Secretul siluetei mele și de ce refuz să fac reclamă programelor de slăbit

secretul siluetei slăbit miruna ioaniPe scurt, răspunsul e că scriu doar despre ceea ce folosesc sau pot testa, iar programele de slăbit nu sunt în interesul meu acum. Pe lung, răspunsul e că din tot ce-am trăit (iar cine n-a deschis blogul for the first time știe), concluzia mea e așa: kilogramele în plus sunt exprimarea altor nemulțumiri. Știu că sună un pic a noua medicină germană sau Olivia Antivax. Dar dacă nu e o disfuncție endocrină clară și omul e nemulțumit cu felul în care arată, se mișcă, respiră, e clar că emoțiile se depun sub formă de șunci. Asta e povestea mea.

Numai mama știe câți bani a dat pe programe și pastile de slăbit.

Sigur că toate funcționau până când nu mai funcționau. Ele erau cam la fel, singura diferită eram eu. Ambițioasă uneori. Hotărâtă alteori. Motivată până-n dinți. Și-apoi flămândă peste urechi. Cu limba scoasă de-un cot. Leșinată de foame, căutând o banană să mă mai salveze dintr-o criză de hipoglicemie în nopțile târzii.

O să vă dau secretul siluetei mele gratuit.

O să vă spun exact ce fac și ce iau, deși asta-mi amintește de o colegă din facultate. Știți ce făcea fata asta? Mergea la toate cursurile și le lua (pe vremea noastră trebuia să scrii cu mânuța ta), dar la nimeni nu le dădea. Că erau ale ei, na. Că voia să ia zece doar ea. De parcă la examen i-ar fi dat cineva notă pe cursuri, nu pe ce-a băgat din ele la cap.

Așa e și cu programele astea de slăbit.

La unii funcționează, la alții ba. Ce vreau să vă garantez e că nu e cu nimic diferit dacă dați o sumă de bani la început. Nu înseamnă că veți fi mai motivați. Nici mai ambițioși, automat. Ba mai mult, aceste programe, cure și pastile de slăbit vă păcălesc într-un mod grobian: vă fac să credeți că responsabilitatea slăbitului e la ele. La fel cum medicii păcălesc femeile că ei ”le” nasc.

Născutul și slăbitul sunt acțiuni intranzitive. Ca la gramatică, mai știți? Femeia naște, punct. Omul slăbește, punct. Nu doctorii, nu pastilele. Tu muncești, nu poate nimeni în locul tău.

Dacă după două săptămâni, nu slăbești 10 kg cum ți s-a promis, ce vei spune? Că e pastila de hahat. Nu funcționează, dragă, cura cutare de slăbire. Programul ăla e o păcăleală.

Știți ce mai există? Oameni care-și taie stomacul să slăbească, iar după un timp se îngrașă la loc.

Pentru că îi poți scoate omului o bucată de stomac, dar nu îi poți coase la gură un fermoar.

Secretul siluetei mele e că mănânc atât cât are corpul nevoie ca să arate așa cum mă vedeți. Habar n-am dacă sunt bine sau rău, pot să vă spun cum mă simt: la fel de obosită și un pic senzațional.

Țin minte în studenție, că am fost cu tata la cumpărături și am luat (printre altele) un triunghi de brânză cu mucegai.

Doar atât, l-am întrebat eu. El a zis că da, ne va ajunge pentru toți trei. Eu atâta mănânc la o masă, în picioare, cât aștept să se termine pâinea de prăjit, i-am zis. Știți ce mi-a răspuns:

-Și te miri?

A fost un reality check. Ai mei nu sunt niște grași, niciodată n-au fost. Tata e sportiv, mama n-a ținut diete, niciodată nu o știu. Mâncăcioși sunt amândoi, pofticioși, gurmanzi. Dar într-o limită. Un triunghi de brânză cu mucegai era peste limita mea și a lor, iar asta se vedea când mă urcam pe cântar destul de clar.

În Uk, când veneam acasă de la cabinet, Horațiu își făcea o cafea și se apuca de învățat. Eu îmi desfăceam o ciocolată și mă puneam la un serial. Nu mâncam mult, dacă mă întrebai. Dar o ciocolată pe seară era parte din rutina mea.

Nu mă învinovățesc, aveam nevoie de ciocolata mea. Știți, primul pas în orice cură de slăbire e să scapi de vină. Ai mâncat o înghețată dublă? Chiar ieri. Ți-a plăcut? Oai! Super, să îți fie de bine.

Știți, oricât ne-am dori, adevărul e că nu există o pastilă de slăbit, un bisturiu cu minuni sau un program miraculos. Și mă enervează tare de tot aceste promisiuni și presiuni care se fac, ca oamenii să scoată bani din portofel pentru a obține ceea ce vor. Nu o să vă recomand niciodată să slăbiți 10 kilograme în x săptămâni. Slăbiți, da, dacă aveți kilograme în plus, dar treaba voastră în cât timp. Presiunea aia nu e deloc sănătoasă la căpuț.

Termenele astea sunt o porcărie, fiindcă au un mare defect: expiră. Și după aia ce faci?

Sigur, speri să fii așa de fericit cu felul nou în care arăți, încât nu îți va mai trebui în veci hamburger cu cartofi prăjiți. Doar că asta e o păcăleală, am picat în plasă de foarte multe ori.

Prima dată când am mirosit eu ce înseamnă acceptarea și iubirea de sine, știți când a fost? În anul 2 spre 3 de facultate, în concediu la Barcelona cu părinții mei. Am purtat maiou cu breteluțe, pentru mine era ceva nou. Au și acum ai mei o poză pe frigider de atunci. Sigur că ei nu știu, dar a fost o victorie să mă scot în public așa. Sigur că eram în străinătate. În afară de ai mei și prietenii lor, nimeni nu mă cunoștea. Atunci mi-am dat seama că nu e despre ceilalți, de fapt. Ci despre mine și atât.

Sigur că au mai urmat niște lupte, asta cred că e ceva pe viață. Care niciodată nu se va termina. N-am o rețetă, fiindcă nimeni nu are, de fapt.

Sigur că există pastile, și pârghii, și exerciții care pot ajuta. Secretul e însă ce faci când ele s-au terminat.

Un alt punct de cotitură pentru mine a fost să încetez să-mi fac abonamente la sala de sport. Pe sistemul: ultima dată ce-ai făcut cu el abonament? Te-ai dus la pizza în loc de alergat. Ce te face să crezi că de data asta o să fie diferit? Hai să plătești câte o ședință de fiecare dată când mergi. Chiar dacă pare mai scump, e mult mai ieftin, că nu te folosești.

Asta m-a ajutat pe mine, posibil să nu facă nimic pentru voi. Eu doar zic, știind că nu contează ce citești, ce spun alții, habar n-am ce contează. De mine s-au lipit niște informații care mi-au plăcut ca într-un puzzle care am devenit eu, cea care vreau să fiu.

Niciodată n-o să vă trimit să slăbiți x kilograme în 2 săptămâni. Obezitatea nu e sănătoasă, dar drumul departe de ea vine cu iubire și acceptare mai întâi. Sigur că și ambiția e valoroasă, disciplina e senzațională, dar controlul e undeva mai sus de mintea noastră. E în centrul ăla care uneori zice ”îmi bag picioarele și mănânc toată pizza”. Poate îl știți. Sau poate par o nebună.

Iar dacă voi credeți că un program sau o pastilă vă ajută, go for it. Faceți toți pașii, treceți prin procesul ăla. Numai mama știe la câte bis-uri am fost prezentă. M-a impresionat ce-a zis acel medic de ATI când a fost scandalul Celulită. Că habar n-avem câți soți își plâng soțiile pe secție și-ar da orice să le salveze fiecare vergetură.

Photo by Jade on Unsplash

 

Articolul anterior

Părinții din cărțile de parenting nu există – Prima întâlnire The Sisterhood Society

Articolul următor

Cât de repede cresc copiii cu adevărat?

25 Comentarii

  1. Caras

    Dupa ce am citit 10000 de cuvinte si timpul 10 min.,care este sfatul pentru slăbit ? Nu gasesesc nici un sfat cu adevărat

    • Mai citește o dată. Sfatul cu adevărat este acolo, dar e nevoie să-l vezi tu.

      • Aici e articolul pe scurt 🙂

      • Dana

        M-am regasit in fiecare cuvânt, dar inca nu am ajuns la stadiul de a ma accepta asa sunt si inca n-am ‘facut rost’ de ambitia de a limita portiile la ‘cat este suficient pt.stomacul meu 🤐!’. Mai ‘caut’, nu ma dau ‘ bătută’! Super articolul, m-a facut sa simt ca nu sunt singură si nici singura!

    • Dana Iancu

      Cuvintele potrivite la timpul potrivit, la omul potrivit. Îți mulțumesc!Nu te-ai spetit degeaba sa împărtășești cu noi experienta ta!Bafta mie, iar ție, numai bine iti doresc! :*

    • Cristian

      Mănâncă mai puțin 😉

    • Genoveva

      Exact. Unde-i sfatul?

    • Ppop

      Ce tâmpenie.
      Unde e sfatul final? E obatjocura.
      Nu sunteți normali

  2. Mihaela

    Foarte interesant!

  3. Mirela

    Cea mai bună cură de slăbit este să mănânci la o masă doar cât îți încape în căușul palmei. Asta nu înseamnă că dacă nu te saturi să mănânci 10 – 15 mese pe zi. Și cel mai important lucru, nu mânca dacă nu îți este foame doar pentru faptul că trebuie să mănânci.

    • As completa ca cea mai buna cura de slabire e sa mananci cat are nevoie corpul tau. Corpul, nu mintea. Mintea are alte nevoi, care nu pot fi hranite cu hamburgeri si ciocolata, oricat de simplu ar parea.

      • Cati Hrițcu

        Sunt o bunică de 72 de ani,două fiice,trei nepoate.Am gătit și,cu mici excepții, am mai mâncat și ,,fast food”,de nevoie prin excursii.Avem desert zilnic.Fiicele mele ,fără diete,ba pot spune că mănâncă,nu glumă,sunt slabe,nepoatele la fel.Eu am mai pus ceva dar face bine la ten.Nu cumva aici e secretul?

  4. Mihaela

    Mă regăsesc în tot ce ați scris.Imi doream atît de mult ,să slăbesc încît nu mai conta cum .Am ținut f multe cure de slăbire in ani și ani.De 1 an de zile am găsit pe Facebook un grup cu deficitul caloric.Asta funcționează la mine Intr un an am slăbit 18 kg.Mau am vreo 10 kg de dat jos.Dar după cum ați zis nu mă ia nimeni la rost dacă le slăbesc Intr un an sau doi.Maninc orice nici nu se poate altfel deoarece,sunt foarte pofticioasă,dar cantități mult mai mici.Multumesc frumos ptr articol chiar îmi este de folos.O primăvară frumoasă 🤗🙏

  5. Oana

    Buna! Poti sa imi spui care e grupul??

  6. Eni

    Eu tocmai am făcut plăcinte!
    Deci azi nu încep vreo cura de slăbire!
    Să fiți și sa va simțiți bine!!

  7. Silvia R.

    Un medic nutritionist spunea la un moment dat: ai voie sa mananci orice. Dar cine te pune sa mananci in cantitati mari? Si da, mai spunea ca noi, oamenii, am incetat de mult sa mancam de foame. Mancam din orice alt motiv, dar nu de foame.
    In plus, e foarte importanta miscarea…
    Eu sunt in perioada in care vreau sa slabesc, dar de fapt ma ingras. Inca nu pot renunta, si nici nu vreau, la Cola…

    Si da, arati minunat tu!!!

    • Aia e, felicitări că ai identificat o treabă super importantă: mâncarea îți aduce plăcere. E bună, e minunată. I love food. Înrtebarea e: ai putea satisface aceeași nevoie (plăcerea/relaxarea/răsfățul) printr-o altă strategie?

  8. Camelia

    Minunat articol!!!!! Exact asa este,când ne acceptam pe noi asa cum suntem,cand nu ne mai punem termene și nu slăbim de dragul a ceva sau al cuiva,când învățăm sa avem răbdare sa slăbim treptat,când ai motivație,dar aici e buba!de prea multe ori ne mancam emotiile si traumele si tot ce ducem in suflet iar cand mintea nu e bine,nici in exterior nu e bine!mulțumesc!!!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 181 queries in 0.333 s