Categoria: publicitând cu plăcere (Pagina 64 din 66)

Caravana Samsung

Sâmbătă, am fost în Băneasa să văd nişte minuni ale tehnologiei Samsung, într-o expoziţie ambulantă, fix în parcarea din faţa mall-ului. Dacă treceţi pe acolo, musai să aruncaţi un ochi. Doar gândiţi-vă bine dacă vă luaţi şi soţiile, că precis se va îmbogăţi lista de dorinţe a doamnelor.

Mai mult m-am dus pentru cafeaua de după, cu Ligia şi Corina, pe care demult nu le mai văzusem şi tare bine prinde câte un pretext din ăsta. După cum zicea Corina că zicea altcineva (persoană importantă), cred că “noi ăştia” (în care cu onoare maximă am fost inclusă) suntem puţini şi ţinem împreună, într-un fel, chiar dacă nu stăm bot în bot toată ziua. Până la urmă şi online-ul e mic şi bine selectiv, cât am concluzionat din experienţa mea de până acum. Sau o fi doar principiul că cine se aseamănă se adună, care funcţionează fără excepţie? Nici nu mai contează, cert e că recent m-am bucurat nespus să-l întâlnesc pe Copolovici într-un cadru total neprevăzut. Nici nu ştie el cât l-am pomenit săptămâna asta! Trebuie neapărat să ajung la Kopel’s, că prea toată lumea mi-l laudă!

Revenind la Samsung şi noua eră a gospodăriei, în care ne cumpărăm sclavii şi îi hrănim la prize, în timp ce noi facem ceva constructiv cu mansarda personală, pot să zic că am căscat bine ochii.

Continuare

Noi jocuri online

Am dat în mintea copiilor, ceea ce nici nu e foarte greu, dacă stau să mă gândesc. De-ndată ce am început să mă documentez la “faţa locului” pentru a scrie articolul ăsta, m-am trezit făcând click după click, de parcă acum aş fi descoperit mouse-ul şi culorile. Am coafat o domniţă, am făcut-o blondă şi i-am potrivit nişte ochelari pe figură, de zici că ea ar fi o blondă care gândeşte! :p Oare v-am zis că şi în clasa a opta încă mai aveam momente când scoteam păpuşile să mă joc cu ele? Mda, ştiu, alte fete de vârsta mea, la vremea aia, erau mai ancorate în realitate, eu şi acum sunt cu capul în nori, aşa că…

Vă spuneam, tocmai s-a lansat un nou site cu jocuri online, care îşi propune totodată să adune utilizatorii într-o comunitate, pentru a petrece timp virtual împreună. Şi nu vă imaginaţi că sunt doar jocuri pentru fete. Nicidecum.
Se poate juca direct din browser, nu trebuie să-ţi descarci jocul pe calculator, ceea ce eu prefer întotdeauna, de o vreme caut chiar şi site-uri care să mă lase să mă uit la seriale direct din ele.

Jocurica.ro ne invită să ne facem cont, după care să ne facem de cap, după pofta inimii. E gratis şi, cel mai important, nici nu îngraşă! 😉

Atenţie, plăcerea ne bate la uşă!

Aţi încercat şi dumneavoastră să puneţi tag-uri în pozele de profil ale celor 5minutedeplăcere? Dar codul l-aţi primit, că eu habar nu am ce să fac cu al meu (despre asta vorbesc).

M-am tot uitat prin profil, pozele s-au înmulţit, produsele s-au îmbogăţit, am văzut ipoduri, telefoane mobile, adică…nu te joci cu te-ncurci!

Sunt chiar curioasă pe ce cum de au pus ei fix acele produse, de zici că ţi-ar citi gândurile! Pe ale mele, cel puţin… :p Oricum, eu am mai pus câteva tag-uri, acum ce-o fi o fi, că doar nu am nimic de pierdut. Mai ales dacă e ceva de câştigat de pe urma asta, că o şmecherie tot trebuie să fie!

După cum ziceam, mâine se deschide magazinul online, să vedem care-o fi surpriza. Şi până atunci, să curgă tag-urile!

p.s. Ştiţi, dacă vreţi să vă băgaţi, primul pas e să vă împrieteniţi cu “plăcerea“, ca să puteţi pune tag-uri. Spor!

Auzi, culmea!

Musai să vă povestesc ce-am văzut pe Facebook, aşa ca puştii ăia care se adună dimineaţa în faţa şcolii şi vorbesc despre ce s-a mai întâmplat în lumea asta virtuală, cine cu cine s-a taguit prin poze, cine cui a mai comentat la poze, etc. E un adevărat mecansim de socializare şi bârfă. Şi ce ne mai place! E hi5-ul noii generaţii.

Aşa… îmi cere cineva prietenia, cică „5minutedeplăcere”, un fel de „baro$anu_25” în mintea mea. Mă distrează ideea de 5 minute, foarte realistă, ar zice unii. Unele. Mă rog. Ocazie cu care aflu – ţineţi-vă bine – de ultima găselniţă în materie de comerţ online, şi anume primul magazin de shopping gratis! Asta e ca şi când s-ar fi inventat ciocolata care nu îngraşă.

Revenind, seeeerios?! Adică, tare aş vrea să fiu eu Toma Necredinciosul într-o variantă mai blondă şi să mi se arate că scepticismul meu şi tot postul ăsta sunt aiuria. Că v-am făcut şi pe dv să pierdeţi timpul cu ofurile mele şi băgatul de vină. Dar, totuşi, parcă am fi în bancurile alea cu „ştii care e culmea…”, unde asta ar fi culmea culmilor, evident.
M-am împrietenit, că deh, nu am nimic de pierdut. Puţină reputaţie, poate, dar dv mă ştiţi demult, aşa că părerea e deja formată. Adică, o prostie în sus sau în jos…

Şi ce să văd, în pozele de la profil, „plăcerea” are tot felul de chipuri. Nu vă imaginaţi nimic ce respiră şi mănâncă, ba nici măcar de fotosinteză nu poate fi vorba. Deci, barosanu’ meu era o varietate de produse, care puteau fi taguite. Am încercat şi eu marea cu degetul, am pus tag pe un ceas tare-tare fain. A fost dragoste la prima vedere, aşa cum mi se întâmplă de obicei!

Şi unde aşteptam eu transformarea în Blonda necredincioasă şi căită, ce credeţi că primesc? În loc de ceas, capăt un cod. Şi cuiul unde să-mi pun pofta de ceasuri şi naivitatea obişnuită. A, şi indicaţia de a aştepta până în 19 martie, când se va deschide magazinul.

Pe principiul, necâştigător, mai încercaţi! Ceea ce mă duce la concluzia că nu mi-am consumat curentul şi tastele degeaba…
Sau, cine ştie, mai aşteptăm.Că tot n-avem altu’ lucru de făcut.

Un card de nişă: PINK!

Ieri, Volksbank a sărbătorit Femeia lansând cardul pink, care se încadrează în categoria “cute” şi se potriveşte la marele fix în orice portofel de supergagică. Şi nu-mi răcesc tastele degeaba, că i-ar sta bine chiar şi în al meu, chiar dacă e roşu şi nu prea e supercombinaţie. Dar cu un sold rotofei, aş face chiar un compromis.
Mda, vorba unui prieten, deocamdată strâng zerouri.

E foarte fain că emiterea cardului nu costă – după cum ziceam, e cadou pentru doamne, domnişoare şi nu e din acele cadouri care costă 😛 –  şi că există 300 parteneri, la care se aplică reduceri. De exemplu, mi-a sărit în ochi Montblanc, că tocmai mă bătea gândul să fac un cadou pe care să scrie aşa ceva, iar o reducere de 10% chiar înseamnă ceva! Chiar şi când îţi permiţi Montblanc, tot înseamnă ceva. Pe mine doar gândul mă bătea, că altfel m-ar mai fi bătut şi mama şi tata şi m-ar mai fi şi dezmoştenit cu ocazia asta… Deci, m-am reprofilat şi răzgândit urgent.
Ştiu, vorba aia cu “intenţia contează” e o glumă răsuflată.

Dacă vă interesează, vedeţi în detaliu alte caracteristici ale speciei pink, eu vreau să vă mai zic doar de concursul organizat, care are ca premiu un weekend de shopping la Paris. Pentru 2 persoane 😉 Şi primeşti şi buget de spart, ca să nu îi ceri lu’ tata. Cum sunt 500 euro? – Insuficienţi, ar răspunde o femeie pasionată. De shopping mai mult decât de Paris.
Vorba ceea, tot e bine şi-aşa rău 😉

Hai, ţinem pumnii, doamnelor! Şi, care plecaţi la Paris, dac-aveţi un loc în plus, contaţi pe blondă!

Cronica surselor de nervi

Articolul acesta ar trebui să fie despre o chestie care mă enervează. Întrucât mi-e greu să aleg una singură din tolba cu variante şi superficialitatea mi-e dictată de stele (e o caracteristică a gemenilor, una pe care o exercit în cea mai înaltă funcţie) o să fac o listă 🙂 Sunteţi liberi să o continuaţi.

Mă enervează smotocioacele de păr care se adună seara pe scările de la metrou. Mi se face o scârbă de cea mai pură esenţă. Dar n-ai ce le face, ele se formează ca nişte fenomene ale naturii de necombătut. Decât dacă ar sta careva cu mătura călare pe ele, să le pândească şi să le vină de hac înainte de a veni ele în câmpul meu vizual. Că am încercat şi să nu mă uit, că doar m-am gândit la asta. Şi după ce era să-mi rup gâtul de câteva ori şi să mă dau de-a dura în public, am renunţat. Astfel încât reuşesc să mă indispun în fiecare seară. Aştept să-mi dobândesc toleranţă, indiferenţă, rezistenţă. Ca la antibioticele alea pe care le dau mamele pruncilor pe post de bomboane când le curge nasu’.

Tot la metrou. Că dacă m-aţi pornit, acuma, ce să fac…
Mă enervează îndrăgostiţii. Dar nu toţi. Ăia îmbujoraţi, care stau mână-n mână şi respiraţie de dimineaţă în respiraţie de dimineaţă. Care îşi zâmbesc complice de parcă doar ei ar şti şirul întâmplărilor din ultimele 10 ore. Nu, dragilor, cu toţii ni le imaginăm, iar pentru cei lipsiţi de circumvoluţiunile creativităţii există ziarele de dimineaţă, cu distribuţie gratuită. Deci, da şi ăştia mă enervează. Iar când mai sunt şi urâţi şi ea cu pletele slinoase de la cât şi-a plimbat el degetele prin părul ei, mă enervez şi mai tare. Fiindcă eu sunt mai mereu cu podoaba capilară strălucitoare de la şampoanele şi balsamele pe care le folosesc, dar uneori mi-aş dori şi pentru mine strălucirea aia slinoasă. Care mă enervează la metrou.

Mă mai enervează că nu ninge când vreau eu. Că ceasul mereu sună prea de dimineaţă şi niciodată nu-l visez pe el. Mă enervează că timpul trece pe cât de frumos pentru bebeluşii care cresc de la o săptămână la alta, pe atât de înspăimântător pentru bunicii de peste 80 de ani. Mă enervează că vremea nu oboseşte deloc. De parcă ea nu ar îmbătrâni niciodată. Şi o să mă mai enerveze sărbătorile astea de iarnă după ce vor fi trecut şi mă vor fi lăsat în chinurile unei sesiuni necruţătoare. Şi distrugătoare de nopţi frumoase de iarnă. Deja mă enervează cenuşiul în care se acoperă oraşul, când cobori de la revelion şi revii acasă, la viaţa ta scoasă din poveştile cu straturi groase de zăpadă sclipicioasă.

Mă enervează că tot ce vă pot trimite e un text înşirat pe un blog, când aş avea atâtea bucurii şi momente şi veselie. Că astea nu se consumă, nici când le împarţi.
Şi dacă nu vă înmulţiţi în clubul cititoarelor copilei blonde pe unica.ro o să mă enervez pur şi simplu şi mai tare! :p Glumesc. Dar se potrivea în context 😉

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 122 queries in 0.444 s