Cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat anul ăsta și, la final, cel mai bun (p)

Cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat anul ăsta a fost în noaptea aia:

”Doamnă, trebuie operat.”

Nicio mamă nu vrea să audă asta despre copilul ei.

Din momentul ăla, Haos a devenit numele meu mic.

M-am trezit pe un pat de spital gol, copilul meu sub cuțitul unor străini, iar eu nu puteam face nimic. Și voiam cu fiecare celulă să ajut. O infirmieră m-a văzut patrulând pe hol și mi-a zis: ”mergi, doamnă, la o țigară”.

Am râs. Eu nu fumez, dar fața mea în acel moment probabil arăta de parcă m-aș putea apuca.

Sunt momente în viață care te trezesc.

Vorba Ioanei, ieșiri din bulă. Îți dai seama că nu contează nici câte școli ai, nici câți bani, nici pe cine cunoști. În fața bolii, suntem toți egali.

În ziua respectivă nu mâncasem nimic, probabil am uitat. Dacă sunteți părinte și ați avut vreodată un copil bolnav, știți.

”Pune-ți întâi ție masca de oxigen” e o teorie.

În practică, dacă ți-e copilul bolnav, tu uiți și să mănânci. Deci l-am rugat pe soț să-mi aducă ceva de mâncare din frigider, că aveam 24 de ore de lihodeală și nu mai rezistam. Era deja 12 noaptea când s-a întors cu pachet. Pusese și el ce a găsit într-o caserolă, mai exact o felie de pâine și o sticlă de iaurt. Numai că iaurtul era pe jumătate băut.

Acum râd, dar atunci mi-am dat seama cât e de înnebunit și el.

Nu e ușor să fii părintele de cealaltă parte a ușii de spital. Cu atât mai mult, cât acest părinte este el însuși chirurg. Emoții cât Casa Poporului. Sticlă goală de iaurt.

Oamenii care au copii în spital sunt într-un haos de nedescris.

Mai ales în urgență, unde niciodată nu te duci cu gândul să rămâi. Și nu mă refer numai la părinți, am văzut și bunici. Toți desfigurați. Mergeți, doamnă, la o țigară, îți venea să îi trimiți pe toți. Să le dai 1 leu, să-și ia un covrig. Doar că fix asta e.

Când te internezi în spital, nu mai poți face singur nimic. Nici să-ți iei un covrig. Pentru orice, depinzi de altcineva. Deci te bucuri de orice primești bun. O vorbă, un zâmbet, o cafea.

De asta vreau neapărat să vă spun că cineva s-a gândit la pacienții din spital.

Granini a pregătit niște cadouri simboliceai exact 120, pentru cei internați la Grigore Alexandrescu. Împreună cu voluntari de la Crucea Roșie, le-au dăruit. Cu zâmbete pe buze.

Suc, fructe, câteva dulciuri sănătoase și o jucărie. Ceva simbolic, că oricum de ce au nevoie cu adevărat ei nu poate încăpea într-o plasă. Sănătate, la ea mă refer. Dar le poți face o bucurie. Când ești acolo, nu e foarte complicat să reîncepi să apreciezi lucrurile mici care devin gesturi mari. Cine a fost internat măcar o dată cu copilul lui înțelege ce zic.

Nu cred c-o să uit vreodată șotronul ăla de pe jos.

Probabil este în multe secții pediatrice. Copilul meu nu îl putea încă sări. Ne plimbam pe lângă el de foarte multe ori, îl mergeam, dar nu îl săream. Ce victorie a fost prima zi când l-a sărit! Aproape la fel de mare ca prima sticlă cu apă băută, am făcut poza aia tablou, deja v-am zis.

Granini a avut până pe 21 decembrie și un brad împodobit cu fructe în Park Lake Shopping Center. Poate l-ați văzut. Că mulți oameni s-au pozat, era un brad diferit.

Iar pentru fiecare poză postată pe social media cu #GraniniCraciun (poate ați văzut), Granini suplimenta cu o sticlă de suc donațiile către Filiala de Cruce Roșie Sector 1 București (suplimentar față de sticlele de suc pe care le-ar fi donat oricum, în această perioadă, pentru copiii din familii defavorizate, vârstnicii fără aparținători etc.). În total, 700 de sticle de suc.

Și a mai fost ceva. Oamenii puteau să scrie un mesaj pe o felicitare pentru cei dragi și Granini s-a ocupat să o expedieze prin poștă. 812 cărți poștale în total, 763 expedieri interne și 49 internaționale.

Ce gest și ce bucurie de sărbători! Nu știu voi, dar eu, în era whatsapp și copy/paste, apreciez un mesaj de mână scris. Ca pe un cadou. E ca o părticică pe care cineva ți-o dăruiește din el. Cum zic fetele pe Instagram: Ador.

Știți, lucrurile astea sunt uneori făcute de companii și noi habar nu avem. M-am gândit că e important să știm, că încurajăm astfel faptele bune. Nu? Și să îi aplaudăm. Pentru mine, Grigore Alexandrescu rămâne mereu un subiect important.

Iar cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat anul ăsta

a fost în aceeași noapte cu cel mai rău. Când chirurgul e ieșit din sală și mi-a zis: Totul e bine, Victor s-a trezit.

Îngerii au cântat. Feliz navidad.

ID 337005168 ©
Nastassia Samal | Dreamstime.com