-Bună, eu sunt Miruna.
Aşa mă strigă mama când e supărată, tu miruna tu, -pe mine.
_____________________
-Bună, eu sunt Petra.
Aşa mă strigă copiii. Cu accentul german pe e. Aşa sună ceva mai puţin prost decât în româneşte. Înţeleg că tata era beat de fericire când m-a declarat, da’ mama…?!?!
Nu îmi place şi le-am zis. Se supără, de fiecare dată. Şi îmi explică ce tradiţie de familie e numele ăsta. Tata e Petru, bunicul era Petra, străbunicul Pavel. Mda, în germană e un fel de echivalent la “Lenuţa”.
Şi fără scremături din categoria Mirunuca, Mirunicia, Petronela şi Asfaltina. Abţineţi-vă, aveţi milă. Sau direcţionaţi-vă alintăturile spre progenituri demne de minunatele apelative. Cu faţa mea nu se asortează.
_____________________
-Bună, sunt Măseluţă. Aşa mi-a zis tatăl celei mai bune prietene din copilărie. Şi aşa mi-a rămas până în această prea-călduroasa zi pentru toată suflarea care bate din direcţia aia. Ei, toţi prietenii lor şi yahoo-ul mă ştiu aşa. Nu bănuiam pe atunci că are vreo semnificaţie.
Clujul mă ştie într-un fel, Sibiul în altul. Şi când graniţele generaţiilor şi zonelor geografice devin fluide, nici eu nu mai ştiu unde să mă uit când mă strigă. Dar reacţionez la inflexiunea vocii care mă cheamă. Şi de aceea, e atât de important să ne chemăm frumos unii pe alţii. Şi să ne măsurăm cuvintele cu cap. Fiindcă ele fac parte din acele greşeli, pentru care îţi poţi cere iertare, dar pe care nu le poţi şterge nici cu cea mai sinceră părere de rău. Asta nu pricep părinţii care îşi ceartă pruncii sau iubiţii care se bălăcăresc reciproc. Puterea cuvintelor e mare.
Iar, uneori nici nu e nevoie de corzi vocale, căci vibraţia se transmite şi pe alte unde.
Oricum, sunt recunoscătoare că nu mi-au zis Betonela, Luminiţa ori Galina. Fără nici o supărare, se putea şi mai rău… NOT! Sânziana şi Brînduşa, Anemona şi Narcisa. Nu şi nu. Nici vorbă şi Doamne fereşte!
Ce nume mi s-ar potrivi, habar n-am. Nu cred că mă identific nici grafic cu nişte litere, nici acustic cu nişte sunete. Uneori, mă uit la degetele de la picioarele mele, în jos, şi nu mai ştiu ale cui sunt şi cum au ajuns aici… alteori, îmi doresc să mă uit în ochii mei şi să înţeleg ce scrie acolo.
Mi-a zis cineva de ea. Voia să mi-o dăruiască.Apoi am căutat-o în librărie.
O poveste între două coperţi palide pe un raft ascuns. S-a ridicat pe scăunel tanti ca să ajungă la ea.
Am luat-o în mână. Subţire şi mirosind a tuş. Ca revistele alea noi, cărora le sfâşii folia cu dorinţă şi curiozitate. Şi pe care le abandonezi lângă veceu trei zile mai târziu.
___________________________
Mi-am cumpărat un CD şi am ieşit. Iar cartea a rămas acolo. N-am citit nici prima pagină, iar pentru ultima n-am avut curaj.
Mi-am cumpărat un CD şi am ieşit. Fiindcă adevărata poveste a mirunei nu s-a scris încă…
p.s. Îmi plac Ana şi Luca, dar nu pentru mine.
Carina
E greu cu numele. Odata ce te-ai obisnuit sa strigi pe cineva intr-un fel cu greu iti imaginezi ca s-ar putea numi si altfel. Eu am o fosta colega Brandusa si nu-mi imagienz cum altfel as putea sa-i zic. Pur si simplu i se potriveste pentru ca eu m-am obisnuit asa.
LittleMissHappy
si pe mine trebuia sa ma cheme Miruna. e chiar un nume frumos. Dar mi-au spus Teodora (aka Teo, Teea) Si nu m-as mai vedea cu un alt nume..cum zicea si Carina, e greu dupa ce te-ai obisnuit cu cineva..sa ii gasesti un alt nume.
Desigur..exista si povestea in care cunosti un om care iti displace, ii retii numele..si apoi ai impresia ca toti cei care au numele ala seamana intre ei 🙂
ULT*RAS
Mie imi place Mirunuca 😀
hoinarul
am citit eu Miruna, o poveste. E un jeg. mai bine ca n-ai luat-o :-J
o blonda cazuta... pe ganduri
@carina: exact asta ziceam, imi plac mie alte nume, da nu cred ca mi s-ar potrivi, tocmai fiindca m-am obisnuit. da’ pe copilu meu, l-as boteza cu grija, simplu si traditional
o blonda cazuta... pe ganduri
@littlemisshappy: si eu m-am interesat cum m-ar fi putut chema altfel. dar nu exista alta varianta decat daca as fi fost baiat :p
@ult*ras: asa sa-ti imaginezi, ca in anul 1, in camin mi se spunea petrutza :((( a venit de la o tampita care a facut o rima cretina la inceputul anului, cu toate numele de fete. dobitoaca!
@hoinarul: deci am intuit eu bine 😉
Rox
dar, despre Bu…a de ce nu povestesti,ha? :P..cumva nu ti se potriveste?? :))
o blonda cazuta... pe ganduri
ti-o iei pe coaja, do’nsoara!
mi-e si drag de cine imi zice, deci nu mai cont daca se potriveste sau nu…
Chris
Mda, în germană e un fel de echivalent la “Lenuţa”.
Complect pe langa. Dar de acum, Lenutza iti zic 😉
ale
u Mirunico(:P), in loc sa te bucuri ca esti mai mare decat mine cu un an, si nu esti si tu din generatia `87…din anul ala, toate si toti am iesit alexandre si alexandri…horror…serios…ca sa nu mai vb de…stii u ce nume i-a mai chinuit pe unii sa imi dea….bleaks cu majuscule!!!!
o blonda cazuta... pe ganduri
😉 am vrut sa zic, da nu mi-am permis 😀
secretele grave raman intre noi :p
DeA
Si eu aveam probleme de adaptare cu numele meu…as fi vrut sa ma cheme altfel, nu stiu cum dar altfel, mai altfel decat pe toate celelalte 985345749674560 de Andree…Alexandre Aline Andre..si multe din seria asta cu A.
Momentan imi place foarte deviatiile de la acest nume..
Buna numele meu este Dea! 🙂
o blonda cazuta... pe ganduri
cu UN SINGUR “e” 😉
Alexia
“Petra” nu e aşa rău. Aveam o prietenă Petra. Cred că are dreptate “littlemisshappy” de mai sus “cunosti un om care iti displace, ii retii numele..si apoi ai impresia ca toti cei care au numele ala seamana intre ei “. La fel şi cu oamenii care ne plac.
Cred că de acum înainte voi fi mai prietenoasă şi cu fetele cu numele de “Miruna”, deşi sincer…e groaznic 🙂
E interesant cum poţi să iei o altă “identitate” când te muţi în alt oraş (de exemplu când pleci la facultate). Aşa mi-am luat eu identitatea de “Alexia” acum 4 ani ca să mă deosebesc de cele “985345749674560” de Alexandre.
Al doilea nume nu am, deci nu am de unde alege. Ar trebui să fi recunoscătoare că te cheamă şi Petra, nu doar Miruna! 🙂
Zany
Mirunel sau Mirunica nu ti s-a spus pana acum? 🙂 mi se pare adorabil!
Nicu nice*
Monica e cel mai frumos:X
Zany
te contrazic! 🙂 Mirunelu’! 🙂
Saratzika
Ati observat ca in fiecare an sunt cate unul sau doua nume la moda?In anul asta de ex se poarta Sebastian(Sebi) la baietei,la fete nu stiu dar sigur e si acolo unul….peste tot in parc,pe strada,in magazine numai asta auzi…”Sebi stai cuminte!”
Cand era sora mea in generala erau 4 Elene in clasa:) In generatia mea Andrei/Andreea era la moda.Trist,nu?Noroc ca eu am primit numele derivat de la strabunica mea,si nu un nume “la moda”.
Valeriu
Măi copilă, Petra sună foarte frumos și feminin, la tine aud prima dată numele ăsta. Iar Miruna e super dragalaș, parcă e special pentru tine și ti-se potrivește de minune.
Mie voiau conform tradiției să îmi spună Ionică Valerică, noroc că ia trimis mama la plimbare cu tot cu tradițiile și a ramas Ionuț Valeriu. :)) deci se poate și mai rău. Cel mai mult și mai mult îmi place Ileana, sau Ioana, ah și Felicia. 🙂
geanyna
pe mine ma cheama geanina si intrun fel imi place dar de cele mai multe ori imi displace deoarece ma striga georgiana iar unii imi spun nadia si ma simt ciudat
EO
MIe imi plac numele mele 😀
nu va plac numele cristian si denis :D?