Pleacă Prințesa Urbană. Ioana, îți dorim tot ce-i mai bun și mai frumos pe lume!

primtesa urbana miruna ioani

Veste proaspătă acum câteva minute. Apare acest clip în care scriitoarea Ioana Chicet-Macoveiciuc (prințesa urbană) anunță că a luat hotărârea împreună cu soțul și copiii de a emigra în Olanda.

De fiecare dată când mai pleacă un om bun în altă țară, mă întreb cine mai rămâne aici. Dacă mai e ceva cu adevărat de făcut pentru pașii ăia înainte pe care ni-i dorim cu toții.

Plecarea Ioanei nu vine ca un șoc deloc

Cine a urmărit-o știe cât s-a implicat să schimbe diverse lucruri importante în România. Cred că recent a avut un articol despre rahații de pe străzi. Știm câte probleme a avut când s-a izbit de sistemul medical românesc inclusiv cu copiii ei, cum s-a implicat în campaniile anti-corupție și cum a contribuit la a-și mișca oamenii din comunitate să iasă în stradă și la vot. Plus că e cea care a pus pe hartă numele de ”educație cu blândețe”. Probabil nu există mamă din România care să nu fi auzit de ea.

Dragă Ioana care tocmai ai plecat, iată un gând de la Miruna care nu demult s-a întors

Am bănuit că pleci, când ai pus un story că repeți la olandeză. Am deschis whatsapp-ul să îți trimit un mesaj de succes în Olanda și încă aveam unul netrimis: ”Ioană, de ce înveți limbi străine, doar nu te-a apucat dorul de ducă?”. Nu i-am dat send atunci, probabil de frica răspunsului. Așa că m-am apucat să îți scriu aici, că încap mai multe decât pe whatsapp.

Dragă Ioana care tocmai ai plecat, vreau să știi că emigrarea nu trebuie să fie pentru totdeauna. Totdeauna e o perioadă foarte lungă de timp și pune presiuni aiurea. Indiferent cât ține emigrarea, ea te învață lecții care durează toată viața. Emigrarea nu e o vacanță mai lungă, asta știi și tu deja.

Dragă Ioana care tocmai ai plecat după ce ai cucerit România, vreau să știi că treaba asta cu succesul într-o țară sau alta e ca aia cu banii. Cei mai mulți câștigători la loto își pierd milionul rapid. În schimb, cei care și-au făcut singuri milionul îl fac la loc în scurt timp. Fiindcă își pierd banii, dar le rămâne capul. Așa și tu. Ți-ai apropiat milioane de femei care te iubesc. Arătându-le felul în care îți iubești copiii, oferindu-le acceptare prin cărțile tale și un exemplu de ”stai, că se poate”. Ți-ai construit succesul, îl poți păstra, replica, treaba ta. Capul tău rămâne, mintea ta brici și degetele ascuțite și blânde. Oriunde ai fi.

Dragă Ioana care tocmai ți-ai strâns jucăriile, pe cei dragi în brațe și ai plecat, începe cea mai tare aventură a voastră ca familie. Ești o forță și o supergagică. O să vă placă la nebunie și o să vă adune în feluri de neimaginat. Știu asta, fiindcă tocmai am verificat în globul meu de cristal.

Abia aștept să te citesc în continuare, moaaamă moaaaamă, ce povești vor ieși mai departe! Să nu ne lași să ni se facă dor de tine.

M

 

Articolul anterior

Early booking la Reina del Mar? Când și la ce prețuri aș rezerva o vacanță de 5 stele la bulgari (P)

Articolul următor

Copiii nu pot cumpăra bijuterii, așa că fac desene. Prețuiți-le ca pe diamante, căci conțin o parte din ei (p)

55 Comentarii

  1. Irina

    Eu am plâns…

  2. Minerva

    Pe mine m-a frapat tristețea ei. Părea că i-ar fi murit cineva, nu că s-ar pregăti de aventura vieții ei. Un asemenea mindset este foarte periculos într-o emigrare. Ok, înțeleg dezamăgirea de România, dar lacrimi înnodate în barbă, voce tremurată? Doar nu pleacă pe Marte, va continua să scrie de acolo. Face să pară o dramă când de fapt e o decizie de viață cumpănită luni de zile, după cum spune chiar ea.
    Bine, eu nu înțeleg nici zbuciumul și plânsul cititoarelor, doar legătura se păstrează, de ce se face o tragedie din asta? Nu mai bine s-ar bucura pentru ea, că a plecat într-o țară atât de mișto cum e Olanda?
    Mai puțină melodramă („floare-albastră, totuși este trist in lume”) si mai mult realism + pragmatism. În fond, emigrarea e o aventură minunată, dacă e abordată cu optimism precaut…

    • Cred ca e greu sa lasi tot ce ai construit si sa pleci la 40 de ani.

    • Mirela

      Cred ca sentimentele sunt atat de amestecate incat oricat de bine ar fi calculata plecarea e foarte greu sa nu fii “melodramatic”. Asa am simtit si eu, optimism si bucurie ca am reusit un pas important profesional, sa lucrez printre cei mai buni specialisti in domeniul meu, dar si o dezradacinare dureroasa si o mare lipsa de control. Voi reusi sa sustin financiar familia, parintii mei vor fi bine, nepotii mei ma vor mai tine minte, ma voi mai simti ‘acasa’ undeva? Poate si pentru ca nu am fugit de rau din Romania, aveam o viata f frumoasa, dar in bula mea, au fost multe zile cu lacrimi innodate in barba si inima grea.

    • Cristiana

      Mai, dar sa fii trist nu e un mindset, nu? E o emotie! Si sa treci printr-un doliu cand pleci este normal, pentru ca da, chiar i-a murit ceva, un ceva important. Doar pentru ca s-a aratat trista nu inseamna ca nu e optimista pentru emigrarea in sine. Nu mi se pare melodrama, e pur si simplu realitatea. In fond, emigrarea poate fi o aventura minunata, dar este, sigur, si un lucru extrem de greu la nivel emotional – e dovedit asta de studii, dar si de experiente personale multiple, infinite. Tocmai pentru felul in care se arata cel mai adesea autentica Ioana e un exemplu fain de la care foarte multi au de invatat. Tocmai reactia anumitor cititoare arata ca este importanta pentru ele, na, fiecare cu propriile reactii si povesti.
      Cred ca prea usor confundam o stare dintr-un clip (care a fost filmat dupa niste despartiri si nu, nu e totul la fel, chiar daca iti spui ca va fi, relatiile nu sunt la fel, nu se mentin nici intre Berceni si Pantelimon, dar mai departe 🙂 ) cu intregul mindset si punem etichete pe o situatie pe care de fapt nu o cunoastem.
      Nu exista un manual oficial pentru a emigra 🙂 Dupa 8 ani departe de casa, 2 de cand nu mi-am mai vazut mama, decese importante in familie pe care nu le-am putut trai cum trebuia, relatie de cuplu distrusa de presiunile gasite pe aici etc., pot sa zic cu certitudine ca nu e totul asa roz cum mi se parea mie cand am plecat.

      • Minerva

        Cristiana, eu sunt de 14 ani departe de casă, deci nu vorbesc fără să știu. Dacă aș fi scris dimineață, m-aș fi rezumat să-ți dau dreptate – cu rezerva că totuși, a emigra cu bocete nu prea e promițător (din simplul motiv că așteptările de la țara de adopție vor fi în mod evident denaturate).
        Între timp însă, după ce-am citit cum îi ceartă pe cei de la ”Adevărul” fiindcă nu-i place poza cu care au ilustrat articolul despre plecarea ei, nu mai pot decât să mă amuz.

        • Alina

          Sa plangi, sa ai niste emotii mai ” vizuale” intr o asemenea situatie nu mi se pare deloc o melodrama.Si eu am emigrat si tot am lacrimat cand mi am strans vecina draga in brate sau familia…si nu sunt genul sensibil si nici ma ” terifia” viitorul in tara noua( sotul era deja aici, ma astepta).Nu inteleg de ce trebuie sa judecam reactiile oamenilor in momente cheie pentru ei??!!!Faptul ca un om se expune in online, nu ne permite noua sa avem asteptari sau reactii similare in situatii in care noi am reactiona diferit.
          Prea ne ” freaca grija” de capra vecinului.Numai romanul poate face atata analiza pe text, video, reactii, stari etc.

        • Cristiana

          Eu totusi cred ca fiecare om are povestea lui, unele lucruri sunt comune cand emigrezi, altele nu, ca in orice. Daca tu te simti in masura sa judeci viata unui strain asa de tare, na, tu stii. Insa practic chiar vorbesti fara sa stii, iar faptul evident ca nu o placi pe Ioana consider eu ca e cumva posibil sa iti afecteze judecata 🙂

          • Minerva

            Cristiana, cred că folosești prea ușor cuvântul ”a judeca”.

            Exact unde îi ”judec eu viața” Ioanei ”fără să știu”?
            – că a emigrat cu plânsete? E video public.
            – că i-a dojenit pe cei de la ”Adevărul” fiindcă nu i-a plăcut ce poză i-au ales? E comentariu public.

            Da, părerea mea – subiectivă, evident, dar bazată pe chestii publice, nu speculate – e cea de mai sus. Însă e formată pe aspecte concrete, nu ”fără să știu”.

            Faptul evident că o placi pe Ioana consider eu că e cumva posibil să-ți influențeze obiectivitatea 🙂

            PS: de dragul discuției: te înșeli. Chiar îmi place Ioana. Am și fost la câteva evenimente ale ei, am vorbit. Dar a-ți plăcea de o persoană nu presupune să aplauzi aprioric absolut tot ceea ce face.

          • Cristiana

            Minerva, nu, eu nu cred ca folosesc prea usor cuvantul a judeca, dar imi pare rau daca te-a suparat cuvantul in sine sau altceva din ce am scris. In opinia mea, tu refuzi sa intelegi ca nu e pentru toti la fel ca pentru tine. Si nu, nu ai vorbit doar despre fapte 🙂
            – “A emigrat cu plansete”. Asta nu este un fapt, nu poti sa generalizezi un clip de cateva minute care arata o emotie la un intreg mindset al unui om si la un intreg proces al emigrarii. Asta am incercat sa zic. “Face sa para o drama” iar nu e un fapt, e ce ai perceput tu din acel clip, daca un om arata emotie nu e neaparat o drama de neprivit, dar e cale lunga sa invatam asta.
            Iar “eu sunt de 14 ani departe de casă, deci nu vorbesc fără să știu” din nou arata o judecata, nu un fapt. Daca tu esti departe de casa stii tu cum trebuie sa fie pentru toti? Nu, nu suntem o multime omogena, cine stie fiecare ce poveri poarta etc.
            Partea cu mai putina melodrama nu e neaparat o judecata, e un indemn, dar poate unii au obosit de pozitivitatea asta toxica si doresc sa vada si o alta realitate pe care putini o admit, ca asa suntem obisnuiti. Off topic, daca cineva e intr-o groapa de tristete sau chiar depresie si apare cineva si ii spune, hai, mai putina melodrama, nu e de ajutor, din contra, adanceste groapa.
            Despre partea cu Adevarul nu am comentat, poti sa te amuzi despre ce vrei tu, evident. Reactiile oamenilor si presei mi s-au parut insa absolut SF, adica nu mi-a venit sa ma amuz, dar evident nu trebuie sa gandim toti la fel.
            Asa este, nu trebuie sa aplauzi tot ce face persoana respectiva. Si tu te inseli, pot fi obiectiva 🙂 Toti avem acest drept la opinie, toti putem sa judecam oricat pana la urma (uite, si eu am cazut in aceasta capcana, confundand ceea ce eu consider niste comentarii rautacioase cu parerea ta intreaga despre un om si se am gresit). Eu doar consider intruziva si superficiala impresia asta ca stim noi lucruri despre alti oameni doar pentru ca au pus un clip pe net. Si cu asta inchei. Noi sa fim sanatoase.
            Nu am vrut sa te jignesc cumva sau sa ajungem la infinite schimburi de comentarii. Fiecare are parerea lui, dar cred ca unele atitudini sunt nedrepte. E bine daca putem sa dezbatem civilizat, desi, insist, uneori nu ar prea fi nevoie de atata dezbatere.
            Over and out.

          • Minerva

            Cristiana, o singură precizare: mențiunea mea despre cei 14 ani nu ar fi existat dacă nu aș fi citit, mai întâi, despre cei 8 ani ai tăi. Pentru că dacă tu după 8 ani poți să spui ”cu certitudine” (vorbele tale), la fel pot și eu după 14.
            Numai din acest motiv a existat această mențiune.
            Acum că am clarificat acest aspect, îți doresc un weekend agreabil.

          • Cristiana

            Draga Minerva, hai sa incercam sa citim atent textele, ca ne facem de toata bafta, Doamne iarta-ma. Pai eu am scris cu degetele mele nu e totul asa roz cum mi se parea MIE cand am plecat. Asa am scris. MIE, am vorbit despre mine, eu, viata mea, persoana mea. Deci are zero legatura mentiunea ta cu ce am scris eu, practic. Tu stii totul despre experienta ta, eu despre a mea, dar nu stim mare lucru despre experienta altora pe care ii cunoastem de pe Internet. Mi se pare o chestie de bun-simt, dar uite ca gresesc. Si mi se arata din nou limitele comunicarii in scris intre necunoscuti.
            Weekend frumos si tie!

    • Iojo

      Unii au rădăcini, oricât de cliseistic sună. În locurile de acolo, în familie, în arome, în flori și copaci, munți samd. Da, suna penibil in scris și asta pentru ca e ceva ce se intamplă in suflet și nu trebuie explicat.
      Dar cum alții sunt precum cei cu cortul, ei nu vor putea niciodată înțelege asta și vor veni cu “mvai dar ce atata melodrama…” sau “mvai eu am plecat și am dres și am făcut fără nici un regret”

      • Cristiana

        Ce vrei sa zici cu “precum cei cu cortul”? Suna cam peiorativ, nu? Sa stii ca si “cei cu cortul” au radacini si familie. Recomand cu drag noul podcast DOR, Obiceiul pamantului, este tare deschizator de ochi si suflete.

        • Iojo

          Nu fac parte din generația PC asa ca da, comentariul meu e fix ceea ce se vrea a fi. Și nu, țiganii cu cortul nu au rădăcini. Zic să mai citești înainte de a îmi veni aici cu morala pc în dinți.
          Cat despre familie, da, era mereu cu ei, în coviltir 😉.

          • Cristiana

            Oh nu, tu faci parte din generatia ignoranta si mandra de asta. Dezamagitor tare cum tot tu ma indemni pe mine sa citesc, cand comentariul tau este incredibil de nesimtit. Jenant. Tare de tot. Cum scrii tu despre arome, si flori si vai, cata poezie, cand esti doar o rasista. Si iti vin cu ce vreau in dinti, rasista draga, nu fi exagerat de sensibila, ca e ceva disonanta cognitiva acolo la mijloc.

          • M.

            Pentru Cristiana, poate ar fi cazul să îți verifici propria ignoranță înainte să sari cu eticheta de rarism pe alții:

            “The Romani (also spelled Romany /ˈroʊməni/, /ˈrɒ-/), colloquially known as Roma, are an Indo-Aryan ethnic group, traditionally nomadic itinerants living mostly in Europe, with diaspora populations in the Americas.”

            “NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, colectivitate) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește.”

            Deci fix fără rădăcini atunci când ne referim la un spațiu geografic ocupat.

            Dacă vorbim despre familie, e cu totul altceva, dar comentariul menționa că toată familia era împreună.

            Cu tonul peiorativ al antecomentatoarei nu sunt nici eu de acord, într-adevăr.

          • Cristiana

            Multumesc, M. Eu nu m-am dat atotstiutoare, tocmai, ca imi verific mereu propria ignoranta, dar este clar tonul oribil al comentariului care a facut obiectul replicilor mele. Comentariul acela este rasist si mi se pare cel putin ciudat ca doresti sa aperi asa ceva, dar tu stii mai bine.
            Pe de alta parte, definitiile pe care le-ai pus nu justifica in nici un fel faptul ca aceste persoane nu au radacini. Putem sa despicam firul in sapte si sa facem analiza pe text, daca asta vrei, in loc sa condamni un continut clar rasist (nu doar peiorativ, rasist). O persoana nomada nu este egal cu o persoana care nu are nici un fel de radacini, reale sau metaforice. In opinia mea, desigur. Opinia mea poate este gresita. Am multi amici din comunitate si ultimul lucru pe care l-as zice despre ei e ca nu au radacini. Poate e doar impresia mea. Not the point, totusi, in contextul discutiei de aici.
            Altfel, pot sa coexiste aceste 2 fapte: eu sa fiu o ignoranta care avea nevoie de 2 definitii absolut comune si cunoscute de majoritatea oamenilor, daca asa ai simtit tu si autoarea celorlalte comentarii sa fie rasista. Nu se exclud. 🙂
            Recomand, in continuare, podcastul respectiv.

          • M.

            Cristiana, îmi cer scuze, comentariul meu anterior către tine a fost cam agresiv, deoarece și mie mi s-a părut agresiv tonul tău din ce citisem înainte. Voiam doar să subliniez că după observațiile mele și din punct de vedere istoric, populația rroma își are rădăcinile în familie și grup cultural mai presus de toate și nu într-un spațiu geografic anume. Pentru mine e de admirat că “țin unii de alții” oriunde ar fi, spre deosebire de noi, “românii mândri”, care ne sfătuim să fugim unii de alții în străinătate (chiar la Ioana acum recent am citit, cu tristețe, pentru a mia oară acest lucru).

            M-am adresat ție, pentru că mi-ai părut o persoană de înțeles, nu am ce să adresez cuiva care scrie senin ” Nu fac parte din generația PC asa ca da, comentariul meu e fix ceea ce se vrea a fi. ” Pur și simplu nu consider că astfel de oameni limitați în gândire merită nervi și efort din partea mea.

            Mulțumesc pentru recomandarea podcast-ului-am dat follow încă de ieri și voi asculta cu mare plăcere, și sper că o vor face și alții, cred că o mare parte din atitudinea rasistă la adresa lor vine din frică, iar frica vine din lipsă de informație și contact redus/limitat.

            Combat rasismul în viața de zi cu zi tratându-i normal, incluzându-i în grupurile mele de amici când avem gusturi comune (cine ar fi zis că “țiganul” care venea la birou în ciocate și cu pălărie tradițională e metalist înfocat? Cu siguranță nu oameni ca Iojo), neferindu-mă în a-i angaja dacă sunt pricepuți la ce am nevoie. Unui grup de “dezrădăcinați” îi datorez cel mai probabil viața, au fost singurii care au sărit pe un psihopat (românaș alb) care mă urmărea de la metrou iarna, pe zăpadă, când nu aș fi avut fizic cum să fug ca să scap de el singură.

            Am scris asta pentru că nu vreau să se înțeleagă deloc că aș fi rasistă sau că aș lua apărarea cuiva care este, pentru mine există doar Oameni și oameni.

          • Cristiana

            Multumesc, M.!

  3. Elena

    Daaa, emigrarea nu e pentru totdeauna neaparat. Asta i-am comentat si eu ca mi s-a parut multa presiune. Le tin pumnii si sper sa auzim in continuare de la ea.

  4. Silvia R.

    Nu m-a surprins prea tare anuntul.ei, pentru ca stiam ca de ceva vreme tot cocheteaza cu ideea emigrarii. Cautau doar locul in care sa se simta din nou “acasa”.
    Dar nu pot sa zic ca m-a intristat. Si am simtit asta pentru ca e un om minunat si, desi nu am cunoscut-o personal, am invatst multe de la ea.
    Sper sa ii fie f bine in noua casa. Dar, din pacate pt tara asta, chiar cred ca ii va fi mult mai bine.

  5. Irina

    În orice țară ar fi, va străluci la fel ca aici, acum. Sper să se acomodeze repede și să trimită tone de stroopwaffels fanilor. Copiii sigur vor avea o viață mai ușoară în Olanda.

  6. Andreea

    Și eu am plâns,am fost și în papucii ei si papucii tai.Mi-am făcut bagajele și am plecat pt un contract scurt ,care s-a prelungit,apoi ma loveam de toate cele de care a fugit Ioana,când veneam în vacante și cu lacrimile în barba de dorul alor mei am zis ca plec de tot.Am plecat și când dorul m-a secat prea tare so când vecinii habar nu aveam cine sunt ,cum bine ai zis și tu într,un articol,când sentimentul de veșnică neapartenenta a început sa doarmă ,cu lacrimile în barba,mi-am făcut bagajele,am lăsat în urma lucruri, locuri și o mana de oameni dragi cu care ma împrietenisem pe parcurs și am venit iar acasă.Un ochi rade,unul plange .Închid ușa și am în casa tot ce am nevoie,părinții mei,sora mea,copiii noștri crescând împreună.Deschid ușa…și ma cam sperii. Ai zis bine Miruna,nu e pt totdeauna dar odată plecat sufletul se va împărți ,în doua,întotdeauna.Chiar și atunci când revii.

    • Sunt curioasa de cat timp te-ai intors, ca eu deja nu mai simt sa
      Fi fost plecata vreodata. Sigur ca port cu mine tot ce am invatat, dar
      Cam atat. Imi e dor de un magazin din anglia, atat. Mai visez cabinetul din cand in cand, f rar. Stii cat de des visam ca sunt la revista Elle
      Si in ro cand eram in UK? Zilnic! Ma rog, noptic.

      Cred ca se vor aseza lucrurile in tine, iar daca nu,
      Oricand te poti duce sa mai vezi o data cum e;)

  7. Andreea

    Draga Miruna, asa dreptate ai. Noi dupa 10 ani de Germania ne gandim serios pentru prima data sa ne intoarcem in sensul ca efectiv venim sa vizionam case. Treaba cu plecatul si intorsul este atat de individuala, incat nu cred ca poate fi comparata nicio situatie cu alta. Si noi auzim acum tot felul de replici, ca distrugem copiii, ca nu ne gandim la viitorul lor etc. Este foarte greu de inteles pentru unii, ca daca parintii nu sunt ok( indiferent de cat de civilizat e locul unde sunt) nici copiii nu vor fi. Si iti dau dreptate la ceva ce ai zis: si aici sunt foarte multi carora sistemul scolar sau chiar gradinitele li se par minunate. Eu una nu stiu cum sa mut copilul de la gradi, doar ca ce sa vezi nu am optiuni, pentru ca il duci unde prinzi loc, nu unde vrei. Peste tot sunt plusuri si minusuri, important e ca atunci cand tragi linie sa stii ce e ok pentru tine. Si ce e pentru mine iar important: mai bine regret ceva ce am facut( adica sa ma intorc acasa) decat ceva ce nu am avut curaj sa fac.

  8. Livia

    Miruna ai scris un articol fantastic despre Ioana. Este atit de adevărat. Sint tot o cititoare de ani buni a blogurilor voastre. I-am urmărit și pe Albuletii și pe Tomata cu Scufița sau pe Greta din Scrisori de sertar înainte sau după emigrare. Înțeleg acest fenomen, eu trăiesc de 30 ani in G. Mult succes in continuare celor plecați dar si celor rămași!

  9. Xenia

    Oh well. Cred ca e de preferat sa-i lasi pe oameni sa te regrete, nu sa-ti plangi tu singura de mila si sa anunti “marea plecare” cu aerul ca te muti in Noua Zeelanda si nu te mai intorci in Romania niciodata.
    Dar asta e un trade mark al Printesei, se plange si se victimizeaza frecvent – poate in Olanda se schimba tendinta asta.
    Intre timp, admir (si o zic fara ironie) faptul ca si-a atins scopul: tot Internetul vorbeste despre ea azi, inclusiv unele site-uri de stiri.

    • anid

      Dap, e chiar si un trademark ar narcisismului. Ma mir ca nu observa nimeni cat de absorbita de sine este. victimizarea asta ii aduce armate de mici soldatei evoluati ori aspiranti la atentie, cu mult timp de consumat orice pare cool pe FB si ce ii sar in ajutor si absorb toata toxicitatea. Vor linsa in comentarii pe oricine o ataca, in vreme ce sfintenia sa in haina alba e neintinata si nemiscata de agitatia celor mici, de acolo de sus lumea se vede asa mica. E curios de observat fenomenul: pana cand se va satura lumea de acest personaj ideal, prezentat fara pata si atat de credibil in scris, in ochii cititorilor ce probabil se regasesc printre randuri si sunt mereu nemultumiti de ei, mereu in cautarea fericirii dupa colt, mereu neajutorati si care au nevoie de a fi salvati. O persoana prezenta, cu adevarat asumata, decenta si modesta nu ar sta zilnic sa ii convinga pe ceilalti despre aceste calitati.

    • Anid

      In Olanda nu ii da nimeni atentie iar pt PU asta e deja mare problema…ia vezi ce face la nici 3 l de la emigrare…in mare nevoie de atentie pe podul din sat…

  10. Iulia

    Dragă Miruna,
    Ești o super draguță!

  11. Succes! Spor la munca! Si chiar asa e, emigrarea nu e pentru totdeauna. Si vorba aia “Iarba verde de acasa…”

  12. Esmeralda

    M a intristat ca un om bun pleaca, e o pierdere pt comunitatea de parinti romani, desi va putea continua sa influenteze in sfera online, nu va mai fi la fel (fara campanii in scoli, de ex) 🙁 M a intristat si ca pleaca dezamagita. O inteleg insa perfect. A simtit nevoia sa-si traiasca linistita viata. Chiar recent ma intrebam daca as putea sa ma reacomodez in Romania dupa 15 ani de absenta – cred ca as fi teribil de frustrata de mentalitati si m as anxia pt multe, cel putin la inceput.
    Deocamdata pt mine nu merita sa risc linistea castigata aici unde sunt.
    Ii urez si eu curaj si succes in aventura de familie, la fel cred ca ii va uni si mai mult, mai ales pe copii intre ei 😉

  13. S

    uh, din printesa urbana devine taranca de jos?

  14. Irina Schmitz

    Va avea succes, asta aleg să cred și asta cred și ei. Olandeza are o pronunție mai ciudățică, dar partea bună e că atunci când te aud că vorbești cu un pic de accent o schimbă pe engleză. Olanda are un vibe aparte așa cum spune și în video, îl simt de cum trec granița și vorba aia, o trec totuși de la nemți. Locuințele te împing să îmbrățișezi minimalismul și metoda Konmari de organizare. Prioritatea de dreapta, o regulă foarte importantă în trafic. Copacii, ce să zic de copaci. Nu am văzut copaci mai frumoși ca în Olanda. Mâncarea, pot spune că e mai mult despre cum e prezentată pe farfurie, nothing to write home about. Biciclete și o tranziție cât mai ușoară. Dacă are nevoie la despachetat spune-i că o ajut cu mare drag ;). Ce veste ai putut să-mi dai. Foarte neașteptată și îmbucurătoare! Te pup Miru-Miru!

  15. Îi urez tot binele din lume, fie că stă în București, la Suceava sau în Amsterdam.

    Așa cum spune și ea în video, anunțul ei ne-a făcut pe toți să ne gândim (din nou) la ideea de a emigra și noi. Personal, eu îi invidiez pe toți cei care o pot lua de la capăt în alt loc și se pot bucura de un loc în care te simți mai respectat, mai protejat. Eu nu știu dacă aș fi în stare. De asemenea, invidiez cuplurile care reușesc să treacă prin șocul adaptării fără să se strângă de gât: cred că este foarte greu, mai ales la început, când nu prea ai prieteni și e multă presiune pe cuplu.

    Legat de comentariile răutăcioase stârnite de anunțul Ioanei: mi se pare că așa se manifestă oamenii când se compară unii cu alții și se înfurie când le dă cu virgulă. Se citește printre rânduri la unii: „Ia uite, asta se crede mai bună decât noi, lasă că îi pun eu vreo două!” O mare prostie.

    • maca

      Pai….da, se crede mai buna ca restul, doar a recunoscut de nenumarate ori in bloguri, postari, nu e necesar sa citesti printre randuri deloc, e acolo scris: ca e cu cateva statii inaintea altor femei, ca e mai asumata ca altele, ca face blogging ceea ce nu oricine poate….si din astea. Sau citim doar ce ne convine… Chiar si titlul regal denota un aer de superioritate. E totul despre sine si lumea adora atentia asa ca a prins curentul bine in randul celor cu muult timp de ars pe net. Doar ca, prea multa lauda de sine nu cred ca va merge bine pe termen lung, lumea se satura si atunci ramane ea cu sine, compania preferata de altfel, ceea ce e normal. Doar ca, anii si atentia pierdute a consumatorilor nu pot fi recastigati…si nici macar nu isi dau seama cat pierd, dar e alegerea fiecaruia…sa consumi idei, continut nu inseamna ca le si pui in aplicare…cand sa mai ai energie si resurse

  16. Nikki

    Lăudabilă atitudinea de justițiară a Cristianei, dar când vine vorba de români nu simte nici nedreptate, nici discriminare. Nu-mi amintesc sa fi sărit în sus la articolul prințesei urbane, în care aceasta zicea că suntem un neam fara valori.

    • Cristiana

      Nikki, tie totusi nu ti se pare ca ai o problema serioasa? Intreb si eu. Comentariul tau pare consecinta unei sesiune de aerobica mentala serioasa, cred ca s-au fracturat niste sinapse pe acolo.
      Incredibil cum nu e un trigger un comentariu rasist, dar e motiv de mistocareala ignoranta atitudinea mea de “justitiara”.
      Cat despre cata nedreptate simt eu si cat de discriminata am fost in atatia ani intr-o tara unde romanii sunt considerati cetateni de mana a saptea, tu nu ai nici cea mai mica idee si mi se pare efectiv o nesimtire sa sustii altceva doar pentru ca nu am comentat la un articol, de parca sunt obligata sa comentez sau de parca tii tu condica a ceea ce comentez sau nu.
      Trist si ingrijorator.

      • Nikki

        Bine, Cristiana, cunoaștem, doar sinapsele tale sunt in regula. Agresivitatea ta in online sta mărturie. Și de condica la comentarii…m-aș abține in locul tău. Tu ești cea care răstălmăcește fiecare cuvințel din comentarii in virtutea corectitudinii și nepărtinirii, dar nu la standard unic. Scuza-ne că nu ne ridicăm la nivelul tau. Știu, e trist, e grav, nu ne mai facem bine, bla, bla, bla.

        • Cristiana

          Blablablabla 🙂 Cat venin, mai Nikii mai. Get a life, bine? Bla si bla si bla si bla.

  17. Nikki

    Așa, că am o după masă mai liberă, draga Cristiana: ce anume e peiorativ sau rasist in expresia ,,cei cu cortul”, totuși? A fost menționat un neam anume? Nu există corturi cumva, și nomazi care îl folosesc? Unde e rasismul? Și pentru că jignești gratuit, îți ofer avantajul de a mă jigni cu pe drept. Uite, dacă o persoană a suferit candva orice forma de abuz, e tragic, dar nu înseamnă că judeca dreptatea mai bine decât alții. Și dacă aceasta atitudine o ai și în off line, cred că ,,get a life ” ți se aplica! Acum, da, am fost nesimțită, macar sa nu mă fi jignit degeaba.

  18. Eu ma bucur pentru ei si cred ca era momentul sa plece. De cand mentionase trecator ca studiaza olandeza, m-am prins ca e ceva la mijloc, ca, la cat are de lucru cu blog, carti, familie etc, exact de limbi straine din astea grele nu vedeam sa aiba timp 🙂

    Inteleg tristetea, este o patrioata si si-a dorit sa faca mult bine. Sa fie mult bine. Eu am plecat razand, la fel sotul si copilul. Suntem de 3 ani plecati peste ocean si sunt de departe cei mai buni ani din viata noastra, chiar daca suntem “batrani” si nu a fost chiar usor la inceput.

    Se vor descurca de minune, sunt niste luptatori si viata in strainatate nu e chiar atat de nasoala. Plus ca, sunt la o ora-doua de Romania, cu avionul, oricand se pot reintoarce.

    Sa le fie bine, asa cum va doresc si voua, tuturor, ca sunteti in Romania sau afara.

  19. Num

    Nu neg inteligenta si superioritatea autoarei, tot respectul. Legat de deciziile personale de viata, nicio problema, ei aleg, nu ne priveste. Pe mine ma uimeste cate persoane atrage un om atat de centrat pe sine, absorbit de persoana sa pana la obsesie, concentrat pe autocontrol si emotiile proprii atat de mult incat pare ca intreg Universul functioneaza in jurul sau. Ce e si mai interesant e ca acest caracter (narcisist, egoism extrem) este clar scos in evidenta, e pus pe tava audientei – cu fiecare postare, anunt, dovada de caritate vizibila anuntata, carte in care tot pe sine se descrie, mereu si mereu. Astfel de persoane se foarte usor dau de gol, adica a scris acolo mereu si e clar ca e foarte absorbita de ea si doar de persoana ei. Cu toate astea, lumea tot o aplauda. Asta mi se pare uimitor, dar poate nu e, pentru ca fiecare se va citi pe sine, cumva primtre randurile sale, adica va rezona. Undeva acolo exista mama ideala ce la face pe toate….numai ca nu exista, desi unora le iese mai usor ca alora, nimeni nu e aproape de perfectiune. Chiar recent a dezvaluit singura, secretul sau…folosea casti izolante in casa, cand cei mici erau inca micuti…asta da mod modern, preluat tot de pe afara, de a ti ignora copiii pt a te putea auzi pe tine, pe cine altcineva, cum gandesti. Si le invita si pe entuziasmatele din satul lor virtual FB. Sa foloseasca la fel casti pt pacea lor, ceea ce neclintit vor face, desigur. Ca sa se poate dezvolta in timp ce copiii rup casa in doua, dar desigur poti sa auzi sirena de urgenta si le folosesti cu masura castile (asa zice ea) Iata, printre altele secretul cum o mama normala ar putea produce zeci de carti cand copiii sunt asa micuti si cine stie cate va mai scoate la iveala, doar fiti atenti si cititi ce scrie, ar fi amuzant daca nu ar fi asa trist cum se demascheaza si se vede clar ce fel este…cea mai buna companie, dupa cum modest a recunsocut

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 261 queries in 0.212 s