
Sigur că am făcut cel puțin 3 cursuri de dans și nu s-a lipit nimic de mine. Sigur că aveam emoții de câte ori se apropia vreun băiat: dacă nu știu pașii, dacă îl calc pe picioare, dacă mă încurc în numărat.

Sigur că am făcut cel puțin 3 cursuri de dans și nu s-a lipit nimic de mine. Sigur că aveam emoții de câte ori se apropia vreun băiat: dacă nu știu pașii, dacă îl calc pe picioare, dacă mă încurc în numărat.

Mai țineți minte clipul acela cu ursoaica eliberată de la grădina zoologică? După 7 ani de libertate, ea încă se învârtea în cerc în pădure.

De când mă chinui să fac o supă-cremă de broccoli cumsecade, să le placă și copiilor, să le placă și părinților. Să fie ca la grădiniță sau și mai bună, să fie cremoasă, dar nu înecăcioasă, să se facă rapid și ușor, știți cum ne place nouă, mamelor gospodine 😛

Veste proaspătă acum câteva minute. Apare acest clip în care scriitoarea Ioana Chicet-Macoveiciuc (prințesa urbană) anunță că a luat hotărârea împreună cu soțul și copiii de a emigra în Olanda.
De fiecare dată când mai pleacă un om bun în altă țară, mă întreb cine mai rămâne aici. Dacă mai e ceva cu adevărat de făcut pentru pașii ăia înainte pe care ni-i dorim cu toții.

Știți cum uneori lucrurile se leagă în capul tău pe modelul connecting the dots și începi să înțelegi viața altfel? Să vă spun o poveste.

Casele părintești sunt dovada că există călătoriile în timp. Iar cei norocoși care încă le au și populate de mamă și de tată știu exact ce vorbesc.
Pagina 5 din 32