Grandocardia loveşte România!

Se caută oameni cu inimă mare

Acesta este sloganul unei campanii umanitare proaspăt ieşite de sub coajă. Nu citesc gânduri, nici măcar printre rânduri, deci nu ştiu ce pregătesc oamenii ăstia. Cert e că mi-a atras atenţia prin nuanţa medicală a exprimării. Cred că e un fel de teasing ce încearcă ei să facă. Au realizat inclusiv un clip, în care întreabă poporul cum stă cu inima.


Personal, susţin şi sprijin atât cât mă ţine enter-ul, gânduri nobile. Şi dacă ceva face şi un bine, nici nu mă interesează să ştiu cum şi de ce. Nici un specialist în construit campanii nu sunt, însă cred că cei care au scris textul site-ului au intuit greşit nişte psihologie de român. Din moment ce românul clasic e un zgârcit şi îmi zici din start că nu se încadrează în profil, de ce mai îmi scrii în româneşte. E clar că nu despre mine e vorba. E drept că am eu cont pe facebook şi blog cu domeniu propriu, dar obiceiurile mele fiziologice sunt la fel de clasice, mă-nţelegi. Şi asta cu inima tot fiziologie e. Am uitat să specific, sunt român din tată-n fiu, din bunic în nepoată nu chiar 100%, dar îmi dau silinţa.

Ultima frază, cu bunul şi preacuviosul samaritean, sună a popa în biserică. În fine, treaba cu ultima bucăţică de pâine pe care ţi-o iei de la gură ca să o dai altuia chiar m-a distrat. Dacă voi îl găsiţi pe ăla care face chestia asta, arătaţi-mi-l şi mie, promit că va deveni brusc idolul meu. Şi îi ridic statuie în curte şi îi dorm cu poza sub pernă.

Cred că se generalizează, confundându-se profilul bucureşteanului clasic cu cel al românului. Oamenii sunt dispuşi să ajute, ori măcar asta e părerea mea de copilă naivă. Ba chiar o fac din tot sufletul lor, dacă ştiu că îţi pot face o bucurie. Dar totul cu o limită. Şi limita aia e taman gura şi bucăţica lor de pâine. Şi, eventual, a copiilor lor. De asta am dezvoltat, că m-a distrat exprimarea. Iar, în ceea ce priveşte bucureştenii, eu am convingerea că nici nu sunt atât de răi pe cât vor să pară. Eu nu o să-i văd decât umani şi reactivi. Şi o să-i cuceresc zâmbind ardeleneşte.

În concluzie, postul ăsta nu vrea să critice o iniţiativă bună. Nu sunt o tâmpită, deci nu o luaţi aşa. Dacă pot da o mână de ajutor, sunt cea mai bucuroasă. Îmi las şi inima să crească, dar tot n-am înţeles cum scap de naţionalitatea carpato-danubiano-pontică din paşaport. Cum mi-ar sta blondă, grandocardiacă şi cu paşaport american?

Articolul anterior

De-a v-ati ascunselea pe sosea

Articolul următor

Ma scapa claxonul

8 Comentarii

  1. daca nu l-ai mai pupa tudor “tirila”..in cur atat…as spune..”da,si blondele gandesc”..dara pana atunci..te contrazic

  2. razjudec, data viitoare, cand esti pe langa subiect, scrie “off-topic” inaintea comentariului tau. merci

  3. intradevar..am gresit postul..insa de ce sa nu fim realisti…
    e cel cu claxonul…

  4. razjudec, eu m-am exprimat corect. ai gresit subiectul, nu postul 😀 si pana la urma, e treaba mea curul cui il pup. Nici lu’ tata nu-i dau socoteala 😉

  5. pai mi-am spus parerea…nu ti-am cerut socoteala..doamne fereste..
    plus..sa nu te mai dai cu ruj..ca ii raman lu ala prin concerte..urmele de buze pe cur..si il vad gagigile…

  6. razjudec, asta e noua tehnica de a atrage atentia unei blonde? ai gresit din nou, site-ul de data asta. recomand matrimoniale.ro

  7. ..mda..era de asteptat..e parerea mea..
    tehinici…pupatu’-n fund..e mai rusinoasa..

  8. sunt convinsa ca dormi foarte linistit si fara grija cui si unde pup eu

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 129 queries in 0.431 s