Categoria: leapşa (Pagina 4 din 7)

Ziua cu lepşe

Aici imaginea cerută de Roxana (a şasea din cel mai recent fişier cu poze):

Poate veţi zice că e făcătură, că am obsesie pentru prăjituri, dar chiar aşa s-a nimerit: acesta e tortul prietenei mele, cu care împart apartamentul. Când a împlinit ea frumoasa vârstă, la 12 noaptea am băgat în boxe un La mulţi ani de scos vecinii din pepeni şi aşternuturi şi m-am prezentat cu două lumânări înfipte în două prăjituri. De înaltă calitate, nu prea înaltă canitate, însă, având în vedere regimul de austeritate din care se construieşte viaţa mea… era şi prea mult.

Leapşa scriitoricească

Asta e leapşa aia după care tot urlam eu pe twitter, că nu mai ştiam de la cine am primit-o.

1. Care este cea mai buna carte citita de tine?

Mereu ultima carte pe care o citesc mi se pare cea mai cea.

2. Ai facut cadou carti?

Da. Ce vrei să zic acuma?! De fiecare dată când ştiam exact titlul pe care şi-l doreşte omul sau când nu aveam ce altceva să-i dau :p

Continuare

Fobiile blondelor

Un fel de extensie a acestui post, ca răspuns la această leapşă.

Îmi amintesc că printr-a şasea am participat la un schimb de experienţă cu o clasă de copii din Bruggen, în nord-vestul Germaniei. Kinderii ăştia aveau în trend fobiile. Era foarte interesant cum trebuia să suferi de ceva ciudăţenie din asta, ca să fii cool. Bine, nu vă imaginaţi, doar chestii banale. Că în clasa a şasea, ăia aveau doar farduri, ţâţe şi fobii în cap. Noi am plecat de acolo, crezând că cel mai cool lucru dintotdeauna e să porţi aparat dentar şi ochelari pe figură. (Coincidenţa face că fix în anul ăla ne-a lovit miopia în masă, dar  aparat dentar nu am putut convinge pe nimeni să-mi pună.. iar ochelarii am ajuns să-i port abia la facultate) :p

Fobii deci? Promiteţi să nu râdeţi.

Apa minerală. E o treabă mai recentă, care m-a îngreţoşat ca atunci când se lasă cu herpesuri după. Mi s-a făcut părul măciucă şi nu mai îmi trebuie să o văd nici în poze. Oribil.

Mi-e frică de apă. Când eram mică, ne-a dus învăţătoarea la curs de înot, unde mi-am întâlnit moartea în repetate rânduri. Şi acum mai visez uneori bulbucii plămânii mei în bazin, împreună cu labele picioarelor celorlalţi copii. Deci, vă imaginaţi cam la ce nivel de scufund mă aflam. Între timp, am învăţat să înot, dar nu gust glumele cu hai să ne-aruncăm în valuri. Ştiu, moartea pasiunii 🙁

În rest, nu mai posed alte fobii, dar dacă mă mai lăsaţi, poate-mi inventez :p Cu toate că, din clasa a şasea a trecut moda :p Dacă veniţi cu idei, daţi bice, că punem linkuri.

Leapşa de Lume Bună

Prima mea leapşă de la o altă blondă de care sunt mândră să spun că gândeşte, BabyRacy.

Doar că, sincer, pe leapşa asta nu prea o pricep, nici pe proiectul lume bună, cel mai mult din toată povestea mi-a plăcut mailul de confirmare primit de la ei. Nici nu mai ştiu de ce…

Între timp adverbul temporal e expirat, probabil la vremea când apare postul ăsta, eu sunt şi scăpată de examen şi cu mama la cafea. A câta oare…nu mai ştiu să prevăd 🙂

Uneori îmi doresc să…

Uneori îmi doresc să fi plecat mai repede, alteori să mai fi aşteptat puţin.

Uneori îmi doresc să fi tăcut isteţ, dar, mai adesea, să nu mă irosesc vorbind.

Uneori îmi doresc să fi citit mai mult, însă îmi amintesc că nu e timpul pierdut.

Uneori îmi doresc să fi pus şosetele la loc, mai ales când vin musafiri neaşteptaţi.

Uneori îmi doresc să fiu singură pe lume. După două ore, îmi trece.

Uneori îmi doresc să stau turceşte fără să amorţesc, dar de obicei mă plictisesc prea repede.

Uneori îmi doresc să înec o  flacără-ntre degete, alteori nici nu vreau să o aprind.

Uneori îmi doresc să tăcem amândoi.

Uneori îmi doresc să îi spun că îl iubesc, chiar dacă tata ar trebui să ştie asta.

Uneori îmi doresc să cer iertare.

Uneori îmi doresc să pot controla vremea, mersul metroului şi ciclurile hormonale.

Uneori îmi doresc să -mi bag picioarele.

Uneori îmi doresc să văd după colţ.

Uneori îmi doresc să port bluza galbenă cu glugă.

Uneori îmi doresc să -mi păstrez tainic o iubire. Fiindcă e singura formă care implică un plural bicomponent. Iar în iubirea noastră e loc doar pentru noi doi. Toate celelalte forme  se împart, când se împărtăşesc. Indiferent cui.

Uneori îmi doresc să nu mă fac mare.

Uneori îmi doresc să nu “trebuiască”.

Uneori îmi doresc să nu se întâmple nimic.

Uneori îmi doresc să nu uit, alteori şi să iert. Dar nu întotdeauna se întâmplă cum îţi doreşti.

Uneori îmi doresc să nu mă răzgândesc, prea des mi se întâmplă.

Uneori îmi doresc să nu de ce ori până când.

Adeseori îmi doresc să nu vă plictisesc, uneori mai şi reuşesc.

Leapşă de la Cătălin, culeasă de mine. Nu mai ştiu exact cine mi-a arătat-o, vă rog, împrospătaţi memoria obosită. Şi daţi mai departe.

Leapşa cu poze

1. Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
2. Pick the 4th picture in that folder.
3. Explain the picture.
4. Tag 4 people to do the same!

Continuare

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 119 queries in 0.760 s