Odată, am numărat într-un magazin cu haine pentru bebeluși șapte raioane pentru fetițe și câte credeți pentru băieți? Două! Discriminare, pe cuvânt! Atunci am hotărât să demonstrez tuturor părinților de fete, că și băieții pot fi la fel de cool. În primele 6 luni de viață, până a dat Doamna Diversificare peste noi, îmi schimbam bebelușul de 5 ori pe zi, în diverse ținute adorabile (bani aruncați pe fereastră), îl pozam și mă simțeam o mamă fericită.
Încă mai am biroul. E la bunica, în cămăruța mică. Ceea ce știu că-i pleonasm, dar așa îi zice, bine? Are clebăre pe ușă. Cu Brenda din Beverly Hills, îmbrăcată în alb. Mi s-a părut că dă bine pe lemnul maroniu. Ceea ce a fost atât de corect, încât nici că s-a mai dat jos, iar mama nu tocmai a apreciat. Până și clebărele erau serioase pe vremea mea.
Dacă aveți pe drum un bebeluș, indiferent că vă e în burtă ori în gând, citiți materialul de mai jos. O să vă distreze (doar e cu sâni care vorbesc!), dar mai mult sper să vă învețe câte ceva despre cum se alăptează. E un ping-pong de întrebări și răspunsuri, pe care să le luați cât de în serios puteți.
Mi-a rămas în minte că a făcut inventarul copiilor numărând din doi în doi, cum faci când îți pui în plasă morcovii la piață.
-Câți copii ai, mamaie?
Există pe lume două feluri de oameni, contraziceți-mă dacă puteți: cei înghețată-de-ciocolată și cei înghețată-de-vanilie (ghiciți care mi-s eu!), tipul espresso scurt și latte macchiato, genul care merge în concediu să zacă pe-o plajă și genul care merge în concediu să meargă. Pe jos. Kilometri întregi. Sau pe sus. Cu chestii pe care nu le-a mai făcut până acuma. Deși nu mi-aș zice tocmai Madame Aventură, ghiciți care sunt eu 🙂
Țin minte de parcă era ieri. Învățam pentru examenul de anatomie din semestrul întâi. Eram la Sibiu și nu înțelegeam de ce trebuie să știu denumirea sfincterelor tubului digestiv (deși deja le știam de la admitere) când eu mă făceam medic stomatolog.
