Multitasking-ul, între aparență și esență

Bine, te las acum, că văd că ești ocupată, o aud pe mama ca prin vis, spunându-mi la telefon.

Se prinde întotdeauna când fac ceva și încă ceva în același timp, semn că niciodată nu-mi iese: să vorbesc la telefon și să citesc ceva în același timp, să vorbesc la telefon și spăl ceva în paralel, să strâng ceva de pe undeva, să din astea.

Observ că din ce în ce mai multă lume suferă de sindromul ăsta ”facem mai multe lucruri deodată”, de parcă ar fi o boală contagioasă. Trăim în secolul vitezei, al neatenției, al inerției și-al norocului. Faptul că fizic suntem într-un loc nu mai garantează că suntem și psihic, experiențele extracorporale fără puteri paranormale au devenit o realitate tot mai des întâlnită.

Stau la masă cu niște prieteni, toți ne uităm în telefon.

Spun o poveste interesantă, în timp ce omul căruia îi povestesc trimite un email.

Ne uităm la un film cu un ochi la laptop și cu unul în telefon.

Ba eu am început să vorbesc în frânturi de fraze și să nu-mi mai duc la final ideile. Mama îmi zice despre multe lucruri că mi-a zis, iar eu pot să jur că le aud pentru prima dată. Am impresia că trăiesc în fire epice paralele, pe vocile din capul meu, din gura mea și din ale altora.

Uneori e greu să ții pasul, alteori nu prea ai de ales. Știu oameni care și-au dezvoltat sisteme de funcționare în paralel de nu îți vine să crezi că pot fi prezenți și într-o discuție liberă și într-o treabă pe calculator. Sau oare pot?

Există studii care arată că cei care se lasă distrași de telefon și emailuri în timp ce muncesc suferă o scădere a IQ-ului cu 10 puncte, ceea ce e echivalent cu o noapte pierdută sau cu de două ori mai rău decât pentru un consumator de marijuana.

Se pare că multitasking-ul ne oferă doar iluzia că rezolvăm mai multe lucruri deodată, când, în fapt, productivitatea ne scade cu 40%. Asta e din cauză că doar pendulăm între task-uri, ne pierdem concentrarea și intră în acțiune fix fuga de idei. Plus, cu cât facem multitasking mai mult, nu devenim mai profi la asta, ci cu atât tindem să fim mai împrăștiați și mai împiedicați.

Peter Bregman a făcut un experiment pe tema asta, iar concluziile le-a pus într-o carte, 18 minute, în care demonstrează efectele nocive ale lipsei de atenție, ale întreruperii concentrației și importanța conștientizării. Știu, la început ne va fi frică: cine va duce gunoiul, dacă rămânem fără pâine, cine va schimba copilul. Însă, rezultatele pot fi spectaculoase atunci când ascultăm implicați ce povestește partenerul despre ziua lui, ca să-l înțelegem mai bine, nu ca să ne așteptăm rândul să-i spunem ce mai are de făcut. Cina va fi mult mai frumoasă, atunci când ne vom privi copiii în loc de ecranul telefonului.

Eu recunosc, mă simt frustrată și nedreptățită atunci când altcineva mă tratează cu multitasking. Indiferent că e soțul, prietena sau vânzătoarea de la magazin. Și la fel de frustrată și nedreptățită mă simt și atunci când eu tratez pe altcineva cu multitasking: fiindcă aș vrea timp doar de vorbit la telefon cu mama, doar de spălat vase (ba, de ăsta m-aș putea lipsi), doar de făcut duș (fără brainstorming intern), doar de hrănit familia, doar de, doar de.

Na, timpule, spune-mi: cum să te împart, când eu vreau, de fapt, să te-nmulțesc.

sursa foto

Dacă doriți să aflați când scriu, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blondelor.