Deşi încă aştept să vină momentul ăla în care „nu se ştie niciodată” când îţi foloseşte trigonometria în viaţă, şcoala am ajuns s-o preţuiesc doar după ce am terminat-o. Pentru cei care au deschis mai târziu televizorul, vă fac un rezumat. Cu cuvintele mele: Generala şi liceul le-am

terminat la secţia germană (ai mei mă pregăteau pentru export, vis pe care-l regretă acum), după care m-am apucat de stomatologie, o facultate care mi-a dat un răgaz de 6 ani să mă descopăr aşa cum nici în manualele de anatomie nu se descoperă oamenii. Am înjurat fiecare examen şi noapte pierdută, m-am chinuit mult, am plâns şi-am scris pe bloguri. Mereu am zis că stomatologia e planul meu B în viaţă şi că pe planul A încă-l pregătesc.

Până când m-am trezit că…

Educaţia m-a făcut omul care sunt, dar şcoala mi-a adus biletul către fericire. Dacă nu mi-aş fi terminat şcoala, nu aş fi putut fi niciodată cu omul pe care-l iubesc aşa cum sunt acum: dentistă şi îndrăgostită. Ştiţi, a fost asul din mâneca mea.

Îmi zicea mai demult cineva pe blog că uneori e important să faci o şcoală, doar ca să arăţi că eşti în stare. S-o termini. M-a convins argumentul ăsta şi îl pomenesc de mult mai multe

ori decât vă închipuiţi. Fiindcă şcoala mi-a deschis ochii aşa cum nu aş fi reuşit niciodată singură să îi deschid. Căci mă cunosc pe mine. Nu mi-a făcut plăcere, dar mi-a făcut bine.

– Un articol scris în calitate de ambasadoare a educaţiei pentru generaţia aflată la început de drum. O campanie Always:

Din convingerea că tinerii au nevoie de susținere pentru a avea acces la o educație completă, Always, cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale, dă o mână de ajutor la creșterea calității procesului de învățare în patru școli cu acces redus la resurse materiale, aflate în localităţile Ocolna (jud. Dolj), Moroieni (jud. Dâmboviţa), Valea Măcrişului (jud. Ialomiţa) şi Turda (jud. Tulcea). Materiale didactice, o bibliotecă şi rechizite, calculatoare şi un laborator de ştiinţe vor ajuta la construirea unui sistem care le oferă elevilor acces la nenumăratele posibilităţi pe care le deschide un sistem educaţional de înaltă calitate.

foto

În România zilelor noastre, când tinerii medici se fabrică pe hârtie, nu pe bune, când pruncii îşi pică bac-ul în procente covârşitoare şi ridicând non-şalanţi din umeri, prea mulţi iau atitudine doar în talkshow-uri. Şi prea puţini iau măsuri în… realitate.

Erau vremuri când ne plângeam, oare de ce doar veştile proaste ajung comunicate în media?! Să vedem însă ce s-a schimbat acum, în vremuri când parte din controlul comunicării ne aparţine. Căci avem blog, like şi share. Precum şi obligaţia morală de a da şi veştile bune mai departe.

În România zilelor noastre, chiar și deprinderea noțiunilor de bază se dovedește dificilă pentru aproximativ 40% dintre adolescenţii de 15 ani, care întâmpină dificultăţi la citire (capacitatea de înţelegere a unui text), potrivit Raportului 2011 OECD/PISA, Ciclul de testare 2008-2009, publicat pe site-ul Centrului National PISA. Cei aproximativ 40% de elevi nu pot îndeplini condiţiile minime de înţelegere a unui paragraf scurt şi simplu din punct de vedere sintactic. Deci nu-mi aruncaţi olimpicii internaţionali sub nas decât dacă-s 41 de procente.

 Nu ştiu cum ne putem motiva tinerii, dar ştiu că nu mai avem timp să „nu ştim”. Nu ne mai permitem, doamnelor şi domnilor, să îi facem vedete la ştiri atunci când iau un amărât de 5 la oral la română.  Am convingerea că există o obligaţie morală de a le pune totul la dispoziţie pentru o educaţie completă. Ştiu că asta nu garantează succesul, dar măcar îi cresc şansele. Aveam un prof în facultate, care ne-a pus pentru oribila sa materie (morfopat) întotdeauna toate materialele la dispoziţie. Tot: cursuri, power point-uri, poze cu descrieri, tot. Şi ne zicea aşa: Eu mi-am făcut datoria, vouă vă rămâne doar să-nvăţaţi. După examenul lui, ghici cine se simţea un pic mai doctori! Până şi blondele, ca să zic aşa.

Şi-acum să-mi dreg vocea şi  să vă spun cu ce gând articolul ăsta:  Din convingerea că tinerii au nevoie de susținere pentru a avea acces la o educație completă, Always, cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale, dă o mână de ajutor la creșterea calității procesului de învățare în patru școli cu acces redus la resurse materiale, aflate în localităţile Ocolna (jud. Dolj), Moroieni (jud. Dâmboviţa), Valea Măcrişului (jud. Ialomiţa) şi Turda (jud. Tulcea). Materiale didactice, o bibliotecă şi rechizite, calculatoare şi un laborator de ştiinţe vor ajuta la construirea unui sistem care  le oferă elevilor acces la nenumăratele posibilităţi pe care le deschide un sistem educaţional de înaltă calitate.

Asta se va întâmpla în martie. Deşi, pruncii care învaţă acolo nu vor fi imediat mai bogaţi, le cresc mult şansele de a se îmbogăţi apoi. Chiar şi celor blonzi. Copiii ăştia nu cer averi, ci doar un update la educaţie, în orice versiune vă permiteţi, mulţumim frumos.

Acesta e tipul de veste pe care l-aş publica zilnic pe blog şi doar despre asta aş vorbi cu mama la telefon. Imaginaţi-vă. Miros de caiete noi şi scârţîit de cretă. O veste devenită viral între puştii de a 5-a. Imaginaţi-vă entuziasmul lor. Simţiţi-le bucuria. Împărtăşiţi vestea.

foto

-Un articol scris în calitate de ambasadoare a educaţiei pentru generaţia aflată la început de drum. O campanie Always, cu sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale.

Din toată experienţa mea de bătălii duse împotriva celulitei (şi pe vremea când lucram la ELLE am testat multe arme, promit!) şi din toate experienţele prietenelor mele, cred că pot exprima o părere în cunoştinţă de cauză: celulita nu e o boală incurabilă. Dar e un vrăjmaş bătrân, oricât de tânără ar fi fata.

Mie mi-a apărut târziu de tot primul semn de celulită pe buci, eram deja la a ţâşpea cură de slăbire (într-o perioadă de prea puţin timp ca să pot mărturisi fără să trimiteţi pe cineva să-mi care pumni la primul colţ), de şi eu mă bănuiam c-aş fi imună ori că e vreun virus pe care nu l-am achiziţionat împreună cu batoanele de ciocolată. Şi m-a ţinut mai mult decât am meritat, iar când m-a plesnit, m-a plesnit înfloritoare. Aspectul însă nu m-a preocupat prea mult, până m-am făcut beauty editor şi celulita NU mai era în job description. Ce am învăţat atunci, după discuţii cu oameni care au studiat-o, avut-o, terminat-o, recăpătat-o, recuperat-o şi, cel mai important, re-educat-o:

• Împotriva celulitei funcţionează doar o singură chestie. Pe de o parte, o poţi rezolva singură acasă, pe de alta, trebuie să îţi duci bucile la salon. Există aparate cu tehnologii care reduc stratul de celulită şi-l topesc de tot, dacă are sub un metru adâncime. Despre şedinţele astea promit să mai scriu, că am concluzii importante. Însă sfânt este masajul ăla cu cremă anticelulitică. Prea simplu să fie adevărat, dar destul de greu, fizic vorbind, să-l faci. Dada, masajul ăla de după duş. Cremele anticelulitice nu sunt poveşti. Complicăciunea e că nu te dai o dată şi gata cu celulita: uite-o, nu-i! Cine se plânge de o cremă anticelulitică (una bună, nu din cele care ard pielea până să ajungă la celulită!!!) nu a folosit-o corect. (E ca la pilulele anticoncepţionale: dacă îţi ajunge o folie 3 luni şi-apoi rămâi gravidă, nu pastilele sunt proaste!) Perseverenţa e cheia succesului. Grijă doar la pielea atopică, citisem undeva că reprezintă o contraindicaţie. Cel mai bine: întrebaţi medicul, că vă lămureşte precis.
• Mişcarea nu-i face nimic celulitei, dar ajută fundul să se obrăznicească. Mişcarea creşte tonusul. Altfel stă carnea pe tine, dar celulita… tot aşa. Ce face însă sportul este să redistribuie formele şi să „maseze” din interior stratul adipos organizat în celulită, într-un fel în care nu va ajunge nici o cremă, nici un aparat, niciodată. Într-un program de redimensionare corporală e foarte important. Evitaţi electrostimularea, chiar dacă face minuni. Mie mi se pare dubioasă, deşi am văzut efecte evidente şi foarte rapide după ea. Ce nu ştiu însă sunt efectele secundare…
• Nici dietele nu acţionează asupra celulitei, dar merită încercate. Vorbesc de mese echilibrate, nu de nebunii în 5 paşi simpli sau zero porţii de carbohidraţi. Alimentaţia e singura care reglează greutatea corpului, ţineţi minte de la mine. Sportul transformă greutatea (în sensul că poate creşte masa musculară şi o poate scădea pe cea de grăsime), iar masajul reduce din centimetri exact acolo unde vrei. Dar trebuie să vrei cu încrâncenare. Atenţie, asta NU ÎNSEAMNĂ VÂNĂTĂI!

Am scris istoria celulitei fiindcă zilele trecute am primit un Superlike pe facebook, de la Tomata, pentru perseverenţă în lupta pro purtarea fustelor scurte drăguţe vara asta!

 E o aplicaţie Nivea (pentru promovarea cremei Q10 Cellulite), unde se dau sfaturi&trucuri legate de războiul anticelulită. Şi aşa s-a trezit beauty editor-ul din mine! Concluzia e să nu dai o plăcere de moment pe plăcerea finală (iar fusta e doar o parte a acesteia 😉 ). Şi că cel mai bine funcţionează sinergia celor 3 M: mişcare, mese echilibrate şi masaj. Iar prin acest articol transmit profunda mea admiraţie pentru toate surorile de suferinţă, fie ele blonde sau brunete, care nu au renunţat. Care merg pe plajă şi-şi lasă celulita acasă. Ştiţi de ce? Fiindcă asta e o luptă continuă, iar victoria se câştigă în fiecare zi, la fiecare pas şi cu toate acele înghiţituri lipsă. Vrăjmaşul o fi bătrân, dar nu se lasă uşor. Şi are mai mult antrenament decât o şedinţă la sală.

Săptămâna trecută am primit o propunere pentru a “juca” într-o piesă de teatru pe facebook. Ce credeţi c-a ieşit?

Repetiţiile ne-au luat mai mult decât credeam iniţial, asta fără legătură cu vreo culoare a părului meu. Am muncit mult, ca să încurcăm cât mai tare replicile şi să ne facem cât mai bine de râs. Nouă ne place în lumina reflectoarelor, că doar de aia suntem bloggeri. Exceptând atunci când pun alţii luminile pe noi şi devine puţin stresant, că nu suntem obişnuiţi. De fapt, vorbesc în nume propriu, deşi nici colegii Ciubotaru şi Piticu nu sunt tocmai cei mai modeşti oameni pe care-i cunosc. 😛

Piesa se numeşte “3 bloggeri în 3 acte”, fiind inspirată din Creditul Divers în 3 acte de la BCR. E vorba de un credit de nevoi personale, pentru a cărui aprobare sunt suficiente doar 3 acte. (Când vine vorba de acte, dictonul e “less is more!”, şi nu mă întrebaţi pe mine ce părere am, că de juma’ de an mă lupt cu birocraţii internaţionale! Că nici cu enlgezii nu mi-e ruşine.) Deci 3 acte. Plus, un voucher de 200 ron, cadoul BCR-ului, cât să nu intri în banii de credit când sărbătoreşti aprobarea.

Toată piesa în mişcare o găsiţi pe facebook.
Mulţumim producătorului, sponsorului şi bunului Dumnezeu pentru c-a inventat vopseaua blondă! Şi nu fiţi timizi cu aplauzele şi roşiile dumneavoastră. Primim de toate.

p.s. Cât mi-ar fi plăcut să ne chiar întâlnim în piesa asta şi offline, că tare mi-e dor de co-actorii ăştia doi! Deşi eu sunt mai frumoasă decât ei. Şi mai modestă, că tot nu ştiam cum să zic.