Toți părinții își iubesc copiii, adevărat. Atunci, de ce este atât de greu să îi creștem?
Categoria: grijă pentru copii (Pagina 2 din 7)
Săptămâna asta am citit doar eu de 4 (patru!) accidente rutiere, în care copiii au fost victime.
Copiii morți în accidente de mașină stăteau oare în scaunul auto special?
O mamă ne povestește lupta ridicolă pe care o duce pentru siguranța fiului ei din timpul excursiilor cu autocarul. Răspunsul celor responsabili este halucinant. Genul de subiect care ar exploda atunci când am număra cadavre de copii. Haideți să nu așteptăm atâta! Asigurați-vă că știți unde și cu cine vă lăsați copiii în excursie, fiindcă cei care ar trebui să aibă grijă de ei pare-se că vor să apară la știri.
Nu vorbim de DORMIT, ci de ADORMIT. Co-sleeping-ul are niște beneficii demonstrate de experți, eu pot confirma, că am dormit între părinții mei până la o vârstă pe care nu o pot declara public. Și n-am ieșit nici o ciudată, nici o bușită psihic, relaționez bine de tot și cu femei, dar mai ales cu bărbați, la modul general, cu unul singur în particular.
În facultate am nimerit la cămin în cameră cu o colegă care intrase fără examen, fiind admisă automat pentru că era olimpică națională la biologie. Nu mai era în an nimeni ca ea. O tipă cu ochelari și păr scurt, dintr-un oraș mic din Ardeal. Părinții au dat-o să locuiască în cămin tocmai ca să își facă prieteni. Să învețe și alte lucruri decât manuale întregi. Într-un weekend, nu au putut părinții să mai vină cu mașina după ea și a trebuit să ia trenul. Doar că ne-au rugat pe noi, pe celelalte colege de cameră, să mergem cu ea să îi cumpărăm bilet și s-o urcăm în vagonul care trebuie, fiindcă ea singură nu s-ar descurca. Avea 19 ani.
Nu țin minte să mă fi pedepsit vreodată părinții. Deși prostii oi fi făcut la viața mea. Nu am ascuns niciodată o notă proastă. Nu fiindcă nu am luat-o, ci fiindcă nu am crezut că-i nevoie. La primul 9 care a aterizat la mine în carnet,
