Astăzi sunt toată ziua la Social Media for Parents. Sesiunea la care particip ca vorbitor începe la ora 2, după pauza de prânz. Puteţi urmări evenimentul live aici:
Categoria: de pe la altii adunate (Pagina 36 din 60)
Un prieten mult mai deştept şi citit decât mine mi-a povestit de curând ceva şi mi-am amintit de el în seara asta, înainte să mă culc. Mi-au răsărit în minte vorbele lui ca o lumină pentru zilele care-or să vină.
A zis: Ştiţi, oamenii sunt de 2 feluri pe lumea asta: oameni-muscă şi oameni-albină. (Noi vorbeam despre perfecţionism.) Cu toţii vrem să fim albină, normal, însă cum suntem, de fapt, e cam diferit. Şi-a continuat.
După ce-au ieşit meşterii din casă, şi-am scos jegul din părul meu, am pornit într-o frumoasă după-masă de iunie împreună cu iubirile vieţii mele spre Bookfest. Ioana, prinţesa urbană, avea lansare de carte.
Ieri am fost la o lansare de carte scrisă de bloggerița mea preferată, Prințesa urbană. Cartea se numește ”O SĂ TE ȚIN ÎN BRAȚE CÂT VREI TU ȘI ÎNCĂ O SECUNDĂ” și poate fi comandată de aici. Am informații că e-book-ul va fi disponibil de mâine 😉
Am sărit din pat la 8.20, direct să mă conectez la live streaming-ul de la lansare. Știam câte emoții are prințesa și cititoarele ei. M-am bucurat că a dat ocazia și celor de la distanță să fie alături de ea, m-am bucurat că m-am trezit și că netul mergea brici.
Live streaming-ul a mers fără reproș. Mi-am băgat căștile-n urechi și dă-i bătaie!
- Prima dată l-am văzut pe ”Om”, îmbrăcat discret, cu un ghiozdan mic în spinare, încerca să se facă invizibil.
- Ea purta o fustă lungă diafană, acel royal-blue, tocmai demn de o prințesă de rang înalt. Avea părul sucit și era toată o zdroabă. (Te gândești, cum poate femeia asta arăta așa bine după 2 copii și atâtea nopți cu colici?! Vedeți, se poate. Deci fără scuze.) Îmbrățișa cititoare, făcea poze și semna cărți.
- La coadă, la autografe, erau și domni singuri, cu cartea în brațe. Fetelor, a înviat speranța!!!
- Apoi a început: Prințesa a vorbit scurt, de introducere, era foarte emoționată, s-a scuzat că nu poate sta în picioare. Mică și prinsă-n talie cu fusta aia minunată, credeai că oricând poate leșina de emoție. Ceea ce s-a simțit, s-a transmis și prin wireless-ul meu de la Regină.
- Am văzut-o pe Sofia!!! Era și ea acolo, în prim-plan, pe scenă. Scumpă, înaltă. Seamănă cu Prințesa doar la fustiță, în rest, e leită taică-său 🙂
- Andreea Marin a vorbit mult, inițial, am crezut că pot merge să fac un duș până termină, însă surpriză! A emoționat publicul și pe Ioana, mai ales, când i-a spus că are atât de multă iubire de împărtășit, tot ce-i rămâne de făcut e să învețe să se iubească și pe ea!
- Moment în care, bărbatu-mio -care citea pe canapea, la soare- îmi zice: Auzi, dragă, dar nu vrei să-ți sufli și tu mucii ăia? Ce ai, doar nu răcești acuma! Hm, nu, dragă, doar suspin pe sub mustăți. Sunt însărcinată și emoționată, am plâns și la documentare, ăsta e chiar un moment, deci ia mai give me a break :))
- Apoi au început să curgă pasajele din carte, pe vocile Andreei Marin, lui Tilly Niculae și Veronicăi Soare. Mi-a plăcut ce am auzit, abia aștept e-book-ul ăla!
- Tilly a citit un pasaj cu mult sex. Copiii erau prezenți, bunica Prințesei la fel, de la care și-a cerut scuze la final. hehehe, camera a făcut un zoom pe bunica, a fost simpatic momentul.
- Iar aseară, la Observatorul de la ora 19 a apărut o știre despre lansare.
Felicitări, Ioana, ai organizat un super eveniment! Se vede cât ești de iubită, iar asta doar fiindcă îți iubești cititorii, la rândul tău. Iar ăsta e doar începutul 😉
p.s. Dacă vreți să comandați cartea, pe blogul prințesaurbană.ro va fi întotdeauna cu 30% mai ieftină.
p.p.s. Prințesaurbana.ro e un jurnal personal despre viața ca un platouaș cu de toate, ca o glumă care merită și trebuie împinsă cît mai departe.
De curând, Sebastian Dombi a deschis una dintre cele mai tinere clinici de medicină veterinară din Sibiu, Exclusive Vets. S-a întors în România, uimindu-ne pe mulți. Umilindu-ne aproape aș zice, că nu mulți au curajul său. Vă invit să citiți un interviu sincer, cu un tânăr medic român care-a plecat și s-a întors.
A fost colegul meu de bancă în clasa a 12-a. În orele de română, ne jucam spânzurătoarea cu termeni din biologie. Asta -când mai luam câte o pauză de la învățat pentru admitere. Eu am intrat la stoma în Cluj, el -la veterinară în București. Când m-am mutat și eu în capitală, stăteam la două străzi distanță în Timpuri Noi. După facultate, deși deja tratase câinii unor vedete din România, Sebastian și-a strâns toți așii din mânecă și-a jucat o singură carte: a plecat în Germania.
Ultima noastră cafea de la Sare și Piper, mai știi? Eu eram după sesiunea aia cumplită, îmi dădusem demisia de la ELLE și urma să plec în Anglia. Tu erai după câteva succese, multe nopți nedormite și urma să pleci în Germania. Habar n-aveam ce-o să se aleagă și unde va fi, pentru noi, lozul câștigător.
1. Știu că în facultate erai ceva foarte deștept și implicat. Că, la un moment dat, ai fost solicitat să mergi cu câinele unei foarte publice persoane din România în Austria la operație (eu țin minte că mi-ai povestit câți bani ai luat pe chestia asta, pe vremea când și eu eram studentă la medicină, dar făceam bani din povești). Că nimic nu mișcă fără să fii și tu acolo. Și că, a urmat ceea ce era firesc: ai plecat din România. După care, te-ai întors. De ce?
Citeam articolul ăsta la bloggerița mea preferată, despre dezamăgirea produsă de niște multe refuzuri cel puțin ciudate de a participa la nunta ei cu Omul. Și mi-am adus aminte de o vorbă pe care-a zis-o tata, când ne-a luat febra pregătirilor: Cel mai important e ca noi, și după nuntă, să rămânem prieteni.
Așa-l țin minte, încât de fiecare dată când aud că cineva nu vine, indiferent din ce motiv, îl văd cu ochii minții și-l aud ce zice.. E adevărat că prieteniile adevărate au nevoie de încercări, iar una dintre cele mai mari este și a te bucura pentru și alături de cineva.
Însă, în România, în ziua de astăzi, o nuntă presupune că ”obligi la obligații”. Toată lumea știe asta, nu e nici un secret. Iar eu cred că e principalul motiv al refuzurilor din toate timpurile. Până când se va pune preț pe prietenia și prezența cuiva, tot vom avea parte de surprize.
E adevărat că prințesa nu de asta se plânge, ci de faptul că prieteni care s-au dat interesați, entuziasmați și confirmați au dispărut brusc de pe fața pământului. Adică au amăgit-o într-un fel mitocănesc, asemănător unor don juani de cartier.
Însă nu merită să vă supărați cu oamenii, cu neamurile ori cu prietenii. Pentru voi nu merită, că de ei vă ocupați mai târziu. Nu lăsați nimic să vă strice ziua, puneți prezențe și nu absențe. Nunțile trec, noi tot aici rămânem. Iar prietenii adevărați, rude, nerude înțeleg că o nuntă nu o faci cu plicuri, ci cu oameni.
p.s. Avem prieteni care vin de peste mări și țări la nunta noastră, alții care și-au reprogramat sau mâncat cu noi concediul, colegi la care noi n-am fost, dar ei vin, prietene care-au ținut cură de slăbire, altele care și-au lăsat părul să crească, ba una chiar era să ucidă o croitoreasă :)))) Rude care vin, deși ele nu au copii și nici perspective, un văr care nu se va căsători niciodată (fiindcă nu vrea, nu fiindcă n-ar avea cu cine :P), dar care mi-a spus că n-ar lipsi de la nunta mea pentru nimic în lume. Ăștia-s oamenii mei. Eu pe ăștia-i număr. Și atât de tare mă bucur că o să-i văd, încât nici nu știu unde-o să-ncapă toată emoția într-o singură mirună.
