De ce iubesc să fiu femeie

În clasa a şasea purtam tricourile lu’ tata, fiindcă erau cele mai largi din casă şi singurele care-mi ascundeau aproape bine ceea ce mai târziu urma să fie o pereche de sâni. Nu înţelegeam de ce doamnele poartă genţi, aceste atârnătoare care mai mult încurcă decât ajută, şi mă juram că n-o să fac asta niciodată. Tot cam pe-atunci refuzam să mai port bluze cu mânecă scurtă, fiindcă aveam un păr negru şi lung pe antebraţe. Şi când mama m-a dus la epilat, tata a făcut scandal şi eu am fugit într-un picior de la cosmeticiană. Jurându-mă să îndur pantaloni şi mâneci lungi toate verile de-atunci înainte.

Niciodată nu am fost genul “băieţoasă”. Întotdeauna am avut părul lung şi mama mă îmbrăca şi-n casă în rochiţe. La grădiniţă, desenam prinţese cu talii subţiri şi pantofi cu toc înalt. Nu-mi plăcea să pun mânuţele pe nimic ce presupunea să le murdăresc, cum fac toţi copiii. Şi mereu mă jucam de-a mama şi copilul sau de-a şcoala. Îmi amintesc că abia aşteptam să cresc, ca să fac un copil al meu. Şi că nu pricepeam de ce durează atât.

Apoi timpul a trecut şi-am pus mâna pe cartea care mi-a deschis ochii şi m-a făcut să mă îndrăgostesc de mine. Se numeşte simplu “Cartea despre femei”, din seria Osho. Şi-am început să iubesc acest dar, pe care l-am primit fără să-l merit: acela de a fi femeie.

Fiindcă în clasa a şasea aveam ce ascunde sub tricourile largi. Şi fiindcă pentru mine s-au inventat cosmeticienele. De la care plec întotdeauna ca nou-născută. Dar a trebuit să treacă timp ca să nu mai simt durerea, ci pielea fină de după. Fiindcă pentru mine, ca femeie, s-au inventat dantela, poezia şi parfumul. Fiindcă pentru mine există lumea modei şi diferite sortimente de ciocolată. Fiindcă pot purta fustă sau pantaloni şi arăta la fel de elegantă. Fiindcă pot fi blondă. Şi mă pot pisici, căci glasul îmi permite. Când situaţia o cere.

Fiindcă am trupul mai mic decât al omului pe care-l iubesc şi încap perfect la el în braţe. Fiindcă pot fi sexy într-un tricou lălâu. Şi fiindcă mă pot uita, cu aceiaşi ochi, şi inocent şi ştrengăreşte. Fiindcă pot sta comod picior peste picior şi nici nu-mi creşte păr pe faţă. Fiindcă pot fi independentă şi puternică, dar răsfăţată în acelaşi timp. Fiindcă nu am nevoie de un bărbat să mă facă doamnă. Dar cu onoare aş fi una pentru el. Fiindcă, pe măsură ce cresc, mi-e tot mai puţin greu să las desertul în farfurie. Şi echilibrul se-nvaţă, obiceiurile se-mbunătăţesc, iar “baby-fat”ul din obraji se duce.

Fiindcă la 30 de ani voi fi fabuloasă, distinsă şi mult mai frumoasă. Fiindcă văd alte femei ca mine, care au companii din top 500 Forbes şi familii reuşite acasă. Ceea ce înseamnă că se poate. Şi nu ştiu dacă ţine de feminitate sau nu, dar e un fel de a şti lucrurile dinainte să se-ntâmple. Că mi-a plăcut băiatul, înainte de-a vorbi cu el. Că sună telefonul şi când e pe silenţios. Iubesc să fiu femeie, când beau cafele cu alte femei. Când facem analiza firului despicat în patru şi desfăşurat în ore întregi la telefon. Noi, femeile, avem un sistem de sprijin reciproc doar de noi ştiut. Bărbaţii îl vor putea doar critica, fără a-l înţelege vreodată cu adevărat.

Iar cu mintea de copil îmi iubesc trupul de femeie. Acest templu tăcut, care-mi va face cel mai mare cadou pe care-l voi fi primit vreodată. Cel care ştie să ocrotească fără ca nimeni să-l fi învăţat cum se face. Acesta e trupul de femeie. Poate mai multe decât femeia care îl poartă. O inteligenţă superioară îmbrăcată în chip de damă. Una, care odată accesată, face schimbări ireversibile în conştiinţa ta afectivă. Te transformă în mamă.

Deci iubirea asta e doar la început.

—————-

Acest articol a fost scris cu ocazia zilei de 8 Martie şi a petrecerilor organizate de Redd’s pentru a sărbători feminitatea. Iar pe facebook se lasă cu premii: 35!!! de perechi de pantofi Sepala by Mihaela Glăvan. Trebuie doar să fiţi mândre că sunteţi femeie. Şi să spuneţi de ce.

Articolul anterior

Doamnelor, poate vă interesează

Articolul următor

Nokia mă trimite să plimb un telefon la Barcelona!

25 Comentarii

  1. musai sa scriu un articol: “de ce iubim ca esti femeie” 🙂

    0
  2. Păi, ce mai aştepţi? :)) Moment mai potrivit ca luna martie nu cred că există.

    0
  3. N.C.

    De doua saptamani sunt singura…ma rog, si in aceste doua saptamani am avut in ochii cui sa ma vad frumoasa. daaaaaar…azi ma simt frumoasa si ma bucur ca sunt femeie citindu-ti randurile…uitasem…nu trebuie sa mai uit..nu trebuie sa mi se reflecte imaginea si sufletul in ochii cuiva…e datoria MEA sa ma vad si sa ma simt speciala..si nu doar in luna Martie :)) MULTUMESC, copila blonda! 🙂

    0
  4. E bine să te vezi şi în ochii altuia frumoasă, dar cel mai important e să o simţi în inima ta. Singurătatea poate fi o experienţă interesantă, care să te apropie de tine însăţi. 😉

    0
  5. Felicitari ptr articol!!super!!O primavara frumoasa!:)

    0
  6. Mulţumesc de două ori! Dacă la voi a venit deja primăvara, înseamnă că urmează şi aici. Sunt pregătită, o aştept 🙂

    0
  7. BabyRacy

    Ador sa fiu femeie, pentru ca pot purta nuantze de lila si perle. Pentru ca ma pot juca si alinta si sa fiu rasfatzata. Pentru ca imi pot cumpara pantofi cu toc, pe care sa ma urc si daca is deprimata si imi trece. Pentru ca stiu sa conduc bine si pot da din gene pe sub breton daca ma opreste politia:) cochetaria ca a fost facuta pt noi:) ca nu ma saturi de parfumuri si bijuterii.. Si ca rasfatul a fost inventat pt noi;;)

    0
  8. “Iubesc să fiu femeie, când beau cafele cu alte femei.” De ce oare o gasca de femei arata intotdeauna mai bine decat o gasca de barbati?… Pentru ca nu bem bere. :))

    0
  9. BabyRacy, ja, baby! Mie nu-mi trece supărarea doar cu o pereche de tocuri, da’ să zicem c-ajută.

    Bijuterii, şi două femei la cafea arată mult mai puţin dubios decât 2 bărbaţi la cafea. Ştiu că e o prostie, dar aşa e.

    Şi nu toate femeile nu beau bere. 😛

    0
  10. eu ma bucur ca prezint caracteristicile genului feminin pentru ca cea mai importanta dintre ele este intuitia 🙂

    De obicei ma opun diferentelor dintre sexe (dupa cum bine stii, in urma multor multor comentarii acide) DAR evolutia si societatea au favorizat dezvoltarea acestei calitati.

    Acolo unde barbatii sunt educati si impinsi sa nu asculte de sentimente si de indicii vagi si nedefinite, femeile sunt invatate sa “simta” si sa asculte si de sentimentul din burta.

    Si e adevarat ca sunt multe semnale subliminale/reflexive/fiziologice vagi pe care multi barbati nu le aud, dar care sunt esentiale in viata. Mai nou se ocupa multi psihologi cu chestia asta – vezi prelegeri ca “the brain in your gut”.

    Da, si femeile au in cazul asta un avantaj, si ma bucur de el, pentru ca m-a scos din incurcaturi de mai multe ori decat pot numara.

    0
  11. Nici eu nu credeam în diferenţele dintre sexe, ba susţineam sus şi tare că nu suntem diferiţi, că e o întâmplare cum s-au combinat cromozomii.
    Apoi am citit o carte despre tratamente medicale în funcţie de sex. Şi-am mai crescut un pic.

    0
  12. Eu mi-am propus ca anul asta sa invat sa ma tin bine pe tocuri 😀
    e un progres, zic eu. 😀

    0
  13. daaa, n-are cum să nu-ţi placă tocurile!

    0
  14. Cris

    Frumos!!! sa vina primavara cat mai repede, plina de lalele si zambile si la tine 🙂

    0
  15. A, pai n-am zis ca nu “cred” in diferente, dar nu cred ca trebuie batuta apa-n piua din cauza lor. La fel cum nici eu nu presupun ca fiecare barbat e microbist, asa nu accept ca cineva sa presupuna despre mine ca am sa ma topesc dupa clisee (pantofi, flori, farduri etc). Si toata treaba asta deschide poarta altui tip de sexism – neurosexismul ala despre care mai vorbeam. Dar diferentele pozitive trebuie recoltate si folosite – ca societate suntem dezvoltati numai pe jumatate, daca jumatate din populatie a lipsit aproape cu desavarsire din dialog pana acum 50 de ani. Check this out, ca le zice mai bine decat mine: http://www.ted.com/talks/halla_tomasdottir.html

    0
  16. Văzut. 🙂 Are dreptate tipa.

    0
  17. alanaida

    Frumos… Cred ca ai surprins foarte fain tot ce trebuia spus pe marginea subiectului. Orice alte cuvine sunt de prisos….

    0
  18. Eu sunt rasfatata mereu, oriunde, acasa, la munca, la facultate. Iubesc sa fiu asa.

    0
  19. si unde anume trebuie sa spunem de ce ne place sa fim femei ca sa avem sanse la pantofiorii aia?:D :X

    0
  20. Pe aplicaţia de pe facebook. Vezi aici. Succes! Să-mi zici dacă ai câştigat!

    0
  21. Socrates

    OMG!

    Delirant şi aberant ca discursul unei schizoide şi acoperit la final cu ţesături fine ce provin din visele umede cu o seară dinainte.

    Desigur, este mai rentabil în societatea contemporană să fii femeie, trecând chiar şi peste stiva de trivialiăţi pe care le-ai expus aici.

    Revin mai pe seară cu o critică mai bine închegată, deocamdată ma grăbesc undeva.

    0
  22. Eu aştept să se închege critica aia. Crezi că mai durează mult? Vezi numa’ să nu se strice.

    0
  23. Stefania

    <>
    M-am regasit in ceea ce ai scris cu atat de multa hotarare…Miruna, daca imi permiti te citez pe facebook cu “E bine să te vezi şi în ochii altuia frumoasă, dar cel mai important e să o simţi în inima ta. Singurătatea poate fi o experienţă interesantă, care să te apropie de tine însăţi.” 😀

    0
  24. Sunt onorată să fiu citată cât încă mai trăiesc! 🙂
    Poţi pune şi link, mie-mi convine, îţi dai seama…

    să-ţi foloseşti cu înţelepciune şi răbdare singurătatea. Oricât de rar se manifestă ea.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 181 queries in 0.445 s