Societatea nu te iartă, copile, că nu e mă-ta, să te țină-n brațe

Societatea nu te iartă, copile, că nu e mă-ta, să te țină-n brațe miruna ioani.jpg

Nu mi-am învățat copilul să spună ”te rog” și ”mulțumesc”, fiindcă le-a pescuit el din aer. Din conversații. Le-a preluat ca atare. Ce familie educată suntem noi, îmi ziceam. Și ce burete absorbant e mintea copilului, uite cum învață. Ce frumoasă e viața, pe scurt. Copii mici, probleme mici; copii mari, probleme mari? Ahahaha. Nicodată!

Și-a crescut copilul, doamnelor și domnilor. Și-a devenit adolescent, deși pe vremea mea, perioada asta de viață nu începea la 6 ani. Și a început să testeze zilnic limitele creierilor mei oricum cu greu încercați. Destul de nedormiți. Puși pe moațe.

Cum faci să se simtă iubit în timp ce îl înveți ce nu se face? Sau ce nu se spune?

Știu faza cu ”folosește afirmații”, dar credeți-mă, e la fel de important după o vârstă să-l înveți și ce să TACĂ.

Dar când propriul tău copil devine domnul Goe? N-am dormit câte o noapte întreagă după fiecare gafă pe care copilul meu a făcut-o fără să își dea seama. Fără intenție, desigur, el doar a dat drumul porumbelului pe gură.

Copiii n-au simțul ridicolului.

Sunt de o sinceritate sinistră.

Nu cunosc nici limite, acum le învață.

AȘA le învață.

M-am bucurat că am observat aceste derapaje. Cred că e singura șansă pentru o schimbare. Căci Sindromul Cioara e un dușman în sine.

Sigur că știu că am doi copii isteți, frumoși și minunați ca toți copiii. Dar sunt și copii care au nevoie de ghidaj să învețe.

M-am simțit de multe ori o mamă eșuată. Chiar aseară m-am simțit așa, căci e greu să știi că te-ai străduit să le faci pe toate cât mai bine și nici măcar să nu te prinzi unde ai greșit în urmă. Apoi îți amintești că nu e despre tine, că el așa învață. Că e un foc prin care trecem de mână, dar pe fiecare în felul său îl doare.

Societatea nu te va ierta, copile. Că nu e mă-ta, să te țină-n brațe.

Limitele, respectul și politețea se pot învăța și în familie. Eu îți voi spune și îți voi arăta ce nu e bine și voi sta alături de tine până se termină plânsul. Cu mine poți vorbi urât și peste zece minute să nici nu îmi mai amintesc vorbele spuse.

Fiindcă îți pot vedea nevoia dincolo de furie și să îți vorbesc cu iubire despre felul în care m-am simțit când te-am auzit lovind cu cuvinte.

Alteori o să-mi ies și eu din fire, dar putem vorbi despre asta, că doar nu ți-e mamă Batman. Cu mine poți face o criză de nervi și apoi să o stingem până îmi adormi în brațe.

Fiindcă eu te iubesc orice ai face, rămân lângă tine oriunde te-ai duce și îți iert toate prostiile din lume.

Dar am o veste proastă. Societatea nu-i mă-ta să le facă pe toate ca mine. Ei nu-i pasă că ești obosit, nemâncat, supărat că de ce iarba-i verde. Adevărul e că societății nu-i pasă. Înțelegi asta și te adaptezi sau îți strângi jucăriile și pleci acasă. Lumea merge mai departe indiferent dacă nu-ți convine.

Tu ești crescut cu blândețe, dar societatea o să te pedepsească. Lumea nu te iartă.

Astea-s regulile după care ea funcționează. Asta-i diferența dintre mă-ta și restul.

Oricât ți-aș spune, oricum ți-aș arăta cum se face, sunt lecții de care ai nevoie să fie altfel livrate.

Să pierzi primul prieten fiindcă l-ai jignit cu o vorbă.

Sau să pierzi un tren care nu merge unde vrei tu să te ducă.

Să închizi cu mâna ta o ușă pe care, după, să n-o mai poți deschide.

Aș vrea să înveți toate lucrurile astea de la mine, să nu treci prin focuri mie deja cunoscute. Dar probabil că viața altfel funcționează. Nu te-aș pune sub un glob de cristal niciodată. Știu că nu există oameni sau locuri perfecte pe lume, dar sunt sigură că există multe ALTE lecții în carte.

Așa că fac un pas în spate.

Sunt aici să îți spun și arăt limite, respect și iubire. Tu ia ce ți se potrivește ție. Vezi ce lecții urmează. Sunt unele pe care pur și simplu ai nevoie să le înveți de la alții. Cred că asta-i și frumusețea unei mame. Să-ți fie refugiu când societatea nu te iartă. Să-ți fie casă și masă, ca o mereu bună dimineață.

O să te iubesc și după ce mi se oprește inima, iar asta niciunul nu ne imaginăm cât de mult înseamnă.

mă-ta

Articolul anterior

Supa cremă de broccoli, rețeta simplă din 3 cuvinte. Mi-a ieșit, în sfârșit!

Articolul următor

Momentul în care mi-am dat seama că trebuie să plec, fiindcă nu mai pot să stau

9 Comentarii

  1. Elena

    Frumos, daa

  2. Ana

    Da, un bun prieten mi-a zis odată așa : tu crezi că cuiva îi pasă de sentimentele tale? Nimănui nu-i pasă cu adevărat , nici șefilor, nici prietenilor și nici măcar partenerului de viață.
    M-am enervat la afirmația lui , cum așa? nu există! După care mi-am dat seama că are dreptate .
    Da, societatea nu iartă, să nu uităm că din societate facem parte și noi .

  3. Isa

    1. Prietenul voia sa spuna, desigur, ca nici lui nu-i pasa de sentimentele celor din familia lui, afara de copii, sau ale altor oameni.
    2. Da, din societate facem parte si noi, care, din frustrarea adunata cu copiii nostri, facuti cu un partener de sentimentele caruia nu ne pasa, sfasiem cu patima copiii adulti ai altor parinti.
    Daca n-ar fi vorba de frustrarea acumulata in conditiile de mai sus, ne-am aminti ca adultul respectiv e un copil iubit al altcuiva, cum e si al nostru si n-am judeca, pentru a nu fi nevoie sa iertam.

    • Uite, teoria e misto, dar una dintre cele mai bune prietene din copilarie mi-a golit caseta de bijuterii prin liceu. Nu mai vreau sa stiu de ea, nu pot intelege gestul, sa o ierte ma-sa.

      Fiica cele mai bune prietene a mamei mele i-a facut reclamatie la cel mai inalt nivel. Nu o pot intelege, nu mai putem fi prietene, pe mama ei o iubesc, nu are nicio legatura, dar nu am nicio obligatie sa o iert. I-am dat block din viata reala si pe facebook. Mult succes being a bitch to your friends.

      Structuristul nostru a facut o greseala care ne-a costat cateva multe zeci de mii de euro si un an. Nu am de ce sa-l iert, sa fim seriosi, nici sa-l recomand, abia astept sa termin lucrarea.

      Societatea nu e ma-ta, sa te iubeasca orice-ar fi. Ca de aia fac oamenii puscarie si platesc amenzi, stii? Crezi ca pe parintii fetitei omorate pe trecerea de pietoni ii intereseaza de sentimentele politistului vinovat? Lol, desi noi stim ca omul ala nu a intentionat sa ucida un copil si probabil nu mai doarme prea bine de atunci.

      Astea sunt regulile jocului, cred ca sunt si bune intr-un fel, sa avem societatea care functioneaza asa si pe mama care functioneaza altfel.

  4. Și eu sunt mama de 3 copilași și sincera sa fiu îmi fac griji pentru viitorul lor. Nu cred ca vor fi niciodată îndeajuns de pregatiri sa dea piept realității dure a vieții. Știu ca își vor lua palme, vor suferi, sper doar sa aibă tăria și curajul sa se ridice de fiecare dată și sa învețe din fiecare experienta ca să devină mai puternici zi de zi. Noi mamele vom fi acolo,lângă ei, în umbra lor ,dar nu vom putea sa ii protejam la nesfârșit…

    • Nici nu e bine sa incercam sa ii protejam, din suferinta ei invata, lectiile importante nu vin gratuit. Ce putem face e sa fim langa ei. Trauma apare nu cand suferi neaparat, ci cand esti singur in suferinta ta.

  5. Monica

    ”Refugiu”, ce metaforă frumoasă pentru rolul unei mame. Probabil, e atât de reconfortant să știi că, orice se întâmplă, mama e acolo și primește totul cu iubire.

  6. Eliza

    Mi-a venit un pic sa plang. Eu nu am avut parinti ca tine, si am crezut ca daca fac totul cate de perfect pot, in ciuda lipsei parintilor in viata mea, o sa fie bine. Si supriza, normal ca nu e. Ca asta e viata, ne invata lectii. Sper sa fiu si eu prezenta la asta cand o sa ii am pe ai mei.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 157 queries in 0.145 s