Victor, băiețelul nostru cel mic, n-a zburat niciodată, ne-am dat seama acum. Ba nu, intervine fratele lui. A zburat, doar că era în burtă. Ce să zic.
Adevărul e că Tudor, primul nostru născut, a zburat cu avionul ca și când. Prima dată la o lună și-o zi. De multe ori apoi. Dar nu era pandemie atunci. Eram doar doi părinți cu un copil, mi se pare floare la ureche acum.
L-am scos din apă, învelit într-un prosop mare, cu părul ud și l-am așezat pe pat. Ca pe un bibelou rar, ca pe un diamant viu, ca pe un bebeluș nou-născut. Deși el are aproape 6 ani și 29 la picior. Stătea acolo înfofolit ca o sărmăluță și, brusc, l-am văzut mic și m-a apucat o nostalgie, cum nu m-a mai apucat de mult timp pentru primul meu născut.
Toți părinții trec prin asta. Ai încercat totul: spălat, alăptat, râgâit, legănat, purtat. Încă o dată alăptat. Febră n-are, c-ai verificat de cel puțin un triliard de ori. Mai schimbi o dată scutecul, că ai citit undeva, să nu fie vreun fir de păr care-l taie la coițe. Pentru că, Doamne, fix așa urlă copilul, de zici că-l taie cineva undeva. Sau îi ies dinții? L-o freca vreo etichetă? Ba nu, știu, precis îi e cald!
S-a prăpădit vecinul. Am fost la înmormântare. Ceva elegant și micuț. Un sicriu din care zâmbea într-o fotografie. O fiică îndurerată. O slujbă conformă. Colivă și colaci.
Mi se pare că viața nu glumește cu noi. Nu e așa cum credeam când eram copil și nimic rău nu se putea întâmpla. Nu spun că e rău să mori. E rău doar când îți moare cineva drag și rămâi să trăiești cu tot dorul tău de el. Cu toate vorbele pe care nu le-ai zis. Și pe cele pe care nu le-ai luat înapoi când ți-a părut rău.
Știu că urmează reproșuri peste ani. Nu sunt pregătită pentru ele, nu cred că vreun părinte e. Chiar dacă știu că m-am străduit. Că mă străduiesc. La fel au făcut și părinții mei, la fel și ai tăi. Cu toate astea, lista noastră, a copiilor lor, de reproșuri are multe puncte și nu îi scutim nici să ne plătești.
Am fost șocată să aflu asta la 33 de ani.
Noroc cu soțul meu, care m-a sfătuit să nu mai colind băncile în călătoria de “documentare” pentru un credit pe care voiam să îl luăm.
Nu știam la ce sumă ne calificăm. Cum altfel puteam să aflu asta, dacă nu întrebând pe cine ni i-ar fi dat?
