În clasa a doua, am întrebat-o pe bunica mea ce înseamnă s3x oral. Citisem un articol despre scandalul Bill Clinton-Monica Lewinsky. Bunica s-a făcut verde, a luat loc și mi-a explicat.
Categoria: publicitând cu plăcere (Pagina 2 din 36)
Bunica are o poveste pe care o spune reluat, așa cum fac bunicile când se atașază emoțional de un fapt. Avea ea o mătușă, care era de-acum bătrână și invitată la masa de duminică a copiilor ei. Sărbătoreau ceva, nu e important ce. Felul doi, pui la cuptor. Se împart porțiile, la care, zice unul dintre copii:
-Mamei să-i dai fundul, că ăla-i place ei.
Atunci, mamă-sa răspunde memorabil pentru bunica mea și pentru generații întregi:
-Ba să mai mâncați și voi fundul, mă copii, că eu l-am mâncat ani întregi. Și nu că-mi plăcea, ci că voiam să vă rămână vouă cele mai bune bucăți.
Mi-a fost frică de pompa de sân. Mi-a fost frică de muls. Multă vreme am ținut pompa asta în cutia ei, în dulap. Să o desfac însemna să îmi înfrunt fricile cele mai mari. Am destul lapte pentru copiii mei?
Basmele astea cu prințul și prințesa m-au călcat un pic pe bătătură mereu, pentru că vând o imagine falsă asupra vieții, creează așteptări greșite asupra iubirii și adevărul e că prinții nu umblă cu covrigi în coadă și nici prințesele nu știu să facă ciorbă peste tot. L-am auzit odată pe tata spunând, posibil să fi fost un banc, că, în loc de ”și-au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” ar trebui să zică ”și nu știau în ce se bagă”. Sau ”greul abia acum începea”. Multă vreme am dat vina, pentru singurătatea mea, pe felul în care mi-a fost spălat creierul de mică să nu mă mulțumesc decât cu un prinț. Și, atâta l-am așteptat, că era să scriu aceste rânduri din mânăstire.
Știți clipurile alea care circulă pe net, cu tot felul de balansoare sau centre de activități pentru bebeluși, care-i leagănă, le cântă; dacă-i iarnă, îi încălzesc, dacă-i vară, îi răcoresc? Alea, de zici că sunt nave spațiale, invenții ale unor minți geniale; se numesc ”device-uri”, că-s un fițoșag, la care s-a ajuns după îndelungă cercetare și multe studii și chestii testate. Costă o grămadă de bani, evident, toată treaba asta cu timpul și mințile iluminate, plus marketing-ul spre categoriile clienților de lux.
Râdeam de nevestele care visează la alt fier de călcat. Mi se părea culmea tristeții când vedeam doamne citind cu atenție descrieri tehnice pe mașinile de spălat. Mai grav decât să primești un aspirator mi se părea doar să ți-l dorești. Până m-a căpiat și pe mine un anumit model. Bine, îl luaserăm pe cel mai ieftin de pe un site din UK, ca niște naivi care nu apreciază lucrurile importante în viață. Și, uite-așa, am ajuns să îmi doresc unul mai normal la cap. L-am căpătat de ziua mea, m-am bucurat și nici măcar nu m-am măritat. Depășisem culmea tristeții, cum ar veni, nici nu mai era nevoie de inel.
