple de bucurie – “liber”…atata cat e el, dar liber. Momentan ma gandesc la alte lucruri pe care le aman pentru “maine” dar care trebuiau facute “ieri” . Cand te eliberezi de privirea celuilalt mi se pare mai usor sa te intorci la tine si sa actionezi.

        0
  2. Ana

    Miruna, spune-i lui Tudor că-i mulțumesc !
    Viața mea profesională în momentul de față e un eșec, sunt ‘nevoită’ să stau acasă cu copii (nu bonă, nu creșă , nu grădi , nu job) M-am simțit că nu valorez nimic. O mie de frustrări etc.
    Și vii tu cu postarea asta , care dă sens la tot ce nu fac acum , pentru că am TIMP ! să stau cu copii mei!

    +3
  3. rox

    Cum adică sunt bariere cognitive pe care ni le punem singuri? Bariere de la ce, de la a lua decizia sa ne dam demisia, sau ce fel? Eu personal nu prea înțeleg mesajul textului.

    +2
    • adică, sunt lucruri simple care ne pot umple viața d bucurie ACUM, fără să așteptăm momentul ăla când vom fi bogați și suficient de mulțumiți. Poate nu vine suficient de repede, știi, copiii cresc. Tudor are nevoie să-l iau de la grădiniță acum, azi și mâine, nu când o să am eu milionul de dolari să-mi bag picioarele în facturi.

      Și tocmai pentru că îmi permit să fac ceea ce pentru copilul meu e un lux, să-l iau de la grădiniță în fiecare zi, de ce nu o fac? pentru că singură îmi pun această barieră cognitivă: nu am terminat, mai am un raport de completat, un live de făcut, blablabla.

      În locul luatului de la grădiniță poate fi orice. Mersul la teatru, la cinema, un picnic în doi, orice prostie din asta ieftină, care pentru copil e diamant curat.

      Și care poate fi diamant și pentru adult, după ce toate barierele alea le-a eliberat.

      0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 152 queries in 0.418 s