Astăzi o să fiu superficială. Vreau să mă gândesc la unghii frumoase și rochii elegante. Să-mi fac programare la coafor. Să mă dau cu ruj. Doaaaamne, toată vara nu m-am dat cu ruj. Mi s-a terminat fondul de ten și-am zis că-s prea babă să-mi cumpăr altul.
Dar cred că m-am răzgândit.
Anul ăsta se fac 10 ani de la terminarea facultății.
Colegii mei din Cluj organizează o întâlnire la cel mai înalt nivel. Sigur că n-avem garanția că noi chiar o să ne vedem. Dar asta nu înseamnă că nu puteam visa puțin.
Săptămâna trecută, un prieten bun s-a prăpădit. Poate ați văzut c-am scris pe facebook. Tot medic, chiar coleg de grupă, doar că din altă gașcă, cea din București.
Și mi-am dat seama cât suntem de tineri, de fapt. Nu, n-a fost accident. Nici măcar nu există vreun vinovat.
Așa că, ba da, o să-mi cumpăr fond de ten. Și-o să mă dau cu ruj. Eventual un roșu aprins, dacă așa am chef. Și-o să caut rochii elegante pentru acel bal. Și poate o să le port și la piață, să fiu singura țărancă gătită ca la căminul cultural.
Viața e scurtă, măi.
Faceți-vă bucurii în fiecare zi. Purtați cel mai dantelat sutien. Parfumul preferat. Scoateți pantalonii ăia buni din dulap. Nu vă fie lene, călcați-vă tricoul care vă vine turnat. Oferiți-i părului vostru mai mult decât un elastic și-un spălat.
Luați-vă pijamale dintr-un material bun.
Posibil să coste mai scump. Investiți în niște pantofi în care să nu fie nevoie ”să vă obișnuiți”. E singura dragoste la prima vedere pe care o putem cumpăra cu bani.
Respingeți apelul șefului când sunteți cu copiii în parc.
Învățați să spuneți clientului ”dă-mi voie să revin luni, acum învăț să-mi respect timpul personal”. Răspundeți-i soțului la telefon, chiar dacă sunteți într-o discuție cu altcineva. Dacă stăm să ne gândim, el e cel mai important.
Căutați-vă părinții, poate mai sunt lucruri de reparat. Va veni o zi când e posibil să vreți să mergeți la ei și să nu mai aibă cine vă aștepta. Dați-vă cu cremă în fiecare zi și spălați-vă pe dinți.
Lăsați copiii să se dea și ei. Să sară în pat. Sunt șanse mari ca salteaua voastră să dureze mai mult decât copilăria lor.
Scoateți-vă ochii din telefon. Scrieți-vă listele cu lucruri de făcut în funcție de importanță și urgență, sigur, dar nu uitați de sens. Câtă semnificație o să aibă task-ul de pe primul loc, ăla cel mai urgent și important pentru voi, peste 10 ani?
Și vă garantez că veți ieși mai mult cu copiii în parc.
Veți respinge apelurile oricui fără remușcări. Dar nu pe ale soțului. Pe ale lui le veți prioritiza la ”răspund orice-ar fi”. Vă veți da cu ruj și vă veți coafa în fiecare zi de parcă ați prezenta știrile la Pro tv.
Ați dansa ca și cum nimeni nu v-ar vedea și ați cânta în fiecare seară sub duș. Și v-ați ocupa de toate clișeele astea cretine, care nu-s cretine deloc. Pe care toți le știm, fără să ne gândim la ăla care le-o fi inventat. Câtă dreptate a avut.
Mă uit ce rochii elegante sunt pe piață, nici nu mai știu care mi s-ar potrivi.
Fiindcă atunci când mă văd în fața colegilor mei după 10 ani, strigată la catalog după numele meu dintâi, nu o să fiu o rochie sau un ruj.
Nici măcar o diplomă sau mai multe n-o să fiu, căci astăzi știu mai bine despre mine decât atât.
O să fiu o norocoasă de a-l fi cunoscut pe el, pe tatăl copiilor mei. Binecuvântată să cresc doi feciori creți și curajoși. Recunoscătoare că îi am pe părinții mei aproape și verzi la cap. Fericită de a-mi fi păstrat prieteniile vechi intacte și azi.
Privilegiată să-mi fi găsit pasiunea în scris. Uimită că pot câștiga niște bani din povești. Bogată să-mi pot duce și lua băiatul de la grădiniță în fiecare zi.
Indiferent cum voi fi îmbrăcată sau ce culoare va avea rujul meu.
Mă voi bucura nespus să-i revăd. Pe ei, pe toți, chiar dacă niciunii nu mai suntem la fel.
Dar ce bine că suntem aici.
Și-o să mă duc negreșit, dacă ne lasă domnul covid. Să sărbătoresc viața, cu sau fără fond de ten. Nu știu încă, depinde atunci cum o să am chef.
Irina
Admir atat de mult oamenii care simt ce simți tu. Știi ce simt eu la un astfel de eveniment? Că nu mă pot duce, nu am slăbit destul deși de 20 ani asta e trauma vieții mele, să slăbesc iar eu in loc sa slăbesc m-am îngrășat. Și mi-ar fi rușine să mă arăt in halul asta in fața acelor oameni. Da, am o minune de fata și încă sper că la un moment dat în viața asta voi reuși să îmi fac ordine și să nu ii transpun aceasta dramă a vieții mele, să nu mă simt ok sa merg nicăieri că nu am slăbit. Să nu mă simt ok sa dansez, să îmi mănânc emoțiile și să mă frustrez permanent că nu mă pot îmbrăca în rochii că atât oribil. Off! Vreau ce aveți dar sunt prea adânc aruncata în starea asta oribila prin care la propriu îmi mănânc emoțiile in loc sa le exprim. Distracție plăcută, ești o femeie și o mama minunată!
Iulia
O imbratisare din inima va transmit. Sunt captiva uneori in aceleasi ganduri, tanjesc dupa rochii pe care nu le pot purta. Dar ce m a ajutat a fost sa fiu mai blanda cu mine, sa nu mai pun presiune pe mine. Kilogramele astea nu s-au pus pe mine peste noapte, tot incet ma voi debarasa de aceste greutati. Sunt in siguranta, sunt atatea femei care au reusit sa slabeasca, voi reusi si eu. Curaj, sa fim recunoscatoare pentru ce avem – familii frumoase, minte intreaga si vom avea si mai multa vitalitate si sanatate pe zi ce trece.
Miruna
Draga Irina, asa mi-am petrecut adolescenta si toata facultatea eu. Nu mergeam la mare cu colegii, la discoteca, imi era frica sa nu puna mana pe mine careva.
No more. Nu ma doare nici acum in fund de parerea celorlalti, trauma asta merge cu mine probabil cat voi trai, doar ca mi-am pus o intrebare: ce sentiment e mai pregnant si mai viu? O sa-mi fie mai mult rusine de mine sau mai mult bucurie sa ii vad?
O sa-mi fie mai greu sa port un costum de baie sau mai plin sufletul sa sar in valuri cu copiii mei?
Dar e greu tare locul ala unde esti tu, te vad si cred ca inteleg foarte bine ce simti.
Apoi, intalnirile astea sunt cel mai adesea fix despre asta: fiecare isi face propriul inventar. Sunt sigura ca esti mai mult decat kilogramele tale, dar cel mai important e ce vezi tu cand te gandesti la tine 🤗
Lia
M-as gândi mai întâi pentru cine vrei să slăbești, pentru tine, ca nu e sănătos si nici plăcut să gâfâi când urci scările sau pentru ca ai rămas blocată într-o competiție stupidă cu colegele de acum 10 ani? Oricare ar fi motivul, ajută să il cunoști. Cât despre rochii, sigur vin in toate mărimile. Eu am slăbit vreo 20 de kile si ma mențin de vreo 5 ani fără probleme după ce am dat peste Body Engineering pe facebook, m-au ajutat foarte mult, poate nu strică să arunci un ochi si acolo.
Diana I (Oradea)
Si la mine anul acesta au fost 10 ani de la absolvirea facultatii… si, din pacate nu ne-am strans tare multi, dar a fost foarte placut. Am fost toti relaxati, chiar nu ne-a interesat cine cate kg a pus… ne-am bucurat sa ne revedem si sa mai discutam unii cu altii… ne-am dus apoi toti, cu profi cu tot, la o terasa si asta a fost… simplu, placut si concentrat pe ce a contat cel mai mult: sa ne vedem si sa recuperam din povesti 😀
Doinita
ohooo , stai sa vezi cate emotii la reuniunea de 25 de ani de la absolvirea liceului care a coincis cu ,,nunta de argint “. Urmata de promisiunea si bucuria de a ne revedea anual de atunci, de tristetea micsorarii gastii … Sa ne bucuram de prezent asa cum este si ,,sa ne revedem si printre stele ” cum le spun celor care am ramas 🙏🏻
Eni
Peste 5 zile mergem la întâlnirea de 30 de ani de la terminarea facultății. Mergem, chiar dacă la 25, au fost unele reacții răutăcioase din partea unui coleg. Noi doi am fost colegi de facultate. Pe ceilalți vreau sa îi văd! Și pe răutăcios ! Pot sa trec peste asta, sau sa ignor, depinde.
Aseară, la o nuntă unde o colegă a fost soacra mică, ne-am întâlnit cu o colegă pe care nu am vazut-o de 30 de ani. A fost minunat. Pentru ca nu am avut așteptări, stressuri . Cu toate kilogramele în plus, care nu au vrut sa plece de la mine! Și a venit și băiatul nostru cu prietena lui cu noi. Și le-a plăcut și lor!
Am constatat că despre asta e vorba. Să te simți bine! Cu tine. Și cu ceilalți. Nu știu în ce ordine!
Așa că te vei simți bine, va fi mai bine decât crezi inițial. Mergi! Nu îți va părea rău. Poate un pic , nu neapărat, doar dacă apare colegul/a răutăcios, poate nu.
Distracție plăcută !
Miruna
dacă bucuria revederii e mai intensă decât disconfortul creat de unele comentarii, merită. Și eu zic. Și nici nu m-am gândit să nu mă duc.
Eni
Suntem aici! Într-o ora ne întâlnim. Abia aștept.
Am dormit după-amiaza, aproape o oră. Nici nu mai știam cum e.