De mult timp îmi stă postul ăsta în capul laringelui şi în vârful degetelor. Însă articolul ăsta a fost picătura care mi-a umplut paharul şi declanşat furtuna.
M-am săturat să tot aud în dreapta şi-n stânga diverşi indivizi cu pretenţii de pseudointelectuali cum batjocoresc, aruncă blesteme şi invocă spirite măreţe împotriva întregii branşe a medicilor. Îi bagă pe toţi într-o oală şi pun bomba pe numărătoare inversă. Inclusiv EuropaFM poartă o campanie împotriva medicilor, prin care îşi doresc lărgirea publicului consumator de inepţie la radio, nicidecum selecţionarea lui. Că hai să-i dăm românului ce-i cade lui bine la stomac, că deh, asta e cheia succesului pentru televiziuni ca OTV. Dar credeam că Europa FM e radio de viţă nobilă, faţă palidă şi sânge-albastru.
Omul găseşte o plăcere inexplicabilă în a arăta cu degetul, a pune etichete şi a înjura pe altul. Admit că unele critici pot fi constructive, dar de multe ori tonul face muzica. Mai ales pentru lelea Mărie care crede că tot ce zboară se mănâncă şi că tot ce aude la radio e adevărat. Văd pe toate uliţele personaje care se plâng de tratamentul medical primit. Urlă-n ei nemulţumirea. Şi vreţi să v-o spun pe aia cinstită? Urlă altceva, de fapt.
Că merge mama cu pruncu’ la doctor. La ăsta mic îi curg mucii şi de ieri, strănută. Iar ei îi trebuie reţetă pentru antibiotice. Degeaba îi explici că n-are legătură tanda cu manda, că mai mult rău face, nu-i bai, îi trebuie. Antibioticele tratează psihoza mamelor, nicidecum răceala copiilor.
Vine o babă la medic. Vrea reţetă, că are ameţeli. O paşte menopauza şi tulburări de stare. Are în mână cutia de medicamente pe care le vrea. Că le-a văzut la vecina şi că pe aia o ajută mult. Degeaba îi explici că n-are legătură tanda cu manda. Că vecina suferă de Parkinson, că e altă mărie, altă pălărie şi nu se asortează. Nu-i bai, vrea reţetă. Păcat că prostia poporului se eliberează gratuit.
Ambele doamne din exemple pot face scandal, circ şi pe ele vedete la Poveştirile de acasă, că sunt nemulţumite de tratament. Şi vine EuropaFM să le dea apă la moara stricată şi gata dezastrul. Stricată de exces de imbecilitate pe cap de locuitor.
Dar unde-i mama acelei fete care a ajuns în urgenţă în cabinetul medicului de familie cu o spasmofilie în criză, cu maxilare încleştate şi rugăciuni consecutive, care a primit un diazepam intravenos şi s-a liniştit imediat? Unde e mama pruncului născut la 4 dimineaţa de medicul în a cărei evidenţă era, însă NU şi de gardă în noaptea travaliului, dar care s-a ridicat din patul lui de-acasă pentru a o asista pe pacientă? Şi poate se ridica a treia oară din pat în noaptea aia. Şi unde-i bărbatul care a venit în Ajun de Revelion cu o falcă-n cer şi una-n pământ, că de trei zile îl doare măseaua, da’ taman când se înţoleşte lumea de petrecere, pe el îl arde urgenţa. Şi unde-i sora acelei adolescente căreia medicul i-a promis un cadou din buget propriu, salar muncit zilnic şi impozitat de stat, pentru a o stimula să piardă din greutatea mult apăsătoare pe psihicul ei în dezvoltare. Unde e tânărul de 19 ani diagnosticat cu sleroză în plăci, atent sprijinit moral de medic prin cărţi despre putere, subconştient şi iubire. Unde sunt familiile care aşteaptă ore întregi în faţa sălii de operaţie un răspuns fericit. Unde sunt cei care îl primesc. De ce nu ridică şi ei mâna, de ce nu-şi dreg glasul, să spună şi aceştia ce au “pătimit”!
Suntem invidioşi şi ne roadem economiile de sub saltele de ciudă când dăm şpagă la medici, aşa-i? Pentru că în România suntem învăţaţi că ni se cuvine totul. Că merităm noi, aşa, de aia. Ce, o consultaţie?! Păih numa’ m-o pipăit. /Păih să te duci la mă-ta să numa’ te pipăie, dacă o pricepe ceva din pipăitul ăla. Scuzaţi-mi exprimarea literară, dar unora tre’ să le vorbeşti pe limba lor ca să priceapă. Actul medical e subapreciat. Omul vede că a pus doar o ştampilă asistenta şi, gata, i-a scris adeverinţa. Că nu trebuie prea multă ştiinţă.
Ba da, trebuie. Şi mai trebuie să înţelegem asta şi să privim de jos, de unde ne e locul. Că învaţă nefericiţii ani întregi stive de cărţi, ca să ajungă pe un salar de toată jena să fie scuipaţi între ochi de nişte analfabeţi cu pretenţii de cultură. Şi mai trist e când pretenţiile sunt de cultură medicală. Acelaşi organism nu reacţionează de două ori la fel. Atunci, putem compara două organisme între ele? E adevărat că orice pădure are uscăturile ei, dar totuşi e bine să ne vedem lungul nasului.Trebuie să luăm măsuri şi să ne punem frână la gură, căci altfel la asta se ajunge.
