Spune-mi ce te jucai, ca să-ţi spun cine eşti

Ce joacă bloggerii?- leapşa

Aş pune eu întrebarea puţin altfel, CU CE se joacă bloggerii? :p ar fi interesant de aflat ce fantezii au oamenii care îşi petrec viaţa şi îşi împuie minţile cu şi printre biţi pe secundă.

Dar leapşa e despre jocurile copilăriei.

Îmi plăcea mult să mă joc. Şi mă disperau toţi cei care îmi făceau cadou haine şi pantofi (nu eram blondă pe atunci). Jucăriile nu erau niciodată prea multe, iar rolul ăsta e transferat, în timp, genţilor :D. Mă jucam “de-a şcoala“. Aveam o clasă de 7 păpuşi, cu nume, carnete de note, catalog şi tablă cu cretă. Le dădeam lucrări, pe care le scriam singură la indigo, doar pentru plăcerea de a le da note.

Aveam o păpuşa -bebe- din cele de cea mai înaltă calitate comunistă, pe care am botezat-o Andrei şi pe care încă o mai am. Aveam un pampers pe care îl tot “schimbam”, îl spălam, îi spuneam poveşti. Nu la pampers.

Îmi doream să stau la bloc. Fiindcă acolo erau mulţi copii, iar eu îmi doream prieteni. Mereu era câte cineva la noi (ulterior chestia asta m-a făcut să îi literally urăsc pe ăştia micii), dar eu voiam să fie mulţi. Chemam fetiţele să ne jucăm “ştii şi câştigi“, făceam petreceri tematice cu Ada şi teatru de păpuşi cu Ancuţa. Aveam o carte cu tot felul de idei pentru party. Am făcut Gespensterfest la mine, un fel de Halloween adaptat, că nu ştiam noi pe vremea aia. Am construit intrarea în cameră dintr-o cutie mare, pe care am amenajat-o ca peşteră, am agăţat tot felul de sperietoare de tavan, de s-au luat cu toată zugrăveala când am strâns. Am făcut “Wackelpudding”, o chestie verde de gelatină, care cică era de mâncare.

Apoi ne jucam în curte tot felu’ de ţigănii. Eu stau pe o stradă foarte circulată. Trec mulţi oameni. Şi puneam un portofel sub poartă, îl prindeam cu o aţă şi rugam oamenii de bună-credinţă să ne dea minunea din drum, iar ei când se aplecau…well, ştiţi voi :p Sau stropeam de după poartă cu apă. Şi ne distram într-un mare fel. Până ne-a bătut o tanti în poartă vreo juma’ de oră, nu de bucurie, mă gândesc. Părinţii nu-mi erau acasă, dar de dobora asta gardul… atunci să vezi distracţie! De emoţii, ne-am închis în baie cu zăvorul.

Sau ne jucam de-a piaţa cu toate buruienile curţii. Iar când a apărut laserul ăla de pus la breloc, mi-a luat tata de la mare. Ştiu că era foarte scump şi o mare prostie, pentru care mama s-a chiar enervat. Dar noi ne distram ore întregi bâzâind oamenii în intersecţie. Ce se mai speriau! Că încă nu ştiau ce e punctuleţul roşu. Şi noi râdeam cu lacrimi de reacţiile lor.

Eu n-am avut calculator şi Counter Strike. Aveam un Nintendo obosit, pe care l-am stricat cu tata, de câte raţe am împuşcat în televizor. Când a primit Ada calculator, printr-a cincia, nu aveam voie decât spălate pe mâini la tastatură. Şi musai la spălat pe mâini, după. Ne jucam cu word-ul şi printam diplome de excelenţă pentru părinţi.

Iar prima întâlnire coincidea cu primul sărut şi prima iubire. Ştiu, azi fetele, care au vârsta mea de atunci, pot rescrie o kamasutra. Şi pruncilor crescuţi pe mess li s-ar părea plictisitor. Dar nu cred că fantezia e liberă când se măsoară în biţi.

*Leapşă primită de la d1sco şi Omar şi lăsată ca moştenire tuturor celor care găsesc plăcere în a-şi aminti cum era când se jucau. Poate prinde bine. Căci acela este gustul libertăţii.

Later edit: preluată de Călin cu bonus de poze 🙂

Articolul anterior

Jaf în blogosferă

Articolul următor

Ciobani la Metro

17 Comentarii

  1. Chris

    Dan Dare, Dizzy, Turtles, Spy Hunter, King’s Quest, Prince of Persia, Golden Axe, Supaplex, Lotus Challenge, Winter Games, Prehistorik, Sim City, Mortal Kombat, Civilization, Command & Conquer, A-Train, Fifa, Indiana Jones, Sam & Max, Diablo, Need for Speed, The incredible machine

    Good times. :-B

    0
  2. Chris, Supaplex! Prehistorik! atunci invatam sa fac enter! :))) good old times 😉

    0
  3. jocurile copilariei: Castel, Ratele si vanatorii, PAC-PAC, baba oarba, omul negru… uram papusile, drept pentru care nici fiica-mea nu primeste (mi-e frica de papusi!)
    jocurile adolescentei timpurii: Dizzy, Flori-fete-filme-sau-baieti-melodii-si-cantareti, Prince of Persia, Supaplex si Dyna.
    Cand am ajuns domnisoara de liceu am incetat sa ma mai joc…
    Acum redescopar copilaria prin ochii fiica-mii!

    0
  4. Moro

    Iar ai dat-o in amintiri din copilarie. :))
    Zilele pe unde am fost numai de d-astea am avut parte. Nu stiu ce i-a apucat pe toti sa isi aduca aminte de copilarie. Oricum e misto, chiar ma distrez cand imi aduc aminte cum spargeam geamuri la fotbal, trageam cu cornete cu bolduri in caini (kinda cruel, i know :D) si faceam si faza cu portofleu’ binenteles… Asta asa, ca o completare la jocurile clasice. A, si mai dadeam si cu ceapa, cartofi, rosii, mere, oua, pungi cu apa sau orice se poate arunca de pe balcon, ca io am stat la bloc de cand ma stiu. Si ne stropeam cu pistoale cu apa… si dup-aia toata lumea racea in afara de mine… Misto sa fii copil.

    0
  5. Moro

    Zilele astea pe unde am fost* M-a luat valu’ si m-am grabit. 😀

    0
  6. Eu cand eram mica, jucam “Ata”. Eram 3-4 fete si o bucata de sfoara. Si cand sfoara se rupea, legam o bucata de elastic si o luam de la capat 😀 Si dadeam spectacole in fata blocului. Ne adunam vreo 15 “de prin vecini” strangeam fiecare aprox. 100 de lei de caciula, cumparam bomboane si spuneam poezii in fata blocului. La sfarsit ne premiam cu dulciurile cumparate. Oh, the good old times..

    0
  7. nu m-am putut abtine si am preluat leapsa asta, dar am pigmentat-o si cu poze din copilarie!

    0
  8. Calin, am pus link 🙂

    0
  9. tu vrei sa ma faci sa-mi amintesc toata copilaria… pai chiar ti-ai pus in cap sa ma scoti din tristetea asta a mea de cateva zile ;-))
    am citit pe nerasuflate ce ai scris!

    0
  10. ca baiat te joci cu sentimentele fetelor 🙂

    0
  11. e pacat totusi ca de aceste lucruri a ajuns numai sa se vorbeasca, mama lui de calculator…ahhh si sa nu uitam de TV (ca are si el partea lui de vina)…

    0
  12. Andrei Bugeac

    Chiar Andrei o chema pe papusa aia…ce chestie:)

    0
  13. psaico, numa’ de prostii te tii! *apreciez sinceritatea 🙂

    sosobigman, stiu ce zici. ma trezeam vorbind seri intregi cu un prieten pe mess, iar la final, ne intrebam ca ..oare de ce nu ne-am intalnit?!

    Andrei, o fi semn?! :p

    0
  14. Andrei Bugeac

    De aici de la mine seamana cu un semn:)))

    0
  15. ascanioro

    Da au fost vremuri tare faine, toata ziua de dimineata pana seara eram numa’ pe strada, toata vara eram julit la coate si genunchi, si imi mai amintesc cum eram obligat sa joc schenkel cu fetele.

    0
  16. anscanioro, SCHENKEL!!!! cum am putut uita?! 😉

    0
  17. o, doamne…mai ca imi dau lacrimile cand ma gandesc la ce porcarii jucam cand eram mica(da, acu’ am 16 ani sunt mare a naibii, stiu)…si totusi…am crescut la bloc…jucam ascunsa, prinsa, ratele si vanatorii si totul felul de ampenii…dar astea nu-mi placeau…mie imi placea sa ma joc de-a magazinul cu bani din frunze si cu marfa din pietre, nisip si lemne…construiam cantar si rafturi si plangeam si tipam si urlam daca nu eram eu vanzatorul…aveam si calculator da’ nu ma omoram…imi placea sa ma uit la mama cum scria repede dar atat…si imi placea sa joc srabble si monopoly…si am avut pe la 8 ani o consola si jucam mario cu tata si stateam pana la 3 noaptea sa salvam printesa sau pana cand o scotea mama din priza, dupa caz…si da, si noi impuscam rate:D…in fine, a trecut.nu mai stau la bloc, deci nici macar nu mai pot privi copiii de la geam care oricum nu se mai joaca asa…:(

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 178 queries in 0.289 s