Taxă pe prietenie? De ce e Sisterhood Society un club cu abonament lunar

Pe lângă asta, pentru abonamentul acela tai factura, plătești taxe, ca toata lumea. Nu e ca și când ai lua cu japca. Nici terapia nu e gratis. Și dacă e vreun webinar gratis, la final tot îți vinde ceva. E vorba despre timpul cuiva, despre o muncă. Fix ideea în sine de a aduna la un loc atâtea femei cu valori similare este o idee inovativă care merită recompensată.

Îmi doresc să văd din ce în ce mai des oameni care nu își vând timpul și ideile pe nimic.

Taxa este pentru a fi membru intr-un club, ca și la clubul de șah dai bani. Prietenia e, cum ai spus și tu, un bonus. Fiecare ia din Sisterhood ce are nevoie, uneori mai mult, alteori mai puțin, alteori deloc. Și dă ce poate și cât poate.

Nu ma asteptam sa ia amploare comentariul meu, nu asta a fost intentia. Cred ca n-ai inteles exact ce am vrut sa spun, de aceea revin cu inca un comentariu. Ai intuit bine, departe de mine gandul sa fiu haiterita, e putin delicat sa te exprimi fara sa duci pe cineva cu gandul la hate, atunci cand nu impartasesti ceva.

Referitor la cei 16 ani de care scrii gratis, nu cred ca era necesar de precizat neaparat. Pentru ca sa fim sinceri ai scris gratis de placere, nu ca ti-a cerut cineva. Cand ti s-a cerut sa scrii, ai taiat factura.

Nu e vorba nici despre stralucire, nici despre ca nu meriti. N-am spus asa ceva, nici nu ai mentionat vreodata ca ai creat Sisterhood pentru ca meriti sau pentru ca vrei sa stralucesti. Si daca ai spus-o si am ratat eu, tot nu are vreo legatura cu ce am spus eu.

Imi mentin parerea ca am fost inteleasa gresit. Sau poate de fapt, avem doar valori diferite. Cu siguranta fiecare intelege altceva prin prietenie. Ma intreb oare…daca de maine Alina pe care ati surprins-o nu mai plateste abonamentul, o vei mai numi prietena? Asta ma face sa ma gandesc serios la valorile acestei societati…atat de usor o sa ajungem sa numim pe oricine prieten si la fel de usor renuntam la a-l mai numi prieten, atunci cand nu mai avem interes sa il tinem in cercul nostru (in cazul de fata renuntarea la abonament).

Prietenia sta la baza acestui concept, eu cel putin asta am inteles din articolele pe care le-ai scris pe baza acestui subiect. De aceea n-am inteles cu totul conceptul…. Asa cum am spus anterior, m-am tot gandit daca sa ma inscriu pe lista de asteptare….dar cred ca m-as simti ciudat sa fiu numita prietena cuiva doar pentru ca platesc un abonament lunar pentru asta.

Cu siguranta prietenia inseamna altceva pentru fiecare 🙂

Numai bine!

Sa îmi fie cu iertare, dar cred ca numele și imaginea ce se vede dinafara sunt greșite. Pentru ca da, se întâmplă o asociere cu prietenia (sisterhood, denumirea de prietenie, etc) care nu, nu ar trebui NICIODATĂ sa coste bani printr-un abonament. Cum să plătești un abonament sa fii într-o gașcă de prietene? Atât de neiubita și ne apreciata ești?

Pe de alta parte, ce înțeleg ca se întâmplă în aceasta comunitate, ca eu cred ca e mai corect spus comunitate, este ca exista o serie de servicii ce NU pot fi gratuite (întrevederile cu diverși facilitatori, etc) care da, costa bani în orice circumstanță și trebuie achitate.

Atunci când ieși cu gașca la un vin, nu te superi ca vinul costă bani. Iar discuțiile cu prietenele vin la pachet. Nu simți ca plătești Prietenia ci plătești mediul în care o desfășori.

Conceptul e bun, încadrarea e proastă, asa se vede la mine, așa ca poate te gândești la un uplift de branding la un moment dat, dacă rezonezi cu ce ți-am scris mai sus.

Semnează un om de marketing, de branding, dar în același timp și o prietena și o utilizatoare de servicii.

Mi se pare foarte buna intrebarea Dianei si ca a rezultat un articol care a starnit discutii. Eu, de Miruna, respectiv SiBlondeleGandesc am aflat la inceputul acestui an…cineva din lista mea de prieteni de pe FB a dat like/share la o postare in care Miruna facea reclama la The Sisterhood Society si m-a atras fix cuvantul “sisterhood” pentru ca mi s-a parut mereu interesant si asociam cu universitatile americane; treceam printr-o perioada grea, eram in concediu medical de stres (sunt in Anglia, unde exista asa ceva) dupa ce am ajuns la urgente; incepusem tratament si terapie – chiar terapeuta britanica mi-a sugerat sa intru in comunitati de care ma simt atrasa tocmai pentru a incerca sa gasesc o noua directie si sa ma detasez de serviciu mai usor.

Habar n-aveam de ce scria Miruna, nici macar nu stiam cum o cheama…figura imi era familiara pentru ca-mi aparea poza ei zambareata cand cineva din lista mea de prieteni dadea like/share – da, mi s-au parut interesanti oamenii pe care ii ajuta fata.

Da, am vazut ca e cu bani…optiune de plata lunara, respectiva anuala. Intrasem prin diferite grupuri de FB atat de bunavoie, cat si invitata de prieteni / cunostiinta … am iesit in mai putin de 10 minute dupa ce am vazut lipsa de civilizatie.

Am ales plata lunara pentru Sisterhood…am zis ca am pierdut mult mai multi bani la viata mea asa ca daca pierd banii pentru o luna ar fi fost in graficul meu standard de pierderi…unde’a mers mia, mergea si suta.

Imi pusesem un prag de 2h ca sa vad care-i treaba…nici macar 1 luna cat ar fi fost perioada care ar fi fost platita oricum. Si am ramas pana in prezent si voi ramane in continuare.

Am castigat multe emotii pozitive, experiente noi si incurajari (una dintre ele, venita din partea foarte multora, a fost sa-mi fac un blog ca sisterelor le place cum povestesc pe Discord, iar Miruna mi-a oferit gazduire pe blogul ei…mi s-a parut foarte dragut per total) … sunt si fara blog si fara gazduire pe blogul ei, dar stiu ca as merita comentarii pozitive comparativ cu o parte din comentariile pe care le-am vazut aici la adresa ei.

Ce mi-a placut in Sisterhood? Civilizatia discutiilor, deschiderea celor care aleg sa comenteze / vorbeasca, expunerea la femei din afara bulei mele si primirea de opinii / idei vazute din perspective complet diferite decat a celor cu care eram obisnuita. Mi-a placut idea de a cunoaste femei pe care poate altfel le-as fi omis sau sa o cunosc personal pe cea al carui CV il studiasem in facultate cand imi doream sa intru in presa si-mi doream sa vad ce au facut altii ca sa pot face si eu (a fost o surpriza foarte placuta sa o regasesc in Sisterhood)

M-a deranjat ideea de abonament?
Absolut deloc si am fost dispusa “sa pierd” banii pentru 1 luna de serviciu. Cu siguranta toti am pierduti bani…anul trecut am pierdut £1200 (un telefon nou-nout fara asigurare, a fost pierdere 100% din propriul buzunar; acum am acelasi telefon cu asigurare (o consider o pierdere pentru ca telefonul e intreg si in posesia mea, deci o pierdere mult mai mare decat abonamentul pe 1 luna la Sisterhood)

Mi-ar fi placut sa pot avea ideile pe care le are Miruna si mai ales sa fac bani din asta…cel putin pana am vazut ce inseamna “hateri”, pana cand am realizat ca eu intr-adevar am trait intr-o bula si fix acelasi mesaj poate fi perceput complet altfel decat se doreste.

Mi s-a parut transparenta afisarea regulilor, cu abonament lunar si posibilitatea dezabonarii inainte de reinnoire.

Am simtit ca platesc pentru prietenii?
Deloc – am intrat fara asteptarea ca voi lega prietenii, dar ele au venit. Independent de plata abonamentului la Sisterhood si in afara platformei Discord, am facut schimb de adrese si numere de telefon, ne-am vizitat si intalnit, iar asta va continua cu siguranta atata timp cat fiecare isi doreste. Chiar din cand in cand mai schimb mesaje cu persoane care au ales sa iasa din Sisterhood pentru ca simteau ca au nevoie de acel timp pentru altceva, deci iesirea de pe Discord a permis totusi pastrarea unei legaturi.
Cumva e ca la serviciu … angajatorul te plateste sa-ti faci rolul si esti coleg cu cei de la locul de munca si cu toate astea se infiripa prietenii care se pastreaza si cand te muti la alt firma si rezista peste ani, peste mari si tari.

Am scris extrem de mult si sper ca fie va fi inteles mesajul meu asa cum imi doresc, cu toleranta si intelegere, fie va exista decenta de a fi trecut cu vederea.

Fiecare are maturitatea de a alege daca isi doreste sa fie parte din Sisterhood fie macar ca si un test pentru 1 luna de zile.

Eu nu sunt in sisterhood, desi mi-ar placea. Mi-ar placea sa cunosc mai multe femei in afara sferei mele socio-profesionale , doar ca am simtit poate gresit ca e mai mult un club dedicat pentru cele care sunt mame. Eu neavand copii ,sau planuri momentare in acest sens am zis sa nu iau locul cuiva pentru care poate fi o gura de aer.
Insa ca sa exprim ceea ce cred eu din ce intreaba cititoarea:
Da, cred ca e un club . Si la cel de sah, cel de pictura sau de scrima se plateste o taxa. Trebuie o minima organizare, o moderare a continutului, ca el sa aiba si sa pastreze o directie. Ca in orice club , iti faci prieteni daca intalnesti oameni cu afinitati . La multe cluburi cu un scop altul decat dezvoltarea personala( dansul de exemplu) nu prea se păstrează prieteniile dupa. Dar daca te înscrii intr-un club de mers pe munte , de multe ori legi prietenii, pentru ca e un club de petrecut timp impreuna dupa niste valori ( natura, socializare) care leaga mai bine oamenii.

Hop că vreau și io să zic ceva, și anume: dacă era gratis io nu mă înscriam..sau poate hai că poate-poate că ești cuceritoare :))) da’ nu stăteam, căci pentru mine unde e gratis acolo eu sunt produsul, fix cum ai zis și tu. Asta mă și ține în sisterhood – o autenticitate și niște valori pe care le împărtășim. Evident că nu toate valorile ne sunt împărtășite, dar sunt câteva precum: omenia, să fii om, precum onestitatea, precum empatia.

Sisterhood pentru mine e ceva ce nu pot transmite prin cuvinte. Orice aș alege nu ar reprezenta ceea ce simt. E un amestec de bucurie, veselie, de împreună, de creștere, de înțelegere, de sprijin, de curiozitate fără judecată.
Și când mă gândesc că eu-s aia mai puțin norocoasă, de departe, care încă nu a ajuns să simtă pe viu puterea grupului. Noroc de vizita uneia dintre sistere că mi-am luat un pic cât să îmi ajungă.

Anyway, da sisterhood by miruna chiar nu e pentru oricine. căci nu oricine poate fi pregătită să se bucure de viață, să și-o trăiască, să crească. Nu oricine a ieșit de sub mrejele condiționării. Nu oricine are curaj de se pune pe primul loc.

Gata, că iar am venit cu romanul.

În concluzie, io mă bucur că e cu bani.