E vorba de 3 lucruri pe care le-aş schimba în patria noastră-n trei culori, dacă mi-ar sta în putere. Condiţionala asta mi se pare uşor pesimistă, căci teoretic ar trebui să credem că putem contribui cu ceva bun de la nivel individual. Fiindcă, să fim serioşi, câţi dintre noi ajungem preşedinţi? Eu una încerc să nu-mi arunc gunoaiele pe jos, ci să le bag în geantă până ajung la primul coş. Ştiu că ar trebui să existe din 5 în 5 metri. Dar faptul că nu se întâmplă chestia asta nu e scuză ca eu să fiu ŢĂRAN (nu din ăla ca-n reclamă).

Deci:

1. Aş da o lege prin care aş interzice unora să aibă copii. De ce? Fiindcă unii pur şi simplu sunt pericole sociale. Un program de castrare naţională ar funcţiona, ca să nu mă acuze careva că îi interzic plăceri animalice, că oricum mai mult de Dânsa-ntr-însa nu pricep ăstia. Deci, ficky-ficky-bumsi-bumsi în vecii vecilor, dar fără consecinţe, vă rog. Că noi, ceilalţi, nu avem nici o vină.

(părinţii nu pricep că au fiinţe umane lângă ei şi nu nişte animale care trebuie hrănite şi spălate. Nu înţeleg să renunţe la “Îţi explic când creşti mai mare“; copilul nu e tembel, dar părinţii îl pot trasforma într-un cretinelo după chipul şi asemănarea lor. Cu succes chiar. Sau ăia de îşi bat pruncii. Nici pe câine nu e voie să-l baţi cu mâna -spun toate cărţile de dresaj- ci numai cu ziarul, fiindcă mâna stăpânului e pentru a-l mângâia, nu pentru a-l lovi. Dar oamenii, fiinţe raţionale, chipurile, uită asta când vine vorba de copilul lor. Iar puterea pruncului de a ierta e uimitoare.)

2. Aş investi masiv în infrastructura existentă. Până când o să apuce ţara asta să vadă o autostradă ca lumea, n-am chef să risc viaţa familiei mele zi de zi pe cărările patriei. Ar fi mai ieftin decât ridicarea autostrăzilor, mult mai rapid şi ar salva câteva zeci de vieţi, părerea mea. Că România cu autostrăzile face parte din seria “La Paştile Cailor”.

3. Aş pune pe picioare un program naţional de stimulare şi sprijinire a copiilor supradotaţi. Avem oameni cu potenţial, în care trebuie investit din vreme. Dar noi ne lăudăm pe la televiziuni cu termeni ca donaţie, caritate şi euro ca să impresionăm babele şi moşii. Care şi-au trăit viaţa bine-merci şi acum au chef de telenovele. Iar elevilor din băncile şcolii le împuiem creierele cu Sadoveanu şi Sobieskii şi românii. Eu i-aş pune pe ăştia cu tot neamul lor în Muzeul Ţăranului Român întru veşnica pomenire. Iar celor care se formează, care au minţi ascuţite şi procesoare ultraperformante le-aş spune că există Blaga şi Eliade. Pe Eminescu îl pricepi într-a patra şi îţi ajunge. La ce bun să faci teoria băţului de chibrit pe mai multe planuri în Luceafărul, când lumea te aşteaptă să exişti deştept în ea. Eu n-am citit pic de nimic în şcoală, fiindcă îmi imaginam că toate cărţile sunt ca greţoşeniile cu care ne îndopau ăştia. Noroc cu literatura germană, că mai era ceva de capul ei.

Hai să îi ajutăm pe cei aflaţi în dureri fizice mari, dar să nu uităm nici de cei care i-ar putea salva pe aceştia. Şi anume, Copiii Noştri. Eu cred în copii.

Acesta a fost răspunsul la o leapşă primită de la Omar. Oricine crede că are o idee de împărtăşit e invitat să preia leapşa. Eu nu o dau mai departe, fiindcă puţini sunt receptivi la genul ăsta de jocuri. Să nu vă fie cu supărare.

P.S. at Omar: De ce numai 3 ??? Că eu doar ce m-am pornit :p

 Later edit: leapşa preluată de Călin