Cât am fost dentist în UK, am învățat foarte multe lucruri de la asistente. Una dintre ele era mamă singură de trei băieți. Lucra part-time, făcea specializarea de moașă la universitate și mai avea timp și de coafor. Cu tatăl copiilor nu fusese niciodată căsătorită, era cam pe cont propriu asistenta mea.
N-am auzit-o să se plângă niciodată.
Într-o zi n-am mai putut și-am întrebat-o pe șleau:
In 25 februarie, in jurul orei 22.30, o ucraineanca a nascut in metroul din Kiev. Mi s-a facut inima mica sa citesc.
Iar n-am dormit, asa ca am prins live atacul rus de ieri. Intai a fost inchis spatiul aerian ucrainean, apoi au anuntat ca s-a dat start. Am visat numai organe cu sange si creiere in galeti.
Am vrut să știu ce crede despre război un om care nu vorbește din cărți, ci din experiență. Așa că am sunat-o pe bunica.
Ce părere ai de nebunul ăsta de Putin? am întrebat.
Când grădinițele se-nchid, ajutor nu ai și tatăl lucrează non-stop, mama e ultimul soldat care rămâne pe front.
Pentru cine a deschis televizoarele mai târziu, săptămâna trecută s-a întâmplat o minune. Am fost răpită de un motociclist tatuat 🙂
