Un fel de extensie a acestui post, ca răspuns la această leapşă.
Îmi amintesc că printr-a şasea am participat la un schimb de experienţă cu o clasă de copii din Bruggen, în nord-vestul Germaniei. Kinderii ăştia aveau în trend fobiile. Era foarte interesant cum trebuia să suferi de ceva ciudăţenie din asta, ca să fii cool. Bine, nu vă imaginaţi, doar chestii banale. Că în clasa a şasea, ăia aveau doar farduri, ţâţe şi fobii în cap. Noi am plecat de acolo, crezând că cel mai cool lucru dintotdeauna e să porţi aparat dentar şi ochelari pe figură. (Coincidenţa face că fix în anul ăla ne-a lovit miopia în masă, dar aparat dentar nu am putut convinge pe nimeni să-mi pună.. iar ochelarii am ajuns să-i port abia la facultate) :p
Fobii deci? Promiteţi să nu râdeţi.
Apa minerală. E o treabă mai recentă, care m-a îngreţoşat ca atunci când se lasă cu herpesuri după. Mi s-a făcut părul măciucă şi nu mai îmi trebuie să o văd nici în poze. Oribil.
Mi-e frică de apă. Când eram mică, ne-a dus învăţătoarea la curs de înot, unde mi-am întâlnit moartea în repetate rânduri. Şi acum mai visez uneori bulbucii plămânii mei în bazin, împreună cu labele picioarelor celorlalţi copii. Deci, vă imaginaţi cam la ce nivel de scufund mă aflam. Între timp, am învăţat să înot, dar nu gust glumele cu hai să ne-aruncăm în valuri. Ştiu, moartea pasiunii 🙁
În rest, nu mai posed alte fobii, dar dacă mă mai lăsaţi, poate-mi inventez :p Cu toate că, din clasa a şasea a trecut moda :p Dacă veniţi cu idei, daţi bice, că punem linkuri.
Ionut Ciurea
Iti fac eu un Swish Pattern si/sau Fast Fobia Cure, ma jucam cu ele in cursurile de certificare NLP. Sau mai bine te dau pe mana lui Catalin Zaharia. 🙂
Ingineru
Ciudată fobie. De pietre la rinichi am mai auzit, dar de herpes de la apă minerală nu.
artistu
Eu eram un ghindoc de copil si ma puteam ascunde la “ascunsa” cam peste tot in casa. Doar ca la un moment dat, am ramas vreo 3 minute blocat undeva intre un bufet si perete pan’ a venit tata sa am scoata. Ei bine de atunci mi-a cam trecut cheful de locuri in care sa ma ascund! 😉
Nicu
Nu stiu daca e fobie sau obsesie mai mult, dar miros mancarea (sa vad daca e stricata sau nu) de fiecare data. Indiferent ca e de la mine din frigider sau din alta parte.
Soacra mica
Eu cred c-am scris si pe blog (cu o suta de ani in urma) despre fobia mea care incepe primavara. Nu stiu cum e la Bucuresti dar la Bxl lumea incepe sa insire ghiveciuri de flori pe pervazurile exterioare, terase, balcoane. E frumos, nu zic ba, dar ma tem de ma rup sa nu ma pomenesc cu vreun ghiveci elegant pe creasta (pe stradutele mai inguste). Caci avem si vant destul prin partile estea. 🙂
maniak
Neatza 🙂
soareci? serpi ? paianjeni? nimic?
eu nu prea traiesc cu frica-n mine :p
referitor la apa, mi-a fost frica sa ma arunc in mare cand eram pe un vapor si nu se vedea nici un tarm. Mi-e teama sa stau in apa adanca de zeci de metri nestiind ce da tarcoale picioarelor mele 🙂
adela mohanu
Bananele. Deşi mi-a luat 20 de ani să-mi dau seama.
Înainte de 89, când venea mama acasă cu o banană, era de trecut cu roşu în calendar. Normal, n-o puteam mânca pe loc, că era verde. O lăsam să zacă pe o foaie de ziar, pe dulapul pe care bătea cel mai mult soarele şi, în 2-3 săptămâni, aşa, devenea comestibilă. Nu bună, dar comestibilă.
După 90, hai 95, mâncam numai banane negre. Le cumpăram de la aprozar pe cele mai vechi. Ălea fleoşcăite de tot mi se păreau un deliciu.
Şi uite aşa, ani de zile am mâncat tone de banane stricate, până când, anul trecut, mi-am dat seama că nu le mai suport. Da deloc. Nu mai suport mirosul de banane, aroma de banane din prăjituri, sucul de banane şi nici măcar reclamele cu banane.
Primul pas spre vindecare: Recunosc! URĂSC BANANELE!
Alina
uite inca o persoana cu fobie de mare…am avut si eu o experienta urata cu apa…si de atunci imi e frica sa fac si baie…glumesc…nu stiu probabil am urmari grave daca am ajuns sa iubesc marea doar pentru ca imi place sa o privesc si atat!…
…si arahnofobia…urasc tot ce are multe picioare si e paros…
…si desigur fobii mai am doar sunt blonda…
nenea
aglomeratie. de exemplu carrefour, ca stiu ca si tie iti place
copila blondă
Ionuţ, câtă amabilitate, zici că eu sunt un minitehnicus teleghidat. Poate ajung să îţi întorc serviciul vreodată, să ajungi şi tu pe mâna mea 😉
Ingineru, nu m-am pricopsit cu unul, dar nici multe nu-mi lipseau. Mi-a pus o vacă dintr-o cafenea apă minerală în limonadă.
artistule, :)) :)) hai că se putea şi mai rău. Doar 3 minute? :p
Nicule, asta era ceva obsesie cu un nume parcă, dar nu mai ştiu acuma… oricum, e un fel de instinct al nostru. Înainte de a mânca ceva, nasul ne dă ok-ul sau nu. Unii au acest reflex exagerat. Atâta. Nu, nu e fobie. Că doar să mănânci îţi place, sau?! :p
Soacra mică, dada, ştiu, eu chestia asta o păţesc cu ţurţurii care se formează iarna pe streşini. Unele arată ca nişte arme mortale. Sau, am păţit, într-o curbă să cadă o bucată mare de gheaţă de pe un tir fix în faţa mea. Ce m-am speriat!
maniak, de unde ai evadat tu??? :p
nu-mi plac paianjenii, dar atâta vreme cât măcar decât ăştia sunt EU mai mare, I’m in control! :p
adela mohanu, ahhahaha, da’ asta nu e fobie, asta e o greaţă prelungită, nu? Oare cum se cheamă când şi-o face omul cu mâna lui? :p
Alina, opaaa, blondă la orizont! :p se ştie doar că blondele inspiră necesitatea de a primi protecţie etc.. şi noi exploatăm din plin treaba asta! 😀
nenea, Carrefour!!! Daaa… cum am putut uita?!?! De ăia nu mi-e frică, îmi vine să le pun bomba. Oare la asta cum îi va zice… :p crimă cu premeditare.
artistu
Gagico nu mai rade, ca mi s-au parut o vesnicie alea 3 minute! Mai ales ca si mic fiind, nu prea stiam ce e aia autocontrol! Vroiam doar sa ies si urlam ca din gura de sarpe! 😛
Ada
De obicei imi plac animalutele, mai toate. Dar sa nu vad vreun gandac urcandu-se pe mine sau chestii de-astea ca urlu ca din gura de sarpe.
Si mi se zbarleste pielea cand vad soareci, motivul e in povestea asta:
http://thoughtsbyada.wordpress.com/2008/12/19/rocco-si-soricelul/
Si mai am o nebunie, nu-i suport pe aia care se baga in spatiul meu vital fara sa le fie permis!!!
nenea
nu stiu. tre’ sa ma car. vorbim, da? :))
a, bine ca n-ai pus 59 de minute la comenturi timp de razgandire
hoinaru
eu inca am o relatie “speciala” cu apa, si n-am invatat sa inot :)) si sincer sa fiu.. nici n-am nevoie… la mare eu pot sa stau in picioare la adancimea la care altii inoata :-J
corina
mi-e frica de ace..foarte frica!!!nu suport insectele, reptilele si gainile(pasarile in general de fapt) mi-e greata de picioarele lor.
maniak
aaaaa….aceee….. ce-a mai mare fobie a mea…cand vad asta la tv intorc capu` imediat, resimt durerea . Cand eram mic si ma ducea mama la injectii cu vitamine ( cica eram anemic, da a prins bine, acum am peste 90 kg. ) plangeam tot drumul si plangeam si la tanti aia acasa…de multe ori a functionat si nu mi le-a mai facut. Cand am facut medicina muncii pe aici prin Bucuresti pe unde am lucrat le-am cam speriat pe tipele de luau sange.. mereu chemau ajutoare :))) chiar “turbez” cand vad seringa si acul , placerea asistentei pregatindu-se sa ma “gaureasca”… in generala saream pe geam cand intrau asistentele pe usa sa ne faca vaccinurile alea obligatorii… vaccin anti-gripal nu am facut niciodata…
Ultimele recoltari mi le-au facut cu “floricica” d-aia :)))
sa nu razi de mine 🙁
mama are un elefant albastru
mi-e frica de blonde 😀
nina
Mie mi-e frica de purici, nu-i suport si daca ma musca fac urat. Adica pielea mea face urat 😀
BabyRacy
mie mi-e frica de multe, noroc cu autocontrolul, dar nu intotdeauna. Mie frica de:
durere, cel mai frica, si de aici frica de dentisti, sau de a mi se lua sange, face un vaccin.
mi-e paralizant de frica de maidanezi, desi paradoxal ii hranesc, cand incepe unu sa alerge pe langa mine s-a terminat. Nu mai pot sa ma misc si mi se inmoaie genunchii.
biliard
Mie mie frica de prosti …
Buddy
De cand am fost abordat de un grup de gay in Palermo (culmea, doar pentru a-mi oferi ajutorul intr-o problema), privesc dubios orice mascul care-mi zambeste!
JD
Nu imi place in lifturile vechi; am ramas de cateva ori in lift cand eram mica- in aceeasi perioada in care in Evenimentul Zilei scria
numai de accidente in lift, etc, etc.
Asa caa….
Acum nu mai citesc EZ. 😀
Stefy
am claustrofobie :)) plus frica de intuneric, apa imi place, insa daca e prea mare fac urat :)) 😀
Escu
Invinge-ti treama si invata sa innoti. E un sentiment de libertate extrem de puternic.
Ionut Bunescu
daaa… frica
de animale [caini, vaci… desi ultimele pot fi uneori si oameni]
de prosti beti
de … mai multe cand o sa am pc si postez pe blog :))
copila blondă
stiu sa inot, imi chiar place. Dar de aici pana la giumbuslucuri prin apa e cale luuunga…
Tipa Blonda
claustrofobie,femei bete,stafide(nu vrei sa stii cum e sa scormonesti in cozonac dupa stafide)
McGogoo
Omizi. am fobie la ele… fac alergie la ele. la propriu. :-s
Stefy
culmea imi place sa ma scufund cu capul in apa….dar nu stiu sa inot :)) insa daca apa e prea mare…e bai 🙂
LittleDot
ai incercat sa te faci scafandru? daca iti “placea” asa mult sub apa :))
Eu am arahnofobie. Asa se zice 😀 mie frica de insectele alea cu 8 picioare. brrr
copila blondă
eu mereu mi-am imaginat că apocalipsa ar arăta o atmosferă densă de insecte, adică atât de multe insecte, peste tot, că nu mai ai nici aer să respiri de ele. În loc de aer, respiri insecte. pfui
copila blondă
m-am tâmpit de tot. aerul de sibiu scoate ce e mai ciudat in mine. mă duc la culcare.
Ciolanus
Cred ca romanii au frica de apa, in general. De ce spun asta? Dupa mirosul din mijloacele de transport in comun.
Alte fobii: frica sa nu ti se lase sanii, sa nu nimeresti un gagic sarantoc, sa porti o rochie din colectia trecuta la un eveniment de fite, etc. Astea pentru blonde, poate nu e cazul tau 😛
In general mi-e frica de necunoscut.
Stefy
@littledot =)))))) nu :)))) sunt cam departe de mare (la vreo 1000 de km =)) ) deci mnah :)) dar nu m-am gandit :))
flo
nu imi este frica de ceva anume,adik daca imi pun ambitia trec peste ce mi este teama sau scarba,dar de ce sa o fac?nu i mai bine sa ocolesc?mie imi este frica de lucruri care se misca,in schimb merg cu bacul sau vaporasul,cu liftul sau altele…si sa nu va ganditi ca este de la cutremur,nici pe departe,cand eram in clasele primare si ma duceam intr o dimineata de iarna linistita dar cu multa zapada la scoala,am zarit un om intr o haina neagra in fata mea la vreo 10 metri si in 5 secunde nu mai era…teama nu era asa de mare atunci pe moment dar cand am trecut si l am fazut cazut in canalizare,am zis ca in viata mea nu mai calc pe ele…bineinteles ca de ce iti este frica nu scapi,parca zici ca e un facut,daca e sa calc pe vreuna se clatina si va spun ca acesta e ghinion(m am gandit ca am ceva la cap)dar mi s a intamplat sa mai fiu si cu oameni langa mine care au vazut sau auzit clatinatul capacului…si de ce sa mi inving teama,cand pot sa ocolesc canalizarile 😀