În România, 1 din 5 femei însărcinate nu merge niciodată la control. Am fost acasă la ele (P)

Mi-a rămas în minte că a făcut inventarul copiilor numărând din doi în doi, cum faci când îți pui în plasă morcovii la piață.

-Câți copii ai, mamaie?

Se gândește. Apoi vine răspunsul:

-Unu, doi, trei, cinci, șapte, opt. Opt am, doamnă.

(În afară de faptul că urăsc acest apelativ, mamaie, urăsc toată ziua aia de miercuri fierbinte, aș vrea să mi-o șterg din inimă și cap, să scap de acele senzații chinuitoare, să scriu acest articol și să-mi trăiesc mai departe viața ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.)

-Opt. Să vă trăiască, mamaie! Și câți nepoți?

Nu mai știa. Am lăsat-o baltă. Când am ajuns, ne aștepta în capul uliței care urca spre casa lor, împreună cu nurorile și trei dintre nepoți. Purta batic pe cap, n-avea dinți în gură și nici sutien pe sub maieu. Am observat aceste detalii pur descriptive și un pic strânsătoare de stomac pentru mine, fiindcă mamaia își ținea mâinile încrucișate peste piept, după care își ascundea lipsa sutienului pe sub maieu. Noi eram acolo să vorbim cu ele, cu trei femei din generații diferite ale aceleiași sărăcii. De fapt, mai mult eu. N-am mai fost niciodată în această postură de a documenta un reportaj cu subiect atât de important.

  • În fiecare zi, aproximativ 830 de femei mor din cauze care pot fi prevenite, legate de sarcină sau naștere.
  • 99% din totalul de morți materne au loc în țări în curs de dezvoltare.
  • Mortalitatea maternă este mai crescută în cazul femeilor care locuiesc în zone rurale sau în cadrul unor comunități mai sărace.
  • Asistența medicală profesionistă înainte, în timpul și după naștere poate salva viețile femeilor și nou-născuților.
  • În perioada 1990-2015, mortalitatea maternă la nivel mondial a scăzut cu aproximativ 44%.
  • Mortalitatea maternă în România – mai mult de dublu față de media Uniunii Europene.
  • 1 din 3 gravide decedate din cauze de risc obstetrical în mediul rural nu a fost monitorizată de către un medic înainte de data decesului.
  • 20% dintre femeile gravide nu au fost observate de un medic până la naştere

Din momentul în care m-am dat jos din mașină și până am plecat de acolo, am scos maximum 15 cuvinte, poate exagerez. Iar alea au fost cele mai multe din familia lui ”scumpă mică” și ”pui frumos”. Nu te întâlnești cu sărăcia prea des, deși poate ar fi bine. Atât am putut.

Mă dusesem să le cunosc pe aceste femei, care fac parte din procentul de la ultimul punct al statisticilor de mai sus. În locul care abia se vede pe hartă, unde nu bate nici semnalul de la telefon. Unde apa curentă nu ajunge, iar oamenii fac pipi în fundul curții și se spală cum pot, pe mâini. Unde alți oameni cărora le pasă investesc nu numai bani, ci și informație cu speranța că a rămas ceva de salvat. Suflete de oameni nenăscuți încă.

 

Am fost undeva lângă Craiova însoțită de reprezentați ai fundației World Vision, de ale cărei proiecte ”Vreau în clasa a noua” sau ”Pâine și mâine” precis ați auzit. Eu am fost acolo pentru proiectul ”Mame pentru viață. Viață pentru mame”.

Una dintre cele două nurori avea 3 copii și numai 26 de ani. La niciuna dintre sarcini nu fusese la medic pe parcursul celor 9 luni: ”M-am dus direct să nasc”.

-N-ai avut emoții, nu te-ai întrebat, dacă are ceva copilul?

Dă din umeri.

-La noi nici salvarea n-ajunge. Mergem noi, dacă e ceva.

 

Fac un calcul rapid în minte. Știu multe, foarte multe femei, gravide la oraș, care văd un specialist cam o dată la două săptămâni (contraziceți-mă dacă greșesc) și decartează sute și sute de lei pe investigații și parainvestigații, iar această femeie nu a făcut nimic. NI-MIC.

 

-Noi nu mai avem cu ce ajunge la Craiova de aici, zice cealaltă noră.

-Era un microbuz, dar acum l-au scos. Adică, pentru a ajunge la celălalt microbuz care să te ducă în oraș. Avem un vecin cu mașină. Îi plătim lui și ne duce. Uneori ne ia și pe datorie, dacă e urgent.

Și, ce-i drept, o sarcină nu e tocmai o urgență, durează aproximativ 9 luni până devine așa: Auleu, mă doare, fuga la spital!

 

Vreau să fac o precizare. Oamenii aceștia sunt români de-ai noștri, unii foarte săraci. Această familie, de exemplu, are o iapă, multe capre și un porc. Nu vând nimic de pe la animale, păstrează totul pentru consumul lor. Laptele de la capră îl beau copiii de când sunt mici, brânza o mănâncă tot ei, cu iapa se mai ajută la una-alta.

-Mai merg eu la un vecin cu iapa să cărăm câte ceva, mai vine el la mine cu câte altceva.

E lumea în care o iapă e mai valoroasă decât niște bani, fiindcă nu prea ai ce face cu banii, nu e ca și când supermarket-ul e peste drum și fânul se cară cu nanoroboți dirijați prin wi fi.

Plus că nici vizitele la spital nu sunt tocmai pansament pentru suflet.

Cealaltă noră, un munte de femeie, stăpâna iepei, ne-a povestit cum a fost la ea. Tot așa n-a văzut ochi de medic înainte să-i vină ceasul. Și e sfătoasă rău, vorbește tare și folosește expresii simpatice, cum ar fi ”m-a luat doru’ pe la ora 5.” Pentru ea, experiența de la spital a fost una tragică. Zice că s-au purtat cu ea ”ca cu ultimul om”.

-Pe mine mă durea și nu mai puteam, ele își făceau manichiura și sprâncenele în alt salon.

-M-au urcat pe masă și tot nu mi-au făcut nimic. A venit un alt medic, ăla pâinea lui Dumnezeu, și le-a zis că aveam nevoie de cezariană. După ce-a plecat ăla, ele mi-au zis: ”Haida dracu, că pe capră ți-a plăcut!”

-78 de ore nu mi-am văzut copilul.

 

Atunci a jurat că nu mai  face alt copil. Și s-a ținut de cuvânt, are 6 ani singurul ei băiat. Am întrebat-o cum face să nu mai facă încă unul, mi s-a părut un aspect interesant.

-Cum adică? Nu mai fac și gata. Am încheiat.

N-am insistat. Și o cred pe cuvânt, fiindcă am văzut-o cum s-a uitat la întrebarea ”ce-ți dorești pentru copilul tău”. Și-a pus privirea în pământ, n-a căutat inspirație la ceruri să dea un răspuns. Fiindcă realitatea lor de acolo e viața cea de zi cu zi. E ulița pietruită și apa care nu curge, iapa care trebuie hrănită și fânul care trebuie strâns. E o lume foarte simplă, dar cu probleme complicate, pe care nici cei mai deștepți de la oraș nu le pot rezolva. Cum îi motivezi pe oamenii ăștia? Trăiesc dintr-un ajutor social de fix 1200 lei. Și alocația copiilor, 200 lei de căciulă. E o lume fără răspunsuri și fără întrebări.

Am întrebat-o pe doamna Vergi cum ar trebui să fie unul dintre copiii ăștia ca să scape. Doamna Vergi este Mama tuturor răniților, cum ar veni. Este cea care îi cunoaște pe toți din comunitate și se bucură de respectul lor. Are un magazin într-unul dintre sate și lucrează ca femeie de serviciu la primărie. Și a colaborat timp de 2 ani cu World Vision să identifice nevoile acestei comunități și să ajute, după posibilități. În programul ”Mame pentru Viață. Viață pentru Mame”, doamna Vergi a învățat cum să le ajute pe aceste femei și să vegheze asupra lor. Împreună cu domnul Badea, celălalt înger păzitor.

Dacă despre doamna Vergi s-ar putea scrie o carte sau face un film, că e genul de femeie care le știe pe toți și pe toate, de zici că-i a ei toată primăria,  nu că ea face curat pe jos (și spun asta cu un respect enorm pentru toată munca și determinarea ei), domnul Badea e ca un soare blând care dă lumină fără să îți intre în ochi. Nici nu-l simți, numa-l vezi că vine agale pe uliță în sus. ”Cam des”, după spusele femeilor.

Merge de cel puțin două ori pe săptămână să verifice că totul e ok. În contratură cu doamna Vergi, deși nu și-au dat rând oficial. ”Păi mă duc, doamnă, să văd ce fac, că altfel nu știi de ei. Mă uit să văd care mai e gravidă, să le arăt cum să se îngrijească de copil după ce au născut. Că nu se descurcă cu nimic.”

-Nici cele care au mai mulți copii?

-Nici. Trebuie să le explic de fiecare dată.

Domnul Badea e asistent medical comunitar. Face injecții și alte tratamente pentru bătrâni, iar cu programul World Vision le-a explicat multe lucruri acestor femei. Mă asigură că vorbește cu ele și despre contracepție, deși el însuși a recunoscut că unele subiecte sunt mai greu de abordat.

”Știți, la început, mi-a fost și frică. Să mă duc eu, ditamai omul, la femeia altui bărbat și să o iau la întrebări despre burta ei, dacă-i gravidă. Și de vine ăla la mine, că ce treabă am cu nevasta lui! Io ce-i zic, ce treabă am? ” Dar n-a pățit niciodată nimic, să zicem că în asta are și doamna Vergi un merit cât de mic.

Împreună au depistat toate noile gravide din comună și s-au îngrijit apoi de bebelușii lor. Pe Flori, o dolofană de fix un an împlinit, am văzut-o cu ochii mei. Are doi dinți perfecți, ca orice bebeluș de vârsta ei.

-Ce v-ar ajuta cel mai tare în acest moment? a venit întrebarea, nu de la mine, că v-am zis, eu nu puteam vorbi.
-Un serviciu. A răspuns mama, cea cu un singur băiat. Să avem și noi un serviciu.

-Tu cu ce te ocupi?
-Zidăriță.

-Păi, și nu ai găsit ceva de lucru în oraș?
-Nu. Și e greu cu transportul. Și n-ai cu cine lăsa copiii, că ăștia mici trebuie supravegheați.

-Păi mamaia?
-(Râde) mamaia-i una singură și ei îs mai mulți.

Bărbații muncesc cu ziua, când găsesc. Ziua cu vizita noastră era una dintre cele când găsiră ceva, cum se spune pe la Craiova.

Și-apoi te miri că, în România, 1 din 5 femei însărcinate nu merge la doctor pentru control; una din zece mame este minoră; 1 din 4 românce nu are asigurare medicală? Si toate sunt cu UNA prea multe.

E grea viața tuturor, dar a unora e puțin mai departe de ”ușor” decât ne-am imagina. Și oricâte microbuze ne-ar despărți pe cei de la oraș de cei de la satele fără semnal la telefon, ne rămân multe lucruri în comun. Sutientul de sub maieu. Facerea unui copil. Și grija pentru el.

La final, mamaia se schimbase în bluza cea bună, de duminica probabil. Și-a desfăcut mâinile de pe piept și le-a întins către nepoțica cea dolofană, râzând cum râde orice bunică la nepoții ei.

Cineva se luptă ca lor să le fie mai bine în mod real, să aibă acces la sistemul de sănătate, să nu mai moară pe capete la naștere, să schimbe procentul ăla îngrozitor. Să meargă domnul Badea și doamna Vergi la ei, să urmărească semne și să dea sfaturi prețioase. Care uneori fac diferența dintre viață și moarte. Dintre a merge la spital cu mașina vecinului sau cu girofarul și salvarea.

Nu vorbim de niște oameni perfecți, să nu vă imaginați asta. Iar cei de la World Vision știu prea bine, să nu credeți că nu știu. Nicio femeie nu s-a făcut peste noapte profesoară în cum să îți îngrijești bebelușul, poate nici nu și-a dat copiii să facă școli de nu-știu-ce. Dar, poate următoarea adolescentă care va naște un prunc nu va mai avea 14 ani, ci 16. Poate următorul copil al ei nu va mai face patru clase, ci șase.

Și nu există nicio scuză pentru a nu mai încerca.

Pentru mine, a fost o zi teribil de emoționantă. Cei de la World Vision mi s-au părut fix ca o mamă bună, care își îngrijește și sprijină copiii indiferent dacă ei sunt cuminți sau nu, fumează sau nu merg la școală. Și, cel mai important, fără să aștepte nimic la schimb de la ei, ci doar având convingerea că să-i abandoneze nu este o variantă.

Ce bine ar fi ca în toți oamenii să creadă cineva așa.


Fiindcă unii dintre voi m-ați întrebat cum puteți ajuta,

cei de la World Vision au decis sa utilizeze contul lor pentru donatii punctuale, mai jos si detaliile:

RO26 BREL 0002 0007 3606 0100 –  LIBRA BANK

Cu precizarea – “pentru Mame pentru viata”

  • Banii vor fi folositi pentru a ajuta toate mamele prezentate in campania #CuUNApreamulte. Cei care vor, pot dona pentru

    Pachet de igienă pentru bebeluşi  (scutece, șampon, săpun) – o donatie de 80 RON;
    Jucării (joc puzzle, carte de povești, carte de colorat, cutie de culori) – o donaţie de 50 RON;
    Pilotă de învelit. – o donaţie de 100 RON;
    Un pachet de alimente (zahăr, orez, ulei, conserve, paste făinoase, pastă tomate) – O donaţie de 150 RON;
    Un pachet de îmbrăcăminte (tricou, maiou, pantaloni scurți, șapcă și pijamale) – O donaţie de 120 RON.

Pentru a lua legatura cu cineva de la WV, uitați aici o lista de contacte pentru Bucuresti, dar si pentru oficiile din tara: https://worldvision.ro/contact (puteți mentiona ca sunați in legatura cu proiectul Mame pentru Viata).

Articolul anterior

Pentru toate fetele pe care le-a plouat la nuntă: pozele ies mai bine când nu îți intră soarele-n ochi

Articolul următor

Cine-a ținut cheful până târziu? Bunica!

33 Comentarii

  1. Gabriela F.

    Dureros. Și greu de citit darămite văzut. Putem face ceva pentru femeile astea? Te rog da.mi de știre…

    0
    • Ha, fix asta am întrebat și eu înainte să plec! Răspuns: Se poate dona la World Vision. E o fundație foarte serioasă și profesionistă, au niște proiecte beeeeton. Oricum ar suna asta.
      Io n-am mai fost om toată săptămâna. Am făcut multe poze, asta mică bebelușa era super drăgălașă, una dintre tipele de la World Vision a ținut-o strâns în brațe și a legănat-o vreo 10 minute, de parcă era a ei. Apoi am decis să nu public decât pozele astea. Deși aveam acordul lor scris etc. Ori sunt eu prea sensibilă, ori viața chiar e nedreaptă rău.

      8+
  2. Anca Bugea

    Eu sunt gravidă chiar acum, fac ecografii la 2 săptămâni. Mi se pare chiar altă lume… Aș vrea să pot ajuta cumva.

    0
    • Nu știu cum, sincer. Cei de la World Vision au mers cu niște pungi pline cu lucruri, au mers cu doamna Vergi și domnul Badea, dar mă întreb în câte locuri mai au de mers încă.

      0
  3. Ioana

    Ca sa iti dai seama cat de norocoasa suntem noi.

    0
  4. Gabriela

    Le urez succes, dar aici trebuie sa se schimbe mentalitati si sa fie investitii consistente si pe termen lung. Salut initiativele private de a investi aici, dar statul ce pazeste?

    1+
    • Măi, pentru ei ajutorul ăla social e mare lucru. Așa mic cum e. Iar primăria a oferit sprijin fundației. Doar că asta e praf în ochi.
      Statul ar trebui să dea bani profesorilor și medicilor ca să li se merite să lucreze și la țară, să nu mai fugă de zonele astea departe de orașele mari. APoi, dacă merg astea două, începe lumea să rămână și să se pună pe picioare un pic. Dar mai e mult până departe.

      3+
  5. Andreea

    Este incredibil! Știam că e rău, dar nu mi-am închipuit că e chiar așa…

    0
  6. Adriana

    Of, Doamne 🙁
    Nu ma mai plâng de nimic, promit!

    0
  7. Carmen

    Te rog lasa aici contact direct, telefon sau email, am ceva haine adult, copil, sa ma consult cu ei, fundatia, daca e ok sa le trimit, poate mai adaug si altceva.

    0
    • Maaaai, Carmen! Am ramas fara cuvinte! ❤️ 🙏🏻 Hai ca ma ocup maine. Multumesc mult.

      0
      • cei de la World Vision au decis sa utilizeze contul lor pentru donatii punctuale, mai jos si detaliile:

        RO26 BREL 0002 0007 3606 0100 – LIBRA BANK

        Cu precizarea – “pentru Mame pentru viata”

        Banii vor fi folositi pentru a ajuta toate mamele prezentate in campania #CuUNApreamulte. Cei care vor, pot dona pentru

        Pachet de igienă pentru bebeluşi (scutece, șampon, săpun) – o donatie de 80 RON;
        Jucării (joc puzzle, carte de povești, carte de colorat, cutie de culori) – o donaţie de 50 RON;
        Pilotă de învelit. – o donaţie de 100 RON;
        Un pachet de alimente (zahăr, orez, ulei, conserve, paste făinoase, pastă tomate) – O donaţie de 150 RON;
        Un pachet de îmbrăcăminte (tricou, maiou, pantaloni scurți, șapcă și pijamale) – O donaţie de 120 RON.

        Pentru a lua legatura cu cineva de la WV, uite aici o lista de contacte pt Bucuresti, dar si pt oficiile din tara: https://worldvision.ro/contact (pot mentiona ca suna in legatura cu proiectul Mame pentru Viata).

        1+
  8. Larisa

    Am cunoscut in urma cu 2-3 luni o femeie ce trebuia sa aducă pe lume al 4-lea copil. Trăiește intr-o zona urbană și are o situație materială spre foarte bine. Mi-a mărturisit ca nu a mers la control pana in luna a 5-a. Singurul ei motiv a fost sa nu ii facă nu-știu-ce test pentru sindromul Down (nu ma pricep) care in foarte multe cazuri iese pozitiv și doctorii și asistentele fac foarte multe presiuni pentru ca respectiva persoana sa renunțe la copil.

    0
    • Ei na, asta e culmea dezinformarii. Se face un test intr-adevar, care iese adesea fals pozitiv, dar niciodata nu se recomanda nimic fara alte investigatii. Sa fim seriosi. Intreruperea de sarcina e o chestie cat se poate de serioasa!

      1+
      • Miruna, e o realitate actuala. Dezinformarea e nu doar la pacienti ci si fix la doctori….iar cum lucrurile negative se afla mai repede decat cele pozitive…

        0
    • Doamne, dar acel test nu era obligatoriu! Eu nu l-am facut pentru ca medicul meu, care nu face avorturi, ne-a intrebat pe mine si pe sot ce am face in caz de iese testul pozitiv. Am raspuns ca nimic, am lasa copilul sa traiasca si atunci medicul a spus ca nu are rost sa il facem. Apoi ne-a explicat ca aceste teste nu pun un diagnostic cert, sunt doar estimari. El a avut multe cazuri de rezultate pozitive cu copii nascuti fara sindrom.

      3+
      • Unbligcolorat, dublul test nu e un test diagnostic, ci un test de screening, care da kix de multe ori. Dar exista acum panorama , care se fce din sangele mamei, e tot test screening, dar e mult mult mai fidel. Poti afla aproape cu certitudine din sapt 9-10 de sarcina multe lucruri despre copil.

        Felicitari pentru sarcina si succes cu nasterea!

        0
      • Acel test nu e obligatoriu dar mie dr mi l-a cerut. L-am facut si costul e mare. Din pacate cunosc un caz care fix ca aici, nu a facut testul, zis dr ca problema e financiara si dr i-a zis ca nu se mai ocupa de ea ca pacienta.

        0
  9. Zina7

    Groaznic , trist …f trist ! Din pacate noi putem.sa.ajutam prin donații dar asta nu v-a schimba situația. Aici trebuie sa intervina statul . Educatia si asistenta primara de sanatate trebuie asigurata decatre stat. Dezvoltarea rurală pornește in primul rand de la infrastructura, trebuie create condiții care sa incurajeze profesorii si medicii sa lucreze la tara. Ori fără străzi, canalizari, apa potabilă nu prea ai cum sa creezi aceste condiții.

    0
    • Exact. Banii le folosesc destul de putin si punctual, ei acolo au un stil de viata pur si simplu. Iti dai seama ca nu are nimeni (in afara de stat) puterea financiara de a face ceva, de a trimite oameni acolo. Zona e superba, dar fff saraca. De asta, cei de la World Vision au identificat lideri de opinie si lideri din comunitate, i-au trainuit si platit sa faca lucruri ca parte din program. Ca altfel nu te-ai duce acolo nici sa te plateasca in aur, ma crezi?

      0
  10. Eu urmeaza sa nasc in perioada asta si ma sperie orice informatie legata de moarte materna sau de moartea vreunui bebelus. La medic am fost lunar, nu a considerat necesar sa ma vada mai des. Desi m-a asigurat ca e totul ok, pana la urmatorul consult am stat mereu cu sufletul la gura.

    In alta ordine de idei, bunica mea imi povesteste de fiecare data cand o sun (ea crede ca asa imi da curaj sa nasc :)) cum a nascut recent nu stiu ce vecina cu care ea se intorcea de la o nunta. Femeia nu fusese la medic niciodata si travaliul o apucase in toiul petrecerii, dar nu si-a dat seama (!!). Cand au ajuns in dreptul casei femeii, ea a apucat sa spuna doar ”tanti Ioana, nasc” si s-a pus pe jos si a inceput sa impinga. Bunica mea a chemat vecinele, au sunat la ambulanta si pana au ajuns medicii bebelusul era deja nascut. Sunt bine si mama si copilul dar eu tot nu inteleg cum a fost posibil sa nu sufere in travaliu???!!Mai si bause putin :)) Mentionez ca femeia e tot de la tara si tot din zona aceea, aproape de Craiova/Calafat.

    1+
    • Baaaai, fiecare nastere e o alta poveste! Si eu stiu povesti cu femei care au nascut cat o scrematura mica si gata. Dar e asta morala, sa nu mergem la medic ca e ok? I don’t think so!

      0
  11. Eu acolo am crescut. Sunt copilul alora de pe ulita, unde mamaia era cu gospodaria si cateva vaci si gradina si peste 100 de pasari si mai si zugravea cu ziua prin sat ca sa puna un ban deoparte ca ea avea de facut zestre la nepoate si chiar a facut!! :D, avea 4 nepoti cateva luni pe an si 1-2 permanent, si tot la fiecare sambata cocea un cuptor de paine si placinte veneau inca pe atatia copii din vecini de la miros :), toti in chiloti si gurile si mainile murdare de dude, unde niciuna din femei nu a mers la doctor toata sarcina ba unele cica au nascut acasa, unde microbuz nu era, masina nu avea nimeni pe ulita, iar ambulantza nu a venit niciodata desi tataia a facut cateva crize de astm dure… ehe, nici curentul nu era, venea pe apucatelea specific anilor 1985 si spalatul de rufelor de mana ceva firesc, asa ca eram copiii in chiloti si descultza ca era mai simplu de spalat 🙂

    Altfel, sper sa apara decontat in Romania conceptul de moashe decontate de CAS, acestea se pot deplasa fix in comunitatile acestea si sa discute si sa ofere un consult, ca in occident, si sa ajunga la medic doar daca e cazul.
    Si mai sper sa se concedieze toate nesimtitele de asistente ce in spital vorbesc urat si isi fac manichiura. Credeam ca au disparut astea 🙁 , mi se pare primul lucru pe care ma asteptam sa il scoata revolutia: obligativitatea muncii intr-un loc pe care il urasc. Cum naiba explicam acelor asistente ca daca nu se simt bine acolo si rabufnesc cu atata ura, primele care se vor imbolnavi sunt ele, datorita frustrarii ce o duc in suflet cele 8 ore pe zi de la munca?
    La naiba, in germania au demonstrat ca introdus un psiholog pe spital sa vorbeasca cu pacientii si sa imbunatateasca atitudinea asistentelor si a dus la scaderea zilelor de spitalizare pt ca sanatatea e direct influentata de vorbe si atmosfera…

    4+
    • Omg, nu stiam!!! Tu esti un copil de acolo??? Cred ca ar trebui sa te intorci macar o data pe an sa tii o prelegere sau ceva, sa te vada oamenii aia ca esti vie si adevarata si una de-a lor!!! Te admir infinit si un pic mai mult acum.

      0
      • Miruna, mai mult de juma din romani au aceeasi ulita ca a mea, cu o copilarie libera si fericita in simplitatea lumii satesti.
        Altfel, pot sa zic ca ulita copilariei mele a evoluat, dar in batatura la cine a vrut. Cu mandrie pot sa zic ca am verisori, de pe aceeasi ulita, din cei ce veneau la cuptorul de paine, a caror viata a fost si mai grea ca a mea: au muncit de mici, mers pe jos 4 km pana la scoala dus/4 intors si crivatul in Moldova acum 20-30 ani nu era ametzitul de vant bucurestean, trezit la 6 dim. ca sa hraneasca animalele, serile munca si teme, de weekend si veri nu mai zic- lucrau cu ziua, si uite-i, la 30 ani au 2 locuinte si o viata implinita, apoi facut cate 2 copii etc. Destepti toti, dar nu au apucat sa faca o facultate pt ca viata merge si pe langa, au lucrat si cu ziua, si in santier, si cu copiii lor si cu a altora etc.
        Deci na, se poate, doar sa se vrea.

        P.S. scoala in sat inca e cu wc in fundul curtii. 2200 scoli in romania sunt asa.

        Si se poate si mai rau decat ce scrii tu. Eu sustin DragosteinActiune , acum impachetez si adun si spal lucruri sa trimit la ei. Asa ceva ca acolo nu am vazut in toata viata mea la un loc.

        0
      • Miruna, mai mult de juma din romani au aceeasi ulita ca a mea, cu o copilarie libera si fericita in simplitatea lumii satesti.
        Altfel, pot sa zic ca ulita copilariei mele a evoluat, dar in batatura la cine a vrut. Cu mandrie pot sa zic ca am verisori, de pe aceeasi ulita, din cei ce veneau la cuptorul de paine, a caror viata a fost si mai grea ca a mea: au muncit de mici, mers pe jos 4 km pana la scoala dus/4 intors si crivatul in Moldova acum 20-30 ani nu era ametzitul de vant bucurestean, trezit la 6 dim. ca sa hraneasca animalele, serile munca si teme, de weekend si veri nu mai zic- lucrau cu ziua, si uite-i, la 30 ani au 2 locuinte si o viata implinita, apoi facut cate 2 copii etc. Destepti toti, dar nu au apucat sa faca o facultate pt ca viata merge si pe langa, au lucrat si cu ziua, si in santier, si cu copiii lor si cu a altora etc.
        Deci na, se poate, doar sa se vrea.

        P.S. scoala in sat inca e cu wc in fundul curtii. 2200 scoli in romania sunt asa.

        Si se poate mai rau decat ce ai vazut tu acolo, si decat am vazut eu toata viata mea la un loc.

        0
  12. Off, cat de trist ca inca avem atatea lipsuri.

    Stiu ca inca exista femei care nasc acasa, singure, ca inca exista femei care nu merg la medic din n motive, nu le judec dar cred ca ar trebui sa fie mai atente si deschise in a merge la medic. S-au dus demult vremurile alea cand ramaneau gravide doar cand isi scuturau sotii izmenele si se nasteau copiii in patul din paie. Poate ca ar trebui sa ajutam mai mult, sa informam si sa nu mai inchidem ochii cand un doctor sau o asistenta ne vorbeste, sau le vorbeste urat.

    Pacat ca inca mai traim aceste vremuri.

    Stiu si eu un caz, o tanara mamica – culmea din mediul urban, cu posibilitati financiare – foarte norocoasa, dar inconstienta, a adus pe lume o fetita sanatoasa desi 9 luni n-a mers la niciun control, pe motiv ca daca avea o malformatie ea tot nu putea renunta la bebe. Ok, o inteleg dar cateodata a preveni e mai bine decat a trata.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 191 queries in 0.569 s