Mi-a fost frica

Zilele astea m-am tot gândit la nişte lucruri aşa abstracte, de nici eu nu înţeleg de unde mi se trage. Inclusiv azi, după ce am dormit de amiaz ca un bebe răsfăţat, m-am trezit conştientizându-mi relaxarea totală a trupului … până la gât. De acolo în sus, aveam senzaţia că mintea-mi aleargă. Şi cum sunt blondă, proba de rezistenţă la capitolul ăsta nu mă prea avantajează. Atât, că ieri nu mai eram capabilă să pronunţ cuvintele decât pe jumătate.

Şi mă gândeam, când mi-a fost cel mai teamă dintotdeauna. Cel mai frică. Din aia care te paralizează. Sau care te activează indiscutabil până la soluţionarea situaţiei, după care pici ca musca lovită de plici. Încercam să stabilesc o ordine, dar dincolo de cea cronologică, habar nu am dacă pot atribui nişte indicatori universali unor sentimente atât de diferite în nuanţă, nu neapărat în intensitate sau substrat.

Şi vă întreb pe voi, care au fost trei momente în care să îţi fie o frică din aia, de să faci pe tine?

  1. maratonul groazei, Constanţa – Sibiu, cu prea puţine ore de somn şi mama în urgenţă chirurgicală
  2. vijelia de la revelionul 2006/2007, când am crezut că vine sfârşitul lumii, m-am urcat în maşină şi am fugit de acolo :p Revelionul l-am făcut cu ai mei, acasă. Mi-a mers la suflet.
  3. un drum Cluj-Sibiu, în Dacos, simţeam că o să mor atunci, iar la staţia din Alba Iulia mi-am luat o ciocolată cu lapte, că am zis, dacă tot aşa, … măcar să mor fericită. (Mi s-a făcut un rău colosal, că obişnuiam să nu mănânc nimic în ziua în care mergeam la mama acasă, la pireo-frişca ei şi plăcintele bunicii, iar obiceiul ăsta cu Milka în autocar…a  cam dat cu virgulă)

Articolul anterior

Pacient mulţumit => student fericit

Articolul următor

Atentie, Sofer de Rabla!

21 Comentarii

  1. Lucrurile care nu mi-au placut de obicei le uit sau refuz sa ma gandesc la ele, e un fel de “self-defence”. Ar fi insa interesant observat cat de paranormal devine un om in conditii de frica, atunci cand nielul adrenalinei creste exponential.

  2. Frica cea mai mare apare atunci când un lucru îţi pune în pericol viaţa, când se activează instinctul de apărare.
    Eu am pâţit-o când eram mai mică şi i-am spart capul unui ţigănuş cu o piatră, după care tatăl lui a fugit după mine urlând “te omooooor” 😀

  3. Trebuia neapărat să provoci tu oamenii să-ţi spuna temerile lor, a?

  4. 1. la primul nerv scos de la o măsea, cu o doctoră blondă de vreo 20 şi ceva de ani ce se mira cum să facă şi ce să îmi spună ca să nu mai tremur şi să nu ies pe geam/uşă.
    2. prima dată când am fost la urgenţă şi m-am pricopsit cu 2 copci puse de unul dintre cei mai drăguţi medici din spital, asta că aşa am auzit, eu când l-am văzut putea să fie şi cel mai frumos bărbat de pe pământ, chiar nu mă interesa aspectul ăsta.
    3. la înmormântarea străbunii când a trebuit să intru în camera aia în care mi-am petrecut toate vacanţele şi am dormit cu ea, şi să văd un corp şi multe alte chestiuni care m-au traumatizat pt. câteva luni.

  5. naty

    hmmm…sa vedem prima data a fost cand eram la bunici si a intrat un hot in casa, noroc ca era beat si am urlat dupa bunicu care a reusit sa l imobilizeze infasurandu l in covor:D!, iar a 2 a oara se intampla in 15 dec anu trecut, plecam din Tm spre Budapesta ( i had a plane to catch ) si inainte de granita cu vreo 30 de km am facut cateva piruete pe sosea si m am oprit la 2 m de un pom!!! Nu i doresc la nimeni un asa sentiment…bine ca a trecut:)

  6. 1. Cand aveam vreo 9 ani si am cazut din nuc si nu mai puteam respira! A durat totul vreo 5 sau 10 secunde. Insa mi s-au parut cele mai lungi secunde din viata
    2. Eram la operatia de apendicita si mi-a pus masca pe fata si mi-a spus sa respir adanc. Si am respirat rapid si adanc! Nu stiam ca acolo e gazul care te anesteziaza. Ei bine anestezia a fost scurta si ca o curentare! Asa ca pan’ la urmatoarea operatie pe care am avut-o am trait o drama cumplita. Acu am scapat…
    3. Prima oara intr-un traseu de alpinism, undeva prin Cheile Rasnoavelor. Prima cadere in coarda cu haul dedesubt a fost cumplita. Dupa aceea m-am obisnuit, insa atunci prima oara mi-au dat lacrimile si mi-au tremurat picioarele de frica, asa cum nu mi s-a mai intamplat vreodata!
    P.S. Iar asta e cel mai lung coment pe care l-am scris vreodata… GOD sunt 15 min de cand scriu la el, ca o duc mai prost cu memoria! 😀

  7. ma apuca transpiratia cand ma tem de ceva

  8. 1. La 12 ani, cand era sa-mi cada dulapul in cap; ca noroc ca am avut reflexe si nu m-am panicat. Cand am vazut ca vine dulapul inspre mine… au fost cele mai lungi 2 secunde din viata mea :))

    2. La 15 ani, eram cu un amic în padure, escaladam un perete aproape vertical fara coarda de siguranta, dupa ce am urcat jumatate ne-am dat seama ca nu putem avansa… coborarea a fost intensa 😀

    si 3… o sa-ti zic daca mai patesc ceva 😀

  9. Sa vedem

    1 . Nu mai stiu in ce munti intalnire cu lupii (am zis ca mor) erau 4 eu eram cu inca 8 insi prolema e ca se apropia si intunericu si eram in mijlocu paduri

    2 . Poiana Marului (undeva prin TIMIS) vipera veninoasa in camera + vipera atacand un amic(la muscat de adidas ce noroc …)

    3 . 120 la ora masina luata de 2 saptamani curva de 90 de grade am facut un mic drift de am zis ca zbor in prapastia din dreapta i know i know idiot

    Mentiune specila acel celebru Dinamo -Steaua am fost acolo miam luat portia de gaze si era sa iau si o portie de bataie buna noroc ca fug repede ce sa zic urari de bine pt jegurile din militie si MANDRU cas GOLAN cum ne numeste ciobanu …

    In general nu mie prea frica de nimic in afara de Oameni

  10. stomastud

    Saptamana asta ma intrebam si eu , de ce imi e cel mai teama. am ajuns la concluzia ca ma sperie cel mai mult ideea ca la un moment dat s-ar putea sa ma mi se opreasca creierul. Stiu ca suna amuzant…da ce o sa fac dc la un examen nu ar mai vrea sa functioneze , dc profu Lung o sa ma intrebe despre extractii si creierul meu nu o sa mai vrea sa facem echipa? , dc intr-o zi cand o sa lucrez la un pacient nu o sa mai vrea sa cooperam? toate visele mele , toate planurile , asteptarile, investitia pe termen lung a parintilor mei sta in el , in creierul meu. De asta ma tem cel mai mult , ca la un moment dat o sa refuze sa mai alerge maratonul in fiecare zi.

  11. Ca idee, de ce va e frica nu scapati… asa ca inlaturati orice teama 🙂

    Unde e gandirea pozitiva blondo?

  12. 1. la 14 ani a fost la un pas sa imi cada in cap un bibelou destul de greu din cauza unui cutremur.

    2.la 10 ani am cazut la tara in cap pe scari si mam umplut tot de sange

    3.pe la 8 ani eram tot la tara,mia sarit in cap un lemn.

    nenorocita de sarma

  13. am uitat.. mam intepat in mana cu o nenorocita de sarma tot acum cativa ani

  14. A da si era sa uit de faza cand am fost amenintat cu moartea de un derbedeu oltean care avea vise erotice ca e vreun mafiot si iubita lui era iubita mea da sa rezolvat 🙂 dar pt cateva momente am zis ca o sa mor ….

  15. 1. Cred ca in ’98, la celebrul accident cu bicicleta, se poate sa nu fi auzit. Eu intins langa bodura, publicul strans in jurul meu ca la ursul picat de pe bicicleta. Minus un timpan pentru ceva vreme, si cativa dusmani dezamagiti care doreau prin aceasta lovitura de stat sa puna mana pe colectia mea Turbo. Ha!

    2. Ultimul loc la o comicarie de maraton local, moment in care vedeam cum scap printre degete o minutatie de 10 la sport.

    si ar mai fi si 3., dar daca spun trebuie sa iti reduc la tacere toti cititorii, ceea ce mi se pare destul de greu. Astept mailuri pe adresa redactiei, cu specificarea “Pentru concurs”

  16. la 5 ani era sa ma inec de doua ori in aceeasi zi. am invatat sa inot imediat dupa a doua incercare nereusita
    la 8 ani era sa ma inec cu o bucata de lamaie, am inspirat adanc pe nas si am regurgitat (scuzati va rog)
    intre 4 si 10 ani am fost muscat de patru caini, mai am si azi urmele
    la 18 ani am cazut de pe o stanca in timpul unei escalade. cam 4 metri, cam pe spate. am ramas fara aer si credeam ca-i gata
    la 20 de ani mi s-a taiat filmul in urma unei lovituri in figura (era un concurs care implica schimb de lovituri)
    m-am speriat in fiecare dintre aceste ocazii dar nu mi-a fost frica niciodata(ceea ce e cam nasol, frica te ajuta sa previi in timp ce spaima te ajuta sa-ti revii sau te poate pierde, in functie de constitutia psihica)pana recent, cand am inceput sa pretuiesc viata si starea mea tot mai mult.daca ma tem de ceva, apoi ma tem de boala, boala aceea care te face din om neom, care te schimba iremeiabil si poate sa te inraiasca. in momentul in care s-a instalat in mine frica asta am inceput sa dau mai multa atentie oamenilor, dorintelor lor, sa-mi dau mai multa atentie mie, felului in care mananc si ma port, felului in care conduc masina, felului in care ma imbrac. nu sunt ipohondru, nu gasesc la mine boli, nu sterg praful tot la cinci minute, nu ma spal pe maini imediat dupa ce am atins pe cineva, sunt doar ceva mai atent cu ce bag in mine:-)

  17. Hm…frik….sau mai bine spus panik! Am momente,knd spun,nu imi e frik de nimik,dar atunci….knd iti e rau,patul se invarte cu u,knd palpitatiile nu-ti dau pace,nu ai stare,si iti e rau….e frik sau panik? uneori kiar disperare…!! vrei sa fie bine,si nu stii cum! Incerci sa te calmezi,stii e doar in mintea ta,dar nu poti….ceva in u nu e bine! atunci am simtit ultima oara…acum vreo sapt!iar acum totul a revenit la normal!

  18. Florin

    Let’s see:

    1. Pe la 16 ani cand mergeam sa il invat pe un coleg probleme de chimie. O duminica seara de sfarsit de ianuarie, frig de inghetau pietrele, amurg afara, periferia orasului, si..o haita de 11-15 caini care ma incojoara si incep sa “ranjeasca”. Unul se decide sa atace si ii dau un picior..zboara vreo 15- 2 m, altu’ ruseste sa ma prinda din spate putin mai sus de glezna. -> sange pe zapada alba. Pe strazi pustiu, incep sa fug ( nu stiam ca pot atinge asemenea viteze) + Echilibrul in viata e ca fuga pe gheata :P. Ma refugiez intr-o scara de bloc, si rup o scandura dintr-o sanie lasata lang o usa. (sorry posesorului saniei, nu era vandalism ci supravietuire :P). Am stat vreo 10 min. in scara pana cand latratul s-a stins. Am iesit tiptil cu scandura in maini, muschii incordati si genunchii cam moi. Dupa care am ajuns la colegul meu si mi-am dezinfectat rana ( care era doar superficiala..si aparent fara contact direct cu caninii cainelui pentru ca eram imbracat gros) cu alcool etilic distilat. Nu am facut antirabic, mare prostie la vremea resp. , dar nu am avut probleme.

    2. Pe cand avem vreo 11 ani la tara. Am luat o scurtatura in padure, la un moment dat ajungand la un parau care sapase o prapastie in terenul nisipos. Pentru stabilizare ..se construise un “baraj” din beton armat.Cararea lata de 1m trecea pe langa barajul respectiv si undeva la inaltimea maxima a prapastiei se subtia. Evident atunci cand am trecut pe acolo..pamantul nisipos de sub piciorul stang s-a prabusit in gol. M-am prins de o radacina de copac ramasa in aer. Genunchiul drept il aveam inca pe poteca si imi sustinea mare parte din greutatea corpului. Mi-a inghetat sangele in vene. Ceilalti m-au ajutat sa ma ridic.

    3. 13-14 ani. Impreuna cu un amic. Mijloc de octombrie, spre seara. Am facut prostia de a ma urca pe o macara ce urma a fi dezasamblata de langa un bloc cu 9 etaje in constructie. Cand am ajuns sus, paralel cu etajul 9, pe platforma de la imbinarea bratelor am constatat ca se “unduia” putin in bataia vantului . Curentul de aer era destul de puternic. La coborare nu mai stiam daca ma dureau mainile pentru ca imi inghetasera pe otelul rece sau pentru ca m-am tinut prea strans. Mi-am simtit inima in gat vreo 10 minute dupa ce eram din nou pe sol. Un gest necugetat desi am urcat prin interiorul schelelor de metal pe scara verticala care ducea catre cabina de sus, si erau platforme din 3 in 3 etaje.

    Si au mai fost ceteva dar mai putin intense. 😛

  19. Florin

    @funny videos:

    “3 . 120 la ora masina luata de 2 saptamani curva de 90 de grade am facut un mic drift de am zis ca zbor in prapastia din dreapta i know i know idiot”

    Asa este, curvele de 90 de grade sunt cele mai periculoase 😉

  20. Offf.. ce tie si cu blondele astea.. 🙂 Cred ca blodele acuma incep sa aiba alt defect.. Gandesc prea mult 🙂

  21. heh, mi-ati amintit de atatea…
    cand era sa ma inec. de atatea ori :p
    de drumul cu trenul spre Polonia, cand punkerii aia cu creste ne-au amenintat cu cutite si nu am inchis un ochi toata noaptea
    de drumul ala pe cararile SUA cu tipa care fuma marijuana in timp ce conducea masina cu mine cu tot in ea. precizez ca individa era in tachinarile preludice cu viitoarea iubita si aia prezenta in masina. mi-am facut cruce cand am atins din nou pamantul cu talpa adidasilor mei.
    ioi, cata panica pe lume!

Leave a Reply

© 2007-2025 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 163 queries in 0.562 s