Cronica surselor de nervi

Articolul acesta ar trebui să fie despre o chestie care mă enervează. Întrucât mi-e greu să aleg una singură din tolba cu variante şi superficialitatea mi-e dictată de stele (e o caracteristică a gemenilor, una pe care o exercit în cea mai înaltă funcţie) o să fac o listă 🙂 Sunteţi liberi să o continuaţi.

Mă enervează smotocioacele de păr care se adună seara pe scările de la metrou. Mi se face o scârbă de cea mai pură esenţă. Dar n-ai ce le face, ele se formează ca nişte fenomene ale naturii de necombătut. Decât dacă ar sta careva cu mătura călare pe ele, să le pândească şi să le vină de hac înainte de a veni ele în câmpul meu vizual. Că am încercat şi să nu mă uit, că doar m-am gândit la asta. Şi după ce era să-mi rup gâtul de câteva ori şi să mă dau de-a dura în public, am renunţat. Astfel încât reuşesc să mă indispun în fiecare seară. Aştept să-mi dobândesc toleranţă, indiferenţă, rezistenţă. Ca la antibioticele alea pe care le dau mamele pruncilor pe post de bomboane când le curge nasu’.

Tot la metrou. Că dacă m-aţi pornit, acuma, ce să fac…
Mă enervează îndrăgostiţii. Dar nu toţi. Ăia îmbujoraţi, care stau mână-n mână şi respiraţie de dimineaţă în respiraţie de dimineaţă. Care îşi zâmbesc complice de parcă doar ei ar şti şirul întâmplărilor din ultimele 10 ore. Nu, dragilor, cu toţii ni le imaginăm, iar pentru cei lipsiţi de circumvoluţiunile creativităţii există ziarele de dimineaţă, cu distribuţie gratuită. Deci, da şi ăştia mă enervează. Iar când mai sunt şi urâţi şi ea cu pletele slinoase de la cât şi-a plimbat el degetele prin părul ei, mă enervez şi mai tare. Fiindcă eu sunt mai mereu cu podoaba capilară strălucitoare de la şampoanele şi balsamele pe care le folosesc, dar uneori mi-aş dori şi pentru mine strălucirea aia slinoasă. Care mă enervează la metrou.

Mă mai enervează că nu ninge când vreau eu. Că ceasul mereu sună prea de dimineaţă şi niciodată nu-l visez pe el. Mă enervează că timpul trece pe cât de frumos pentru bebeluşii care cresc de la o săptămână la alta, pe atât de înspăimântător pentru bunicii de peste 80 de ani. Mă enervează că vremea nu oboseşte deloc. De parcă ea nu ar îmbătrâni niciodată. Şi o să mă mai enerveze sărbătorile astea de iarnă după ce vor fi trecut şi mă vor fi lăsat în chinurile unei sesiuni necruţătoare. Şi distrugătoare de nopţi frumoase de iarnă. Deja mă enervează cenuşiul în care se acoperă oraşul, când cobori de la revelion şi revii acasă, la viaţa ta scoasă din poveştile cu straturi groase de zăpadă sclipicioasă.

Mă enervează că tot ce vă pot trimite e un text înşirat pe un blog, când aş avea atâtea bucurii şi momente şi veselie. Că astea nu se consumă, nici când le împarţi.
Şi dacă nu vă înmulţiţi în clubul cititoarelor copilei blonde pe unica.ro o să mă enervez pur şi simplu şi mai tare! :p Glumesc. Dar se potrivea în context 😉

Articolul anterior

Deseară mă vedeţi la radio

Articolul următor

Un vaccin împotriva cancerului

22 Comentarii

  1. ar trebui sa te obisnuiesti… in metrou gasesti tot felul de persoane. si daca vorbim de metrou…ar trebui sa mergi cu tramvaiul pe anumite rute…si la anumite ore 🙂

  2. Daaaaa indragostitii de dimineata sunt ….nu zic cum
    Abia imi suport gustul meu dimineata cum sa-l incerc si p-al altuia??
    Dar caile….dragostei….

  3. deci, am vrut sa ma inscriu si eu pe unica.ro…dar era mult prea feminina abordarea inscrierii si am renuntat :)))

  4. cu ce esti imbracata?

  5. kosmobil, nunu, I’m a subway-person

    Nicule, mda, eu nu ziceam in sensul ala… ci ca as vrea si eu respiratie din aia… bine, poate nu chiar in metrou! 😉

    Marius Matache,
    te-am iertat, apreciez intentia!

    zoso, dar nu mai bine iti trimit o poza? 🙂

  6. nu, una noua, cu tricoul meu ramas la tine.

  7. daca vrei poze cu tricouri, recomand paginile de moda.

  8. si eu credeam ca ma vrei pe mine, cand colo, tu doar la tricou te gandeai. Primul najpa ai fost tu.

  9. Circul cam o data pe saptamana cu metroul si n-am vazut smoacele de par de care zici 😀 ; am sa ma uit…poate imi zici si cam pe unde, te rog -chiar asa intentionez.
    Acu’ am si io un pitic pe creier… 😀

  10. sa te uiti pe scarile de la metrou. Dar nu cele rulante. Se aduna pe cate o treapta gheme de par.
    astept impresii 🙂

  11. innocence

    la capitolul indragostitii de la metrou,poate intr-un viitor apropiat vei enerva tu pe altii :))

  12. Ai inceput articolul cu un conditional optativ – this is so… not you 😀

  13. Uneori se strange mai multa mizerie in metrou si chiar mirosuri ciudate.
    In legatura cu indragostii…Sunt uneori cat se poate de penibili dar asta e frumusetea sa fii atat de indragostit incat sa nu iti dai seama ca esti penibil sau sa nu iti pese.
    Si eu ma gandesc cu groaza la sesiunea de dupa sarbatori. The horror…
    Pe mine nu ma enerveaza nimic sau daca ma enerveaza nu pun la suflet.

  14. Michael`Angelo, spiritul tau de observatie ma face sa ma simt onorata 🙂

    Razvan, pai tocmai de aia ma enerveaza indragostitii aia, care isi poarta in metrou continuarea imbratisarii in care si-au visat visele toata noaptea. Vreau si eu asa ceva.
    In rest, cum faci , domne, sa nu te enerveze nimic?!

  15. Yei! Care va să zică mai e cineva enervat de grămăjoarele de păr, praf şi cine ştie ce-or mai cuprinde de pe scările de la metrou. Mai ales când unele se încăpăţânează să mă însoţească până acasă. Hooray! 🙂

  16. până acasă?! Doar nu vorbeşti serios…

  17. mos craciun

    ar fi bine sa-ncepi un tratament. Mizantropia a devenit cronica!
    :))))

  18. păr? care păr? nu observasem niciodată păr pe scările de la metrou, dar mulțumită ție o să-mi fie și mie rău de azi înainte :)) tare articolul

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 160 queries in 0.220 s