Uneori îmi doresc să…

Uneori îmi doresc să fi plecat mai repede, alteori să mai fi aşteptat puţin.

Uneori îmi doresc să fi tăcut isteţ, dar, mai adesea, să nu mă irosesc vorbind.

Uneori îmi doresc să fi citit mai mult, însă îmi amintesc că nu e timpul pierdut.

Uneori îmi doresc să fi pus şosetele la loc, mai ales când vin musafiri neaşteptaţi.

Uneori îmi doresc să fiu singură pe lume. După două ore, îmi trece.

Uneori îmi doresc să stau turceşte fără să amorţesc, dar de obicei mă plictisesc prea repede.

Uneori îmi doresc să înec o  flacără-ntre degete, alteori nici nu vreau să o aprind.

Uneori îmi doresc să tăcem amândoi.

Uneori îmi doresc să îi spun că îl iubesc, chiar dacă tata ar trebui să ştie asta.

Uneori îmi doresc să cer iertare.

Uneori îmi doresc să pot controla vremea, mersul metroului şi ciclurile hormonale.

Uneori îmi doresc să -mi bag picioarele.

Uneori îmi doresc să văd după colţ.

Uneori îmi doresc să port bluza galbenă cu glugă.

Uneori îmi doresc să -mi păstrez tainic o iubire. Fiindcă e singura formă care implică un plural bicomponent. Iar în iubirea noastră e loc doar pentru noi doi. Toate celelalte forme  se împart, când se împărtăşesc. Indiferent cui.

Uneori îmi doresc să nu mă fac mare.

Uneori îmi doresc să nu “trebuiască”.

Uneori îmi doresc să nu se întâmple nimic.

Uneori îmi doresc să nu uit, alteori şi să iert. Dar nu întotdeauna se întâmplă cum îţi doreşti.

Uneori îmi doresc să nu mă răzgândesc, prea des mi se întâmplă.

Uneori îmi doresc să nu de ce ori până când.

Adeseori îmi doresc să nu vă plictisesc, uneori mai şi reuşesc.

Leapşă de la Cătălin, culeasă de mine. Nu mai ştiu exact cine mi-a arătat-o, vă rog, împrospătaţi memoria obosită. Şi daţi mai departe.