Am dat și eu peste câțiva băieți la viața mea de după ce m-am făcut blondă, care mi-au cerut cu mult entuziasm numărul de telefon. Și care, cu la fel de mult entuziasm, nu m-au mai sunat niciodată. Nu le-am luat-o în nume de rău (să zicem că cei care mi-am dorit să sune înapoi au sunat, cu unul dintre ei m-am și măritat.), convinsă fiind că precis mi-au făcut un bine și nu un rău.
Și cu încă o convingere, că ei atunci când au cerut numărul, chiar erau interesați să sune, chiar erau convinși că o vor face. Însă, poate a doua zi când s-au trezit, și-au dat seama fie că sunt prea urâtă, fie că au o nevastă lângă ei.
Cam așa cum e bărbatu-meu după ce halește 2 feluri de mâncare la prânz și-și propune ”să alergăm prin parc deseară”, deși nu știu ce vină am eu. Sau cum e tot el când își propune să doarmă doar o oră când vine de la spital, ba își pune și alarma să sune, pe care o ignoră fără nici un rezultat.
Acestea sunt exemple când extraordinara putere a lui NU e subînțeleasă, deghizată și profund manipulatoare a voinței umane. Când vine dintr-o motivație puternică de moment, dar care se anulează în mod ireversibil atunci când trece momentul. Când sună alarma și lui încă îi e somn sau când vine seara și mai bine punem de-un film decât de-o alergare.
Alte exemple ale necesității de implementare a puterii lui NU
Știu și eu toate teoriile astea cu ”trăiește în afirmații, nu în negații”, că atragem ceea ce spunem și altele din același câmp lexical de idei cu iz de secrete existențiale. Adevărul este că avem nevoie să-l exersăm pe NU în viața noastră tot mai des.
Încep eu.
- NU mai pot. (pe bune, uneori simt că dac-aș fi și eu mică, aș plânge de oboseală)
- NU mai spăl vasele seara (oricum le strâng și spăl și împrăștii și iar strâng și spăl de multe ori pe zi, încât seara sper să nu-și exercite altcineva dreptul la veto, că ne mănâncă gândacii!)
- NU mai îmi asum proiecte în care nu mă pot implica (de curând am pus pe hold ceva care mi-ar fi plăcut enorm și care sper să se materializeze într-o bună zi, fiindcă pur și simplu NU mai am când.)
- NU renunț la toate petrecerile la care mi-aș dori să merg, la toate conferințele mișto, la toate evenimentele din lume.
- NU șterg praful. Patru săptămâni. Ia, să vedem ce-o să se-ntâmple.
- NU fac baie copilului în fiecare zi. Nu e ca și când aleargă prin nisip sau scurmă după râme.
- NU mă interesează ce crede lumea despre cât de des îmi șterg eu praful două fraze mai sus.
- NU mă mai uit să țin evidența prafului. Practic, îl ignor.
- După care, urmează următorul pas:
- NU mă enervez când nu găsesc ceva prin casă (e o vraiște de neimaginat și iar vine mama la mine, nici patul ei nu l-am schimbat)
- NU las rădăcinile să-mi crească până la buric. Nici unghiile.
- NU îmi uit bărbatul într-un colț, pe post de mobilier frumos.
- NU îmi abandonez prietenele (deși nu garantez că sunt și ele de acord cu asta)
- NU îmi pierd timpul, ci îl aloc.
- Și nici asta NU trebuie, dacă nu vreau.
Și, atunci, VREAU: să lenevesc toată dimineața în pat cu bebelușul meu în loc să mă trezesc cu 2 ore mai devreme, să merg la plimbare cu iubitul meu și copilul nostru și vineri&sâmbătă&duminică, să profit de momentele în care suntem toți trei ca să ne iubim împreună, să râdem și să ne jucăm în loc să stea unul cu copilul și celălalt să facă toată treaba de mai sus. Vreau să dorm mai mult somn bun, să citesc o carte deșteaptă, să văd un film fain și ușor. Vreau să am părul mereu spălat și unghiile curate, vreau să miros a mere coapte și-a iubire mare, vreau să fiu frumoasă și puternică, să am curaj, răbdare și înțelepciune… să le spun tuturor NU-urilor de mai sus pe nume.
Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.
imagini via Shutterstock, semn time-out, femeie meditând
andressa
As vrea sa aduagi pe lista si un NU mai caut explicatii la orice lucru si NU ma mai simt respinsa de cate ori se intampla ceva ce nu ma include.
E mare lucru daca reusesti sa nu accepti proiecte pentru ca nu mai ai timp.
Miruna
Punct ochit 🙂
alexandra
Eu am invatat sa nu-l mai iau asa de personal pe NU asta – mai ales cand mi se spunea. La treaba asta m-a ajutat enorm baietelul meu – si, recunosc, inca invat(am). Am invatat sa-l spun si eu cand e nevoie, sa spun NU pentru a-mi spune mie DA. Eu am avut o revelatie cu NU-ul asta, dupa ce l-am citit pe Jesper Juul. Dupa umila mea parere, nu ai nevoie de nici o alta carte de parenting/ dezvoltare personala decat cele scrise de tipul asta. (stiu, suna ca o reclama la o secta sau ceva :))))
Miruna
Hahah asa zice barbatu-meu despre parenting, ca zici ca e o secta sau ceva :)))
Marlanel
Chiar este o secta ! Face bani gramada din manipularea femeilor care nu pot gandi singure, sorry !
alexandra
Ei, nu chiar asa. Eu gandesc foarte bine si de una singura, dar autorul asta chiar m-a pus pe un fir de gandire foarte interesant. Acum ideea e sa mai si filtrezi ce-ti ajunge sub ochi, nu sa le iei de bune pe toate doar pentru ca au etichete frumoase 🙂
Miruna
Pf, eu mi-as face si secta, doar banii sa vina usor!
Teodora
Imi aduc aminte deo carte care te invata sa spui nu (relativ inutila, ca altfel am invatat sa trasez limite) si scria acolo ca sa privim copiii si lejeritatea cu care spun nu la diverse lucruri si situatii care nu le convin 😀 E simplu cat timp lasi sa fie simplu. Mai important decat toate astea, e sa ai parte de tot ce ai trecut in ultimul paragraf.
andressa
Sa stii ca avem multe de invatat de la ei. Inclusiv la cum refuza mancarea cand nu le e foamea, cand nu le place, cum spun ca nu le place ceva sau de cineva.
Isi asculta mult corpul si instinctele, ceea ce noi, ca adulti, am uitat. De -aia ne trezim ca ne imbolnavim ca nu mancam sau mancam prea mult, muncim prea mult, nu dormim cat avem nevoie. Ca vrem sa facem tot!
Teodora
@ andreea So so true! Sunt fascinata de copii si de conceptul ca intial, stiam sa facem o gramada de lucruri, pe care ulterior le-am uitat din diverse motive. Mai adaug la ce ai scris tu si faptul ca ei traiesc in prezent si stiu sa manifeste bucuria autentica.
o femeie
eu in loc de spus NU am ales sa simplific viata. Am renuntat la bibelouri si stersul prafului era parfum (lua 1 min.). Fac mancare pt 3-4 zile, excesul congelez. Fac meniu si merg o data pe sapt. la piata si asta imi economiseste timp. Am renuntat la tv ca plateam si stergeam aiurea de praf. Am haine mult mai putine ca oricum port 2-3 tinute dar si petreceam mult timp cu aranjatul.
In schimb iesim zilnic la plimbare.
Roxana
Femeie, esti un model pentru mine, de cand am revenit in tara, incerc sa pun si eu in practica stilul tau, e incredibil cat de bine functioneaza (acolo unde reusesc). Cu hainele n-am reusit, e jal, am strans 10 papornite si inca zac in mijlocul casei, Nu ma pot mobiliza sa le duc/dau…bagaj psihologic 🙁
Miruna
Femeie, esti un geniu! Eu nu cred ca o sa fiu vreodata asa.
Roxana
Bun articolul, mie imi este extrem de greu sa spun NU, am ajuns intr-o vizita, unde m-am simtit obligata sa mananc ceva nu imi placea, ce imi facea greata, pur si simplu nu am putut sa spun ca eu NU mananc acel fel de mancare, imi era teama sa nu-i jignesc, sa nu ii supar 🙁
Sunt un caz patologic :)))
Miruna
Tu stii ca si eu faceam asta cand eram mica? De rusine si de insistentele gazdelor. Si imi amintesc si acum acele prajituri , bombe le zicea, in care colcaia rom-ul, si acum imi vine sa vars cand ma gandesc. Imi tineam respiratia si le inghiteam nemestecata ca sa le simt cat mai putin gustul si mirosul absolut oribile! Pana m-am smecherit si am mai crescut, de puteam sa spun ca sunt alergica la orice nu imi placea. Asta ma fac si la restaurante, daca nu vreau cu usturoi, de ex, spun ca sunt alergica. Atunci garantat nu uita nimeni sa NU iti puna ceva in mancare :))
Marlanel
Vaaai, eu am invatat in copilarie ca solutia sigura sa scap de injectiile cu Penicilina, era sa spun doctorilor ca sunt alergica. Unii ma credeau pe cuvant, dar altii imi faceau testul si nu iesea nici o alergie. Dar eu nu si nu, ca mai demult, mi-a zis mie un nene doctor ca mi-a iesit testul pozitiv si sa trebuie sa spun asta tuturor doctorilor, ca e important.
Si uite asa, toti doctorii, dar absolut toti, m-au crezut pe mine in loc sa creada ce vedeau cu ochii lor ca le arata testul. Acum sunt adult, insa tot alergic la penicilina am ramas. Ampicilina nu aveti, ca asta merge, nu am nimic de la ea ?
Miruna
P.s. Ampicilina e tot o penicilina, nici un medic intreg la cap nu o prescrie unui alergic la penicilina.
Marlanel
Stiu, insa toti, absolut toti doctorii mi-au prescris-o ! Si in Romania, dar si in strainatate prin tari cu ifose ! ! Chiar ziceau ca e tot penicilina si ca sunt sigura ca nu sunt alergica la ea ? DAAAA !
Incep sa cred ca doctorii normali la cap sunt o specie de unicorni : toata lumea a auzit de ei, insa nimeni nu i-a intalnit vreodata.
Miruna
inseamnă că nu ești alergică la penicilină, ci la alte substanțe, ceva excipienți, ceva-ceva, dar altceva.
Ilies Anamaria
Mnda, cam asa sta treaba cu NU-uurile astea :)), apropo de baia bebelusului, recent am fost la dermatolog cu bebe pentru ca avea pielea foarte uscata, motivul suprinzator: bai prea dese, mai exact zilnice, recomandarea: baita la 3 zile, deci relax:))
Miruna
Si noi ii facem zilnic baie lui Tudor, cu mici exceptii si nu e o tragedie cand nu ii facem. Cam fix cum e si la noi. 😛
maddy
pana la un an si eu am facut zilnic baie gemenelor mele, asta a fost recomandarea doctorului.
acum le spal o data la 2 zile (au aproape 3 ani).
Anca
Miruna, stiu ca nu despre asta e vorba aici, dar am 4 cuvinte magice pentru tine: masina de spalat vase.
Camelia
Daca ne gandim la afirmatii, toate Nu-urile scrise mai sus pot fi transformate in ceva pozitiv, fara NU. 😉
E ok sa ma odihnesc atunci cand ma simt obosita.
E ok sa spal vasele si dimineata.
Am suficient timp pentru proiectele cele mai importante si se vor ivi ocazii pentru toate acele proiecte de care sunt interesata.
Am intotdeauna timp pentru sotul meu.
etc.
Pe de alta parte, un NU ici colo ne diferentiaza ca oameni.
Miruna
Nu. :)) vasele sunt si responsabilitatea altuia, nu e numele meu trecut pe ele.
Si nu am intotdeauna timp pt sotul meu, desi mi-as dori asta.
Laura
De accord + problemele mele din totdeauna :
– NU imi mai pasa de tot ce spun ceilalti ( a se citi – NU ma mai las afectata de rautatile, “sfaturile”, “recomandarile” celorlati);
– Nu mai sunt atat de dura cu mine : asta sunt, atat pot face la momentul acesta, imi propun mai mult si mai bine, dar NU ma mai lupt cu mine, poate nu am ajuns inca sa ma iubesc dar ma accept;
– NU mai incerc sa multumesc pe toata lumea si nici sa schimb lumea
– Nu ma mai dau peste cap pentru altii
Dar eu Miruna, as pune aceste propozitii mai degraba la afirmativ : Fac curat si mancare cand pot si cum pot; ma duc la coafor (mie nu imi iese asta); Fac lucrurile care imi fac mie placer (macar din cand in cand)….
Miruna
Da, vreau si eu la coafor :))
Ioana
Ati vazut ca acest mirific NU, apare dupa nastere? Pana la copil parca ma temeam sa zic nu! Acum, ca am invatat, parca pot sa fac mai multe.
Miruna
Cred ca inainte de copil nevoile erau satisfacute mai usor. Erai obosita? Dormeai samnbata mai mult. Din astea..
Simo
Niciodata cand spui “nu mai pot”,nu inseamna ca,chiar nu mai poti. Sau,ca sa spun la afirmativ, intotdeauna cand crezi ca nu mai poti,de fapt mai poti 🙂 Suntem mai puternici decat credem,de cele mai multe ori.
In alta ordine de idei,nu stiu frate ce e cu vasele astea!Eu gatesc doar pentru doi si uneori parca-mi vine sa cred ca suntem vreo 4-5 acolo :))
Miruna
Hahah :)) 4-5?
Crina
Scuza ma , dar m am blocat la “Nu mai imi asum”… Iti urmaresc articolele, dar peste greselile gramaticale nu pot sa trec. Sorry. Zi buna!
Miruna
Pai tocmai fiindca imi urmaresti articolele… in fine. Ganduri bune.
Calin
Ce se intempla daca punem pozitiv afirmatiile negative? Ca de pilda in loc de “nu mai pot” sa spunem “ma intind putin sa ma odihnesc”… In loc de “nu mai spal vasele seara” sa spunem “daca le las asa, ma impiedic de ele dimineata, cand am nevoie de chiuveta”.
Eu cam asa pun problema. Fac ce pot sa fac, las pe mai tarziu sau pe alta data acele treburi pentru care timpul este o problema.