Altfel era vorba, dar se potriveşte de minune aşa adaptată 🙂
Am primit o leapşă de la Paula. Cică am voie să răspund şi cu o imagine, care ar intra în concursul Fotografia Săptămânii, însă nu îndrăznesc să obosesc retinele oamenilor cu prostiile mele din liceu.
Leapşa aterizată de la d1sco:
Genius wireless; îl am cam de prin primăvară, a costat 40 ron şi în vară s-a stricat scroll-ul. Dar l-au schimbat urgent ăia de la magazin. Foarte amabili, doar niţel incompetenţi. Că m-au aşteptat pe mine să le arăt unde-i buba şi cum s-o rezolvăm. În rest, toate bune: wireless-ul bate bine, şi stick-ul USB (sau cum i-o zice) funcţionează şi la o înclinare de 15* cauzată de poziţia şezi cu laptopul în braţe din camera mea de cămin.
Leapşă najpa, sincer (no offense), cred că doar culoarea chiloţilor de pe tine ar fi făcut un subiect mai neinteresant decât ăsta :p
Care vreţi să vă lăudaţi cu şobolanii, goangele şi broscoii din colecţia personală, be my guest. Nu se dă prăjitură, numa’ link.
Ce joacă bloggerii?- leapşa
Aş pune eu întrebarea puţin altfel, CU CE se joacă bloggerii? :p ar fi interesant de aflat ce fantezii au oamenii care îşi petrec viaţa şi îşi împuie minţile cu şi printre biţi pe secundă.
Dar leapşa e despre jocurile copilăriei.
Îmi plăcea mult să mă joc. Şi mă disperau toţi cei care îmi făceau cadou haine şi pantofi (nu eram blondă pe atunci). Jucăriile nu erau niciodată prea multe, iar rolul ăsta e transferat, în timp, genţilor :D. Mă jucam “de-a şcoala“. Aveam o clasă de 7 păpuşi, cu nume, carnete de note, catalog şi tablă cu cretă. Le dădeam lucrări, pe care le scriam singură la indigo, doar pentru plăcerea de a le da note.
Aveam o păpuşa -bebe- din cele de cea mai înaltă calitate comunistă, pe care am botezat-o Andrei şi pe care încă o mai am. Aveam un pampers pe care îl tot “schimbam”, îl spălam, îi spuneam poveşti. Nu la pampers.
Îmi doream să stau la bloc. Fiindcă acolo erau mulţi copii, iar eu îmi doream prieteni. Mereu era câte cineva la noi (ulterior chestia asta m-a făcut să îi literally urăsc pe ăştia micii), dar eu voiam să fie mulţi. Chemam fetiţele să ne jucăm “ştii şi câştigi“, făceam petreceri tematice cu Ada şi teatru de păpuşi cu Ancuţa. Aveam o carte cu tot felul de idei pentru party. Am făcut Gespensterfest la mine, un fel de Halloween adaptat, că nu ştiam noi pe vremea aia. Am construit intrarea în cameră dintr-o cutie mare, pe care am amenajat-o ca peşteră, am agăţat tot felul de sperietoare de tavan, de s-au luat cu toată zugrăveala când am strâns. Am făcut “Wackelpudding”, o chestie verde de gelatină, care cică era de mâncare.
Apoi ne jucam în curte tot felu’ de ţigănii. Eu stau pe o stradă foarte circulată. Trec mulţi oameni. Şi puneam un portofel sub poartă, îl prindeam cu o aţă şi rugam oamenii de bună-credinţă să ne dea minunea din drum, iar ei când se aplecau…well, ştiţi voi :p Sau stropeam de după poartă cu apă. Şi ne distram într-un mare fel. Până ne-a bătut o tanti în poartă vreo juma’ de oră, nu de bucurie, mă gândesc. Părinţii nu-mi erau acasă, dar de dobora asta gardul… atunci să vezi distracţie! De emoţii, ne-am închis în baie cu zăvorul.
Sau ne jucam de-a piaţa cu toate buruienile curţii. Iar când a apărut laserul ăla de pus la breloc, mi-a luat tata de la mare. Ştiu că era foarte scump şi o mare prostie, pentru care mama s-a chiar enervat. Dar noi ne distram ore întregi bâzâind oamenii în intersecţie. Ce se mai speriau! Că încă nu ştiau ce e punctuleţul roşu. Şi noi râdeam cu lacrimi de reacţiile lor.
Eu n-am avut calculator şi Counter Strike. Aveam un Nintendo obosit, pe care l-am stricat cu tata, de câte raţe am împuşcat în televizor. Când a primit Ada calculator, printr-a cincia, nu aveam voie decât spălate pe mâini la tastatură. Şi musai la spălat pe mâini, după. Ne jucam cu word-ul şi printam diplome de excelenţă pentru părinţi.
Iar prima întâlnire coincidea cu primul sărut şi
Leapşă primită de la Omar şi d1sco. Nu deodată, ci pe rând. Ziceţi voi ce-nseamnă asta, că eu nu m-am priceput niciodată la matematică.
Cred că “cea mai” manie a mea prin prisma ineficienţei e cea în legătură cu achiziţionarea de cărţi. Ştiu, te aşteptai să zic rujuri, ţoale şi pantofi, dar, nu, că pe alea le folosesc, şi chiar des 😀 Deci, da, când intru în librărie, în principiu îmi trebuie cam tot ce îmi place. În realitate, aşa şi este. Din păcate, însă, acasă am stive de cărţi cumpărate din motive cunoscute şi neconsumate din motive de rujuri, ţoale şi pantofi, probabil… :p
Iar în categoria văd şi rar mă pot abţine de sezon, stau rochiţele. Mi-am dorit să vină primăvara, să mă port doar aşa. A fost urâtă, cu ploaie şi frig. A venit vara cu sesiune şi caniculă, iar în sala de lectură nu se poartă rochiţe. Au trecut şi alea şi am intrat pe net. Unde pot sta şi despuiată, că nu mă amendează nimeni :p Concluzie: le am ticsite în dulap şi, totuşi, sâmbătă am mai făcut o investiţie 🙂
Ştiţi blondul meu obicei de a nu da leapşa mai departe, decât celor care şi-o doresc. Lăsaţi un comentariu, ca să pun şi eu link. Spor la cumpărături!
Încă o leapşă pentru blonde, de pe d1sco blog: cică mă provoacă la visare (asta nu e greu) în domeniul auto. La visare la sute de mii de euro, de fapt.
Prima precizare e că indiferent cât de mercedes ori cât de ferarri ar fi viitoarele mele maşini, NRL-ul rămâne prietenul ăla care la nevoie te duce la meditaţii când plouă iar seara într-un club cu pretenţii, iar cea mai frumoasă maşină din lume nu va avea vreodată concurenţă. Fiindcă e mai mult decât o maşină, e o bucurie. De Crăciun, am găsit sub brad cheia migălos împachetată în zeci de cutii şi, în curte, maşina. Nu avusesem nici cea mai mică bănuială, nici cel mai modest vis la un Tico de mâna a doua, au făcut ai mei o lucrătură de profesionişti. Iar cadoul lor e dincolo de roţi, volan şi motor. Cadoul în sine e o cheie care mi-a deschis multe drumuri. Deci, asta e maşina la care nici măcar să visez nu am îndrăznit!
Sincer, nu ştiu să răspund la această leapşă. Habar n-am de ce. Maşinuţa ideală pentru mine e conturată oarecum, dar deloc definită. Ar fi mică şi cochetă, cu forţă în cai şi personalitate în trafic. Mică pentru a se strecura uşor printre bolizi şi cochetă pentru că asta ar deosebi-o pe şosea. Fiindcă întotdeauna, între o maşină haioasă şi un jeepan supărat, mie mi se va potrivi prima. Pe cealaltă o las celor care vor să trezească ciudă în curţile vecinilor şi aritmii periodice în carotidele rudelor.
Şi dacă ar fi să-mi aleg una, cu siguranţă ar prima criteriul funcţionalităţii în raport cu nevoile mele şi nu lăţimea roţilor. Nu mi-aş alege maşina trăgând mai-nainte cu ochiul la omologul de la firma concurentă. Dar am tras cu ochiul pe flickr şi asta mi-a plăcut.
Leapşa merge mai departe musai la Nosfer (care tocmai şi-a achiziţionat un “modest” exemplar, să aibă grijă de el! ) şi la oricine mai doreşte să îmi arate o maşină a visurilor! 🙂 Căci o femeie, o viaţă se tooooot miră de maşini…
p.s. Vă rog să lăsaţi doar un comentariu ca să adaug linkul.
Am primit de la hoinaru o leapsa.
1. Pune playerul pe shuffle.
2. Apasă „înainte” pentru fiecare întrebare.
3. Foloseşte titlul melodiei ca şi răspuns la întrebare chiar dacă nu are sens. Nu trişa!
4. Tăguieşte încă 5 persoane
5. Îngroaşă întrebările şi răspunsurile, şi scrie şi propriile comentarii în funcţie de cum se potrivesc cele 2.
1. How are you feeling today?
ALbano&Romina Power -nel sole albano: când soarele va răsări… logic, e deja seară 😉
2. Will you get far in life?
Regina Spektor -Fidelity: Hope to get both feet OFF the ground. Dar până atunci, am început să fac planuri. Independente.
3. How do your friends see you?
My Chemical Romance -Teenagers: WTF?!?!?!
4. Will you get married?
Holograf -Doar o viaţă nu-mi ajunge: măih, ăsta o fi semn! Auzi, cică nu-mi ajunge o viaţă. E şi prea mult, if you ask me 😉
5. What’s your best friend’s theme?
Alexandru Andrieş -Atât de adevărat: jalnică melodie, no comment. Nici o legătură. Aiuria leapşă.
6. What is the story of your life?
Cielito Lindo – măh, c-o fi de bine, c-o fi de rău, tre’ să mă mai uit la o telenovelă ca să pricep ce zice ăsta… :p Oricum, sm:)e through life and they will all think u’re on drugs :p
7. What was high school like?
Bon Jovi -Make a memory: Da, prima întâlnire şi primul sărut, prima iubire şi primul ticălos. Şi al doilea, al treilea, al… :p
8. How can you get ahead in life?
Blue-Eyed Son -Step away from the cliff: I keep on asking myself when it’s time to start thinkin’ about it
9. What is the best thing about your friends?
Die Arzte -Lovesong: ich hoff’ meine Worte machen es nicht nur schlimmer :S
10. What is in store for this weekend?
Albano şi Romina Power: Tu soltanto tu: cre’ că o dezvoltat Winampul o obsesie. Că eu mă plictisesc repede. Şi de ăştia şi de “tu, doar tu” oh, cmon, get a life!
11. What song describes you?
Bryan Adams -Here I am: Da’ să nu credeţi acuma că le ştiţi pe toate, numa’ că mi-aţi vizitat hi5ul. Oricum, cea mai bună potriveală, după vorba aia: schimbi locu’, schimbi norocu’ 😉
12. What song would describe your grandparents?
Aretha Franklin -A rose is still a rose: parcă o şi aud pe bună-mea cum zice 😀 I’m the princess, grandma, I know
13. How is your life going?
Plain White T’s -Hey There Delilah: Nu se brodeşte nicicum. Piesa-mi aminteşte de vara trecută, iar la vara asta îi stă ca nuca-n perete. Sau în gât.
14. What song will they play at your funeral?
Alexandru Andrieş -Cea mai frumoasă zi: Da’ cine vrea să cânte, hey, să bocească acol’, că nu-i prilej de bucurie! Ca să vezi , ce ţi-e şi cu lepşele astea… ce lucruri mai află omu’
15. How does the world see you?
Proconsul -Te visez: Păih, aş prefera să nu mai visezi atâta, să-ţi iei pantalonii ăia pe tine şi tauru’ de coarne. Şi să visăm împreună…
16. Will you have a happy life?
Andreea Bănică feat Brad -Încredere: Nu vreau păreri de rău. Şi soare va fi. Aşa zic aştia, ce mă-ntrebi pe mine?!
17. Do people secretly lust after you?
Regina Spektor -Better: Nu vorbesc de secretele altora. Iar melodia e senzaţională şi fără nici o legătură.
18. How can I make myself happy?
The Fray -How to save a life: Yap 🙂
19. What should you do with your life?
Shaggy -Don’t ask her that: se pare că răspunsul ăsta nici shuffle nu vrea să mi-l dea. Dar mi-e musai să-l găsesc. Cât de repede.
Pe mine mă distrează jocurile astea, dar nu toţi sunt ca mine. Aşadar, am onorat leapşa, iar oricine doreşte să o preia, este invitat să o facă. Să lase un comentariu doar ca să pun şi aici link. 🙂 Numai bine.
LATER EDIT: şi Radu are răspunsurile lui “geniale” grrrrrrrr 🙂 acum şi Bubu şi Mihai şi Tipa Blonda si Dee Dee si Teodora.
