Prima petrecere de Crăciun The Sisterhood Society

Într-o zi a venit la mine niște sclipici. În minte. Cu tocuri și ruj pe buze. N-are cum să fie alfel la sărbătoare. Am stat prea mult în halat de baie. Scot femeile din teniși. Ne urcăm toate pe tocuri. All you can shine.

Știți că eu sunt toată pe naturalețe, v-am arătat cearcănele pe Insta nu o dată.

Dar niște paiete nu strică din când în când!

Prima care a ajuns la local a fost Alina și i-am văzut ochii care sclipeau sub un contur discret de creion. Și-a dat jos ochelarii să văd mai bine. Următoarele au fost fetele din Brașov, Doaaaaamne, am crezut că nu-s la noi. Distinse. Elegante. Ținută. Nu mă refer la rochie. Ci la atitudine. Bucle învârtite, perle delicate. După cum mi-au zâmbit le-am recunoscut. Zâmbetul ăla de Sisterhood, n-ai cum să-l confunzi!

Ne suntem oglinzi, răsuna în cap la mine o voce.

Doar că eu, când m-am uitat în jos, aveam pe mine budigăii pe care-i purtasem în Laponia pe sub haine și bocancii în picioare. Le-am îmbrățișat din toată inima, le-am rugat să împodobească bradul, m-am uitat la ceas și, fuga la baie! Mi-am pus fusta cu crăpătură unilaterală stângă, începând cu destul de mult curaj cam la o palmă peste rotulă. Tocurile de 12. Îmi place la înălțime. Îmi era dor de felul ăsta de a te simți frumoasă.

Și cred că nu numai mie. A curs cu complimente. În toate direcțiile. Ce rochie, ce sclipici, ce pantofi, ce trup, dar fundul!

Cineva n-a mai ieșit de 3 ani singură din casă. Rochie neagră lungă, din paiete. Umerii goi, ruj roșu pe buze.

Altcineva a luat rochia de nașă, în care a cununat în 2016! Îi venea turnată.

Multe rochii noi, care au așteptat ani de zile în dulap această ocazie.

”Doamne, niciodată n-am avut atâta sclipici pe mine!” s-a putut auzi frecvent prin sală.

Le-am așteptat cu prosecco și brațe deschise. Apoi am luat microfonul (mulțumim, Alina) și le-am zis două vorbe despre genul ĂLA de femeie.

Genul despre care o femeie a scris pe blog și a vorbit pe un cont de Insta. Alte femei s-au recunoscut și au apărut.

Noi, toate, în același loc. Genul ĂLA care nu vorbește despre vreme.

Femeia care nu se teme să arate. Că are zile și zile, nopți și nopți, bucurii și greutăți în viață. Genul ăla care-și ține cuvântul și, când nu poate, anunță. Genul care, când greșește, recunoaște. Care, după ce face pipi pe capacul de la toaletă, ia hârtie igienică și șterge. Din respect pentru următoarea femeie, dar, mai ales, din respect pentru ea însăși.

Am fost în viața mea la multe evenimente. Cel mai bine mă simt cu ele.

Aceste femei sunt vedetele mele.

Care îți scriu fără să-ți ceară și care țin minte când ai programare la medic. Care pregătesc bucurii pentru altă femeie. Care atunci când cineva scrie pe grup că o strâng pereții, o scot în parc în aceeași seară. Care atunci când cineva zice de violența domestică, solicită o cafea ca pe o intervenție oficială. Care îți amintesc că n-ai băut apă. Care își aduc cadouri fără să le fi obligat cineva să facă. Și care poartă sclipici și rochie cu spatele gol, deși, în alte condiții, nici nu s-ar fi gândit că le stă bine.

Ce bine-i să ne amintim din când în când cât suntem de frumoase!

Să vedeți cum a fost tombola. Cum poți dărui tigăi unor femei și să le faci în același timp să se simtă bine?

Ușoară misiune 🙂
Vă puteți doar imagina ce spun aici, cert e că s-a bucurat fiecare câștigătoare!

Pozele vorbesc de la sine:

Înțeleg că a fost ceva în aer, că toate fetele de la aceeași masă au fost Alesele pentru acest premiu. Sfântul Spirit de Sărbătoare sper să țină cu ele și că moșul le vede. Cum sunt frumoase și cumințele. Nu s-au dus cu mâna goală acasă, să le mai lase familia și altădată.

Vă asigur că niciun domn n-a avut de suferit după poză. Le-am pus să promită :))) Al meu a zis că n-a văzut ceva mai sexy decât pe mine în aceeași poză cu tocuri în picioare și-o tigaie în mână.

Mulțumim celor de la Tefal pentru aceste cadouri care au adus bucurie reală. ”Chiar îmi trebuia un wok, voiam să-mi cumpăr!” am auzit de două ori prin sală.

După care am mai dat și niște globuri minunat pictate manual de un caligraf foarte talentat, Raluca de la @poveștidincondei. O găsiți pe Instagram, băgați o comandă când aveți nevoie de chestii personalizate, faceți și bine unei mame care vrea să scoată capul la suprafață.

După tigăi și tăvițe Tefal, când am zis că urmează să le dau globuri, au crezut că fur decorul, nu știau dacă suntem genul ĂLA de femei care facem și închisoare împreună 🙂

Însă le aveam pe ale noastre pregătite. Fiecare glob cu The Sisterhood Society venea și cu un dar aparte. Pe care fetele l-au primit din toată inima. Uitați-vă cum se împreunează aceste palme:

După care, să vă țineți bine.

Fotograful nostru, domnul Florin Ghioca, a zis că oferă o ședință foto portret pentru cineva și familie. După care a zis că mai oferă încă o ședință foto pentru o norocoasă.

După care a venit cineva din Sisterhood și a oferit un coș de legume bio la primăvară. Am întrebat-o cum se numește pe Insta. Cum adică, cum se numește? Care-i brandul. Păi, n-are brand, ci doar un copil cu multe alergii alimentare, de s-au apucat să cultive chestii bio. Și oferă un coș din recolta lor, când se face.

Din toată inima.

Pur și simplu?

Eu sunt șocată, vă rog să mă îngăduiți o clipă, fiindcă sunt foarte puține lucruri pe care le primesc doar așa, pur și simplu. Din toată inima. În industria online unde mă învârt, există o regulă clară: nimic nu e gratis. Nimeni nu îți dă ceva fără să-ți ceară. Și iată acum lângă mine niște femei care nici nu știu exact cum le cheamă pe insta! N-au shop online, pagină de internet, propunere de colaborare pentru mine.

WOW, mai lăsați-mă o clipă.

Aceste femei vor doar să ofere?

Și s-au pus la coadă să dăruiască, oare văd bine?

Ore de engleză

Psihoterapie

Dr. Alina Sîrbu Scorțea tocmai luase microfonul să dăruiască al treilea pachet de albire dentară.

Ședințe de coaching cu vision board și reconversie profesională:
Ele stăteau la coadă să dăruiască, eu habar n-aveam ce urmează să zică. Și voiam să imortalizez momentul, dar nu mă puteam uita prin telefon, vedeți-mă în poză. Mă uitam la ea, să vezi live aceste doamne este o onoare. Cred că a câștigat fix cine s-a bucurat mai tare sau mi se pare?
Iar mai jos o avem pe Irina din Ploiești, care a tras la sorți pe singura cealaltă sisteră din Ploiești. Care erau șansele, ziceți?

Iar cele două fericite care au dat năvală nu sunt altceva decât întruchiparea Bucuriei despre care tot vorbește Miruna pe bloguri.

Bucuria pentru altă femeie așa arată.

Uitați-vă la ele.

Pentru că o cunosc pe câștigătoare. Și știu cât de bună e potriveala! Pare că se înghesuie să apuce din ceva pentru ele. Nu aveau ce, era doar bilețelul de tombolă, voiau dovada că nu e vis, ci realitate. O să mă uit la poza asta mulți ani de acum încolo și când mă va apuca ciuda, că e firesc să te mai apuce câteodată, îmi voi aminti de Alis și ce Ana.

Și de Iris, care se conectează la Bucurie, fără să înțeleagă motivele, și își dă voie să simtă etnuziasmul. Asta e o superputere, lume.

 

Tot momentul tombolei a fost mai degrabă o moș crăciuneală fenomenală, pentru că de nimeni n-a fost planificată. Sigur, Tefal și @poveștidincondei au fost deja știute de mine, dar restul?

După ce coada s-a terminat, a revenit fotograful Florin Ghioca, fiindcă și-a amintit că e și PR-ul Teatrului Național București. Și a plusat cu invitații care au născut chiote de bucurie.

Nimeni nu se aștepta!

Cum ziceau fetele pe Discord a doua zi, asta înseamnă magia de Crăciun.

Cineva a scris că n-a mai simțit emoția asta în stomac de când era mică.

Nici eu, cred că se vede.

S-a simțit în fiecare îmbrățișare.

În oița albă pusă pe singurul umeraș care nu era negru. În faptul că bebelușii n-au plâns, copiii nu s-au îmbolnăvit, mamele s-au înțolit și o horă cinstită au încins.

Eu n-aș fi avut petrecere de Crăciun fără voi. Că n-am colegi, biroul meu e un laptop. Am câțiva prieteni, cei mai mulți sunt obosiți și ocupați. Îmi era dor să dansez. Să țopăi fără grijă că e prin preajmă un moș libidinos sau că trebuie să duc la culcare vreun copil.

Imagini de la dans avem în reel și în stories păstrate la highlights. Te rebranduiești, m-a întrebat cineva, Și blondele dansează :))

Dar să vă arăt ce tort și blondele au mâncat:

 

Poze de la tort avem, fiindcă s-a dansat, dar s-a și mâncat. Nu orice fel de tort, ci unul de revistă de la Grace Couture Cakes. Pe cât de frumos, pe atât de bun! Mulțumim Iza, mai ales că te-am înnebunit cu comanda. Ba pentru 40, stai că-s 55, pardon, 60 și au fost, în final, 70.

Am aspirat o felie. Ziceai că mi-e frică să nu mi-o ia cineva. Comunitate și suroritate, dar totul până la tort! 🙂

Și cât de drag mi-a fost să descopăr în pozele de la Florin, câte fete s-au pozat cu domnul tort! (Aici e doar Lucia, știu să număr până la 1 și eu, dar sunt mai multe în folderul de la el)

Îmi e foarte drag, când vă este drag.

Viață, emoție, craci, sclipici, cercei, ce fain e să te poți alinta în feluri ca astea și să fie legal 🙂 Nu înțeleg de ce ne-a tăiat fotograful picioarele din poza de mai jos, o să-l cert 😛

Stai, că avem picioare mai jos, vă invit să dați zoom și pe urmă like. Fără like, nema zoom.

 

Și Sisterhugs

 

Înscrierile în Sisterhood Society sunt pe bază de abonament lunar. În acest moment, avem listă de așteptare doar. Îmi lăsați adresa și vă dau mail anul viitor când deschid înscrierile oficial. Urmăriți și sisterhood pe Instagram.

Până atunci ne odihnim, ne adunăm. Ne ducem împreună la teatru, ne încurajăm și ne complimentăm. Că dacă noi nu, atunci cine?

Ce se întâmplă în Sisterhood e peste așteptările mele cele mai optimiste. De fapt, vedeți și voi. Să fii în cercul potrivit de femei e cel mai mare life upgrade. Iar când nu aveți un astfel de cerc, ori îl faceți, ori intrați într-unul care vi se potrivește ca vibrație și valori. 😉

foto maestrul Florin Ghioca și fetele din Sisterhood