Dimineață ar trebui să fie când mi se termină somnul, nu când se trezesc alții.
Categoria: cu faţa întoarsă către mine (Pagina 10 din 24)
poză din grădina botanică Sheffield, la una dintre plimbările noastre la început de an
Nu am de gând să fac listă cu ceea ce îmi propun pentru anul care vine, nu vă recomand nici dumneavoastră un astfel de exercițiu. Fiindcă e un șiretlic al minții, care atunci când vede cu ochii ei niște lucruri le poate confunda ușor cu niște realități, de ajung planurile noastre să fie condamnate la a fi planuri pe vecie. Cred în puterea lucrurilor nespuse, parcă păstrează așa o energie și un potențial. Plus, nu te faci public de mândra minune. Habar n-aveți de câte ori pe săptămână îmi propuneam să renunț la ciocolată din următoarea zi.
Am dat și eu peste câțiva băieți la viața mea de după ce m-am făcut blondă, care mi-au cerut cu mult entuziasm numărul de telefon. Și care, cu la fel de mult entuziasm, nu m-au mai sunat niciodată. Nu le-am luat-o în nume de rău (să zicem că cei care mi-am dorit să sune înapoi au sunat, cu unul dintre ei m-am și măritat.), convinsă fiind că precis mi-au făcut un bine și nu un rău.
Bine, te las acum, că văd că ești ocupată, o aud pe mama ca prin vis, spunându-mi la telefon.
Vine o vreme în viața omului când își restabilește prioritățile, când își alege bătăile și își acceptă compromisurile.
Bucureștiul e un oraș îmbâcsit, prăfuit și îndesat. Cam ca un pod vechi în care ții toate vechiturile și toate valorile tale, la un loc. Așa și orașul ăsta. Acum poate fi inspirațional, când vezi un apus pe Dâmbovița, acum te poate strânge de gât, când ești blocat în intersecție și toți claxonează neputincios.
