Vă povestesc ceva interesant. Anul trecut, când mi-am făcut comandă de o nouă tură de gel pentru albit dinții (știți că fiecare-i cu fixurile lui), am întrebat pe facebook cine își mai dorește așa ceva, să știu dacă trebuie să comand mai mult. Au fost multe mâini ridicate, ăla eu, ăla eu. Dintre doritori, pe vreo 7 am și ajuns să îi văd la cabinet. Dintre care, ghici, câți aveau indicație de albire dentară? Yep, niciunul.
”Nu trece pe roșu, că te vede poliția.”
”Nu copia la teză, că te prinde profa.”
”Nu depăși viteza, că iei amendă.”
”Stai în scaunul auto, că iar iei amendă.”
Țin minte un congres de stoma de prin nouăzeciși ceva, de la București, la care am fost cu tata. Acel congres a fost mindblowing pentru el. Atât de dat pe spate a fost, încât a luat-o și pe mama să-i arate. Mama care e tot medic, dar singurul ei interes în stomatologie e tata și, între timp, fiică-sa. Atât a fost de fascinat, încât, înainte să plecăm spre casă, m-a luat și pe mine o tură printre aparatură ultimul răcnet, printre materialele grozave ale momentului. Uite, asta e viitorul, mi-a spus.
După prima sticluță cu sirop de tuse, asta însemnând vreo două săptămâni de tratament, am zis că, gata, nu mai cumpăr încă una, nu din zgârcenie, ci pentru că părea să fie spre vindecare. Doar că, surpriză, pe doamna asta viroză n-o cunoșteam, iar ea -se pare- e genul care se ține de șotii. Și, cum te uiți în altă parte, pac, îți dă un croșeu de nici nu te vezi.
Niciodată nu am înțeles oamenii care mestecă gumă dimineața. Oare ei nu s-au spălat pe dinți? De ce, când asta durează mai puțin decât să stai la coadă la gumă.
Guma nu e periuță și niciodată nu va fi. Reclamele cu “susținut de medici stomatologi” au multe sponsorizări în spate. Să ne lase.
