Când eram în Marea Britanie, am avut o pacientă româncă foarte simpatică și vorbăreață. Ne-am și împrietenit ulterior. Tipa avea o fetiță de vreo 6 ani pe vremea aia, despre care îmi povestea la fiecare vizită. Cât de grozav e copilul, cum a învățat singură să scrie și să citească în 2 limbi la 4 ani.
Am crezut că fabulează.
Apoi am cunoscut fetița. M-a dat pe spate imediat.
Era, în mod evident, un copil supradotat. Inteligentă, nostimă, nu îngâmfată, excelentă tipa.
Tot ceea ce spusese maică-sa despre ea era cât se poate de puțin exagerat.
Nu e o comparație, dar lui Tudor i-am arătat ani întregi (lol, vreo 2) cum să țină creionul în mână.
Începuse și grădinița și nu știa ceva atât de simplu. Mânca ciorbă cu lingura de la 1 an și folosea furculița până și la pepene, dar creionul, domnule, era ceva de speriat.
Nu m-am panicat. Evident că am știut că va veni și momentul când va ține creionul corect. Doar că i-ar fi fost mai ușor să facă asta mai devreme.
Ceea ce s-a și întâmplat. Într-o zi oarecare, aproape nici n-am observat.
Din nou nu e o comparație, dar fratelui său mai mic nu i-a arătat nimeni niciodată cum se ține creionul și iată-l. Ăsta e el, 1,5 ani:
Doar că astea sunt povești pe care și le spun oamenii:
”N-am intervenit cu nimic.”
”Nu l-am învățat noi.”
”Așa s-a născut el.”
Fetița fantastică a prietenei mele din UK învățase să scrie și să citească cel mai probabil de la televizor. Părinții ei tocmai se mutaseră și învățau engleza, așa că urmăreau multe știri cu subtitrare. Fetița era prezentă mereu și, fiind un copil inteligent, s-a lipit informația de creierul ei.
Bebelușul fantastic care știe ține creionul în mână și ai crede că s-a născut învățat l-a văzut zilnic pe fratele lui mai mare colorând. Mult.
Tudor, în schimb, n-a văzut pe nimeni scriind cu un creion adevărat, deci lui exemplul i-a lipsit. Oricât m-am chinuit eu să-i arăt, să-l poziționez și să-l corectez, nu s-a lipit, domnule, de el nimic.
Fiindcă cei mici nu învață din ce le spun părinții lor, ci din ce fac ei.
Iar cel mai bine învață din ce văd la frații mai mari. Inclusiv sau mai ales, cele mai trăznite prostii.
Pe Tudor nu l-au prins cărțile până mult după 2 ani. Nu avea răbdare, le cioflăia, nici n-am insistat. Dar adevărul e că nici nu i-am citit de când avea 5 zile, cum i s-a întâmplat celui mic, care era prezent la poveștile lui frate-său.
Așa că, atunci când am văzut că există cărți de activități pentru grupa 1,5 ani, n-am așteptat.
Și, surpriză, vedeți pe story la pagina blogului și instagram ce s-a întâmplat mai exact.
Plicul conține 6 cărți de activități,
1. Primul creion; 2. Primele culori; 3 Primele cercuri; 4. Primele linii; 5. Primele puncte; 6. Primele desene
• 4 cărți de exerciții împărțite tematic: 1. Animale de lângă casă; 2. Animale sălbatice; 3. Fructe și legume; 4. În curte și în alte locuri
• o fișă informativă din care afli cum să folosești Academia juniorilor
Sunt ilustrații mari și spațiu generos pentru desenat. Există și niște stickere de lipit. Imaginile sunt simple și drăgălașe, dar mai ales îmi place că paginile sunt aerisite.
Fiecare caiet de activități e subțirel, vedeți în poză.
Aici a lipit Victor cu mânuțele lui toate sticker-ele. Ok, nu le-a nimerit, dar cred că e de apreciat efortul și răbdarea de a fi mai aproape de succes cu fiecare încercare. Are totuși abia un an și jumătate.
Era super șod cum dezlipea singur un sticker, îl punea pe foaie și apoi dădea așa cu mânuța bine-bine, să se asigure că stă acolo 🙂 am pus pe story, că ne-am distrat.
Știu că multe mame caută cărți pentru bebeluși. Cumpără diverse povești și sunt dezamăgite că cei mici nu sunt interesați. Aș vrea să le spun să fie liniștite, e ceva perfect și normal. Fiecare copil e diferit, fiecare are ritmul lui.
Primul meu băiat a vorbit târziu, de toți mă întrebau dacă-l duc la investigat. Nici de mers pe picioare, n-a mers decât mult după 1 an. La citit, a început să aibă răbdare târziu după 2.
Astăzi, nu-i tace gurița, se poate face politician. Aleargă și se cațără prin casă și prin copaci de parcă e vreun urmaș de-ai lui Tarzan. Și are autori preferați și cărți învățate pe de rost de la atâta citit.
Deci stați liniștite, o să vină și vremea aia, dar toate la timpul lor.
Până atunci, dacă vreți neapărat, luați ceva potrivit pentru vârsta lor. Plicul acesta costă 54 lei și poate fi comandat aici. O să vă ajungă mult timp 🙂
Și încă ceva foarte important, să nu uit să vă spun:
mergeți cu acest plic spre copil fără așteptări. Nici dacă îi place teribil, nici dacă-l molfăie, nu înseamnă nimic. Nu vă luați intenția să faceți Einstein din el la 2 ani.
Nu-l certați dacă nu desenează corect, dacă nu respectă instrucțiunile întocmai. Incurajați-l unde-o nimerește, căci așa învață omulețul la început.
Mergeți cu intenția să petreceți timp într-un mod diferit.
Atât.
E ceva nou și poate fi superdistractiv când te eliberezi de mize și așteptări.
foto Unsplash, arhiva personală
Ralu
Ce recomandare faină. Mulțumim Miruna! Am și comandat deja pentru băiețelul meu, care are tot 1 an și 6 luni și un frate mai mare. Am realizat că ai dreptate, frații mai mici sunt norocoși că au de la cine primii lecții și inspirație. 😋😜
Miruna
Chiar sunt! Sa va distrati cu ele!
Ralu
Mulțumim mult! 😘 Azi au ajuns și a fost un succes cartea cu abțibilduri! 😜
Iulian
Eu pe la 3 ani din plictiseală m-am apucat de citit Abecedarul și de învățat tabla înmulțirii, și rău nu mi-a prins.
Cristina
O recomandare foarte bună, îi voi lua și eu lui Vladimir!