Stau singură în faţa tastaturii căutând după unicitatea existenţei mele. Ştiu… dar asta e tema articolului.
Mă întreb dacă azi, în secolul vitezei, când până şi declaraţiile de iubire se livrează seriat, doar că diferit ambalate, mai există atributul de unic din fabricaţie:
Nu ştiu dacă mai poartă cineva rochia mea preferată cu atâta bucurie ca mine, dar precis ea mai există în dulapul cuiva. Nu ştiu dacă-şi mai arde careva lumânărelele de caramel pe ritmuri de jazz, dar la magazin le vindeau la duzină. Lumânările, că jazz-ul e gratis, pe youtube. Nu ştiu cine şi-a mai boteazat maşina “cea mai frumoasă din lume”, dar pe şosele rulează mai mult decât acel exemplar.
Sunt unica fiică a alor mei. Iar ei sunt fiecare unica mea iubire, de felul ăsta.
În rest, tot lucruri ordinare…
—————
*Articolul acesta vine ca o provocare de la Unica.ro, unde suntem invitate să povestim şi alte lucruri din aceeaşi categorie: unice. Asta, ca să le găsim 😉


