Între “o răceală banală” și “fuga, la doctor” nu e numai un copil bolnav, ci și o mamă chiaună. Aș vrea ca toți cei care spun că “e doar o febră mică” să înțeleagă asta. Că doar o tuse ușoară trezește din somn și niște părinți, poate niște frați mai mici. Că niciodată răceala nu afectează doar pe cel care-i răcit. De fapt, toată familia are de suferit, pentru că totul se schimbă. Într-un fel, te dă peste cap. Cunosc familii atât de afectate de diverse răceli, încât acesta a devenit aproape un mod de a trăi. Două săptămâni sunt bine, două săptămâni bolesc. Toți trei, toți patru, toți care sunt.
De ce se întâmplă asta, cum ne putem feri copiii mai mici de răceala celor mari, când să îi ducem la grădiniță și când să îi ținem acasă, cum putem trata noi și când îi ducem la medic, ne lămurește dr. Mihaela Nită, medic pediatru tare drag mie.
Mirosul de brad e mirosul de Crăciun. Pentru mine. Scorțișoară? Mda. Mere coapte? Prea puțin. Cozonaci? Yum! Însă mirosul ĂLA de Crăciun e de brad. Bucuria de Crăciun miroase a brad, nu a plastic. Însă, în ultimii ani, n-au mai prea mirosit brazii naturali. Pur și simplu, ciuciu miros, ați pățit? Nici la noi, nici pe unde-am mai colindat. Plasticul nu miroase și nici nu te amăgește că ar putea. Măcar știi ce cumperi, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Nu curg acele din el, nu se lasă crengile de la globuri și mai e și bogat ca-n filme. Dar poluează planeta, pentru că… plastic. Și te gândești așa: o pădure se reface în 10 ani, plasticul ăla dispare de pe planetă în vreo sută de mii. Deci, despre ce vorbim?
