7 lecții din ultimele 4 săptămâni

Știi când ai început să lucrezi la blog și toată lumea râdea de tine, mi-a zis mama în cele 2 minute pe care le-am prins la cafea.

-O, dar știu foarte bine!

Cred că așa e și cu Sisterhood, face ea. E ceva înainte de vremuri și oamenii nu au înțeles încă în totalitate.

Se poate. Dar și cei care au înțeles! Nu e nevoie ca toată lumea să fie în aceeași barcă. Niciodată. 1% din populația pământului sunt early adopters, zice Simon Sinek într-una din cărțile lui. Nu e despre produs, ci e despre cine SUNT acești oameni.

Fix așa e și în Sisterhood. E despre cine SUNT aceste femei.

Ele sunt the early adopters, primii oameni care și-au pus internet, fiindcă și-au dat seama că îi ajută. Primii oameni care și-au pus bec, fiindcă să faci baie la lumânare n-a fost prea cool niciodată. Primii oameni care și-au tras canalizare în casă, nu pentru modă, ci pentru că le era lor mai ușor decât să meargă în fundul curții.

E despre cine SUNT aceste femei.

Ființe fundamental curioase și bune. Generoase, curajoase, în majoritate sunt femei realizate pe multe planuri, care nu mai caută decât o vorbă bună și valori similare cu ale lor. Un spațiu sigur unde să descopere și să respire. Să nu fie judecate după firma genții de pe umăr sau câte kilograme poartă. Nici după ce simt sau cât simt.

Nimeni nu e doar un singur lucru. Să îți poți îmbrățișa umbrele e o dovadă de maturitate.

Și să faci asta cu acceptare, nu cu biciuire, nu cu furie, nu cu răzbunare. Sunt femei dornice de dezvoltare. Faptul că cineva a făcut Sisterhood și a dat o strigare s-a adresat ființei lor fundamentale. E despre aceste femei minunate și CINE SUNT ele. Niște early adopters, deschizătoare de drumuri, genul ăla de persoane care vor să fie primele, în frunte. Dar nu pentru note, ci pentru ele însele.

Iar late adopters sunt cei care-și cumpără telefon mobil doar pentru că nu se mai produc cele cu fir, zice Sinek.

(Nu mai știu în care carte, că le-am ascultat pe toate trei. ”Start with why” și ”Find your why” mi-au deschis ochii și mi-au confirmat că sunt pe calea cea bună. De ce-ul meu e clar. Vi le recomand cu căldură, mai ales dacă sunteți fripte pe dezvoltat, pe trăit cu sens, dacă sunteți pregătite să vă puneți întrebări importante. De ce mă ridic din pat dimineața e un pas bun pentru început. Am ascultat și ”The infinite game”, același autor, e mai pe business asta, dar am terminat-o și nu mi-a părut rău. Fiindcă vorbește tot despre valori. Atunci când activitatea ta are un sens, un DE CE clar, obiectivele tale nu sunt cifrele, pentru că te ține în viață SENSUL.)

Scriu de 16 ani pe blog fără un scop anume.

Oamenii nu mă citesc sau nu mă urmăresc pentru că-s sexy bambexy, nici pentru lucrurile pe care le am. Ci pentru credințele despre care vorbesc. Pentru poveștile pe care le spun. Dacă citești ceva sau mă auzi și ți se face piele de găină, apar lacrimi în ochi sau hohote de râs, nu e semn că-s io foarte deșteaptă, ci că noi două rezonăm. Atât. Că e o potriveală. Sinek zice că ăsta e un semn clar că există potențial, că e bine. Și că să mergi înainte.

Vreau o lume mai bună, în care femeile nu se bârfesc, ci se ridică.

Se îmbrățișează. Se încurajează. Ia-ți permis de șoferi, schimbă job-ul, ascultă-ți inima, dar nu îți da demisia până n-ai o plasă financiară, că nu ne-am tâmpit la cap. Poartă pantaloni scurți, ai două picioare senzaționale. Lasă mâneca la tricou, afară sunt 250 de grade.

Semnat, Miruna,
din 2023 încurajez femeile să se dezbrace 🙂

Și-acum că m-am lăudat cu toate cărțile pe care le-am citit (adevărul e că am citit, frățicule, ascultatul ăsta merge ca uns pe pâine, ok, mă voi opri acum), să vă zic și lecțiile. Mai mult pentru mine, desigur, poate am vreo șansă să nu uit și să țin minte:

1. Just do it, momentul perfect nu există

Într-o zi ședeam la masă cu Horațiu și copiii, aveam vreo 3 weekenduri în față programate, pe cele din urmă deja le ratasem, și-am zis: duminică deschid înscrierile. Punct. În dimineața duminicii cu pricina, aveam musafiri, nici site-ul nu era actualizat, Valeriu era la munte, io nu aveam nici strategie, nici campanie, nici timp, doar dorință. Și cumva, we did it. Valeriu s-a activat, știam că nu mă lasă, am avut încredere până la final, Horațiu a participat cu copiii, Miruna s-a descurcat. Am simțit echipa și am simțit iubirea.

2. Citești cărțile mai rapid sub formă audio

Ca să nu credeți că am luat-o razna sau că am înnebunit, secretul e că le ascult la viteză 1,5x sau chiar 1,75x (la 2x nu mă pot concentra, dar H zice că e treabă de antrenament, el ascultă la 2x tot), iar pasajele interesante le reiau. Toate podcasturile le ascult așa, orice în afară de muzică pe youtube. Și filmele pe Netflix le văd pe rapid, excepție e doar când mă uit cu copiii la ceva. Și ca să nu credeți că sunt un consumator obsedat de viteză, cartea lunii octombrie din Sisterhood am ascultat-o și acum o citesc cu pix ca un tocilar. Sunt multe lucruri pe care nu vreau să le uit. Și, culmea, sunt multe lucruri pe care le descopăr ca noi.

3. Vacanța copiilor nu e și vacanța părinților

Aici am nevoie de un pic mai multă planificare și organizare din timp. Ar fi bine să îmi eliberez programul cu 2 săptămâni în avans. M-am gândit și acum, dar nu am luat destul timp pentru neprevăzut și am intrat grămadă peste ei. În vacanța copiilor, programul soțului rămâne la fel, am noroc cu părinții mei. Care sunt medici în activitate amândoi, nu sunt pensionari cu fundul pe canapea și telecomanda înainte-înapoi. Mai au și o mamă bătrână de îngrijit, deci na. Ne descurcăm acolo cu toții; numai noi știm. Dar bunicii zic că le și place, să mai venim 🙂

4. Obiceiurile noi nu mai pot aștepta

Să nu mă urâți, dacă vă zic de altă carte. Atomic Habits, luna trecută am bifat. Nu mă laud, că doar cu cititul am rămas. Urmează partea de implementare, fiindcă organizarea e o formă de self-love. Plus că vreau să mă opresc din stins incendiile altora și să mă apuc să întrețin focurile mele, cu sens. Vreau să îmbătrânesc frumos, cu genunchii funcționali și fără să scap pipi la fiecare strănut. Dar, spatele și mintea, o, mai ales, mintea! Ceea ce mă duce la următorul punct.

5. Pauzele se fac, începe să le pui pe listă

Simplifică și adu la numitor comun. Ca la matematică. Am intrat singură în niște situații în ultima vreme, din care cu greu am ieșit. Îmi e rușine să vă povestesc, fetele din Sisterhood Cluj deja știu. Unele periculoase. Fiindcă sunt prea multe și prea deodată, eu nu reușesc să mă mai odihnesc și asta nu poate continua așa.

Într-o după-masă, mama a dus copiii în parc, iar eu am stat cu bunica. La ea n-am internet. Și doar am stat. Am ținut-o în brațe până mi-a zis să-i dau drumul, că deja i s-a făcut dor, că vrea să mă vadă. Am simțit miros de vinete coapte și zacuscă. Găluște cu prune. Supă de chimen cu pâine prăjită. Sigur că bunica nu mai poate să le facă, dar eu am putut simți mirosurile în capul meu. A fost o pauză pauză, fiindcă m-am reconectat la un om care stă mult și la o perioadă în care nici eu nu făceam atâtea. Și culmea e că vizita la bunica era un punct pe lista mea cu lucruri de făcut în acea vineri. Pe care l-am făcut. Și tare bine a fost.

6. Cafeaua cu mama, programare în calendar

N-are cine sta cu copiii, ca să stăm și noi una cu alta. Cu puțină organizare, asta se poate și se va schimba. Horațiu îi scoate pe băieți în parc cu plăcere, am mai făcut asta o o dată, de ni s-a părut distractiv tuturor. Repetăm, neapărat cu telefoanele pe mut, că pe mama o sună pacienții non-stop.

7. Asta e lumea în care vreau să trăiesc

Într-o seară eram eu dezamăgită pe ceva ce a fost o nedreptate evidentă, dar mai mult am fost furioasă pe mine că am sperat, la fel cum n-am fost fruioasă pe băiatul din clasa a 11-a, ci pe mine că l-am crezut, când el era un mincinos de internat. M-am și dat peste cap să ajung în acel loc, Horațiu a schimbat program de consultații, să poată fi cu copiii, mă rog. Un epic fail, ce mai.

Și primesc mesaj de la Lucia. Aflase ea că e aniversarea Speranței în weekendul cu glamping și îmi scrie: musai să o iei pe Speranța, că tare s-ar bucura. Dar a scris așa un mesaj frumos, că i-am făcut print screen și l-am trimis la prietena mea. Îmi vine să plâng, a răspuns ea! E rezumatul și esența a tot ce înseamnă Sisterhood. Mi-am zis: asta e lumea în care vreau să trăiesc! Și prea curând nu voi mai ieși din ea.

Înscrierile în The Sisterhood Society sunt oficial închise.

Le mai deschid la anul, nu știu exact când. A fost un tur de forță, cu provocări ale tehnologiei, dar am mai învățat ceva. Vă mulțumesc că mă suportați, știți că scriu despre ce trăiesc și acum asta e ce trăiesc. Mâine seară ne vedem pe zoom cu sistărele noi, vă pupez. Aici voi scrie în continuare, cel mai probabil pe alt subiect.

Și să vă puneți maiou, să nu-mi aud vorbe că încurajez femeile să răcească în acest sezon :)))

foto Delia Șimon