Îngrămădeala e prețul nevăzut plătit de mulți români. De ce e greu să trăiești într-un spațiu mic cu copii mari

Lipsa spațiului este unul dintre factorii de risc pentru burnout. Pentru depresie. Și pentru anxietate.

Înainte să citesc despre asta, am trăit asta. Înghesuiala a ajuns să mă strângă de gât. Să mă sufoce propriu-zis. Am trecut prin furie, prin depresie, prin resemnare, am crezut că-s de vină bărbatul, copiii, eu. Salvarea a venit de la soț, care m-a văzut că nu mai pot în cel mai de cotitură moment. În care m-am așezat pe podea la noi în hol și am zis NU MAI POT.

Nu am zis cu caps. Nu am plâns, nu am urlat. Pur și simplu nu am mai putut. Asta l-a speriat mai rău decât orice aș fi făcut. A văzut că s-a scurs din mine orice ar mai fi fost. El m-a salvat atunci.

Oamenii buni încap oriunde, scriam acum câțiva ani, când copiii erau mici. Bebeluși. Între timp, unul dintre ei scrie și citește, celălalt negociază cu tine în fraze lungi. Toți am crescut. Nevoile noastre au crescut. Una dintre marile diferențe e că acum toți patru vorbim. Mai mult, cineva vorbește tot timpul la noi. Inclusiv vecinii, că blocul e izolat cu intenții, nicidecum cu ceva funcțional.

Nimeni nu are un loc al lui. Școlarul nostru are un birou, doar că nu-l poate folosi, fiindcă fix peste el ținem uscătorul de rufe. Care e tot timpul plin, fiindcă atunci când ai copii, ghici ce, speli mai des decât apucă apa să se evapore din bluze și pantaloni.

Alternative pentru uscătorul de rufe am căutat, să nu vă imaginați că doar ne plângem pe internet. L-am ținut o vreme între pat și dulap, doar că am ajuns să trăim printre stive de haine puse oriunde numai nu în dulap. Că era blocat. Cealaltă alternativă ar fi pe terasa acoperită, unde plouă când plouă afară sau, iarna, se usucă hainele cam peste doi ani.

Locuim provizoriu într-un apartament închiriat, până se termină șantierul casei noastre cu etaj. Pentru care plătim rate la bancă, nu vă imaginați. Un apartament despre care voi scrie separat, ar merge o lucrare de diplomă despre cum să NU construiești un apartament nou în București. Să trăiesc în acest loc pentru care cineva a luat bani este unul dintre singurele motive pentru care nu-mi pare rău c-am decis să construim.

Ca să înțelegeți cât e de SF, ieri am îndrăznit să folosesc aragazul. Le-am făcut copiilor un griș cu lapte rapid. Cuptorul nu l-am pornit nici măcar o dată de când locuim aici, e un sport extrem la care nu mă bag. Instalația de gaze dă eroare de câteva ori până fierbi un ou, așa că mai bine comanzi. Ou fiert aveți? Trăiască multicookerul și cine l-a inventat.

Deci aragazul. Frate, ne-a umplut de un miros de cauciuc ars, de ne-au usturat gâtul și ochii pe toți. Deja vedeam raportul autopsiei mele: intoxicație cu substanțe necunoscute și actualii proprietari condamnați. Deși oamenii ăia n-au nicio vină, probabil nici nu știu că în acest apartament nu se poate aerisi. (Felicitări constructorilor și celor care au pus geamuri care se pot doar rabata.) Îmi e atât de milă de ei că au plătit bani pentru un astfel de loc, încât nu pot nici măcar să le reproșez ceva. De fapt, vreau atât de puțin să am de-a face, tot ce vreau e să-mi iau lucrurile și să plec.

Masa de bucătărie e și birou. Sufrageria e bucătărie și hol. Scaunele sunt și cuier. Covorul e loc de joacă, de jur împrejur sunt pantofi. Nimeni n-are un dulap al lui, ci jumătăți de raft. Avem prosoape care se călăresc pe cârlig unde copiii nu ajung, au nevoie de asistență la fiecare spălat pe mâini. La fiecare pahar de apă băut. Cărțile ni-s întinse și pe jos, că pe rafturi nu mai au loc.

Între timp, la noi în casă, doi oameni frecau o șapă. Poate fi începutul unui banc. În această viteză a melcului turbat, vorba lui Tudor, care m-a întrebat:
-Mami, când o să ne mutăm?

-Nu știu, puiule.

-Dar eu cam în ce clasă o să fiu?

Inițial am închiriat pentru 3 luni. Care s-au făcut 9 între timp. Dar se vor face 12, pentru că nu-i ca și cum suntem în faza de perdele la geam ori tablouri pe pereți. Ne-am închiria altceva, doar că nu merită, deoarece noi în fiecare lună credem că în următoarea ne mutăm la casa noastră cu adevărat.

Sunt foarte multe concluzii și lecții după experiența numită cum 3 luni într-un apartament temporar s-au transformat într-un an. Dacă vă apucați de șantier, mai bine lăsați. N-ai cum să câștigi. Cel mai mare cost nu e din cont, ci din viață. Se numește Timp.

Lista vinovaților e lungă, nu intru în detalii acum. Fiindcă cel mai mare vinovat e unul singur oricum: noi, că am crezut.

Și scrieți-mi ce să iau, că mai am un pic și vă trimit vederi de la spitalul de nebuni.

Articolul anterior

5 lucruri care m-au impresionat ca brand și business la Disneyland

Articolul următor

Cârcei la creier: 9 greșeli în limba engleză pe care să nu le facă niciun copil oricât de începător ar fi (p)

28 Comentarii

  1. Lila

    Si noi tot cam așa, doar ca nu temporar, asta e tot ce ne-am putut permite: apartament open space, intri de pe casa scării in bucătărie/sufragerie/hol, unde oricum incape doar o canapea de 2 persoane, nu-i mai cert pe copii că stau pe jos, ca n-au unde in altă parte. Au totuși fiecare camera lui, sau, mai bine zis, debaraua, incape un birou, un pat de o persoană, un dulap si o biblioteca de aia mică de la ikea, plus niste rafturi pe unde s-a mai găsit loc. Balcon nu e, debara sau boxă nici atât, e doar o terasă deschisă pe care plouă, ninge si tot așa, acolo uscam rufele când permite vremea. Când nu permite, nu uscam. Minimalismul ajută, lipsa spațiilor de depozitare e o problema mai mica când nici nu prea ai ce depozita, lejerii de pat avem câte 2 pentru fiecare pat, haine puține fiecare, cărți puse pe rafturi, facem cățărări si febră musculară, viața la bloc!

    • Lila, ai descris practic viața mea, fără partea de debara ori doi, că nu am așa ceva, fac duș cu găleata de mop. Nu e o glumă deloc. Viața la bloc.

      Azi e ziua în care Miruna s-a decompensat. Sper că măcar geamurile voastre se deschid.

  2. Cred că ar trebui să te hidratezi mai bine, o să înceapă căldurile, să poți face față la toate! Într-un final o să fie bine.

    • Mulțumesc, Iulian! Cred că voi începe deja cu hidratarea, să fim precauți, că altceva nu ne prea rămâne de făcut.

  3. Nikki

    Nu stiu ce sa iei pentru a evita Obregia dar consider ca mai ai o sansa: te scapa umorul. Multumesc pentru portia de ras de azi (faza cu autopsia), stiu, e urat sa razi de necazul alteia, numai ca esti tare de tot cateodata :)))

    • Să vezi cum o să scriu pe vodcă. O să rup internetul. Te mai aștept pe aici, prevăd vremuri amuzante.

  4. Simona

    Eu te apreciez pentru vulnerabilitate! Nu-ti pot decat trimite ganduri bune!

  5. Nancy

    Miruna, stiu ca de cele mai multe ori e mai usor de zis decat de facut, dar mutati-va de acolo. Da, o sa fie oboseala, dar nu stii daca cele 12 luni preconizate nu vor deveni 15. Intre timp, innebuniti cu totii.
    Si daca mai prindeti o iarna acolo, aia va mai trebuie.
    Cauta altceva, nimic nu e mai de pret decat sanatatea. Si fizica si mintala.

    • Mulțumesc. Să știi că mă gândesc serios la asta de la faza cu aragazul. E a doua oară când se întâmplă și m-am întrebat ce ar trebui să se întâmple ca să o fac? Să fie casa gata, doar că na… asta deja tot cred de 6 luni și mă simt ca o virgină fraieră care cedează doar fiindcă cineva o mângâie în timp ce-i promite un inel

      • Raluca

        Draguță, eu zic sa cautati repede altceva. Dai o strigare pe Sisterhood si venim la ajutat cu mutatul, intr.un weekend va rezolvam ❤️

  6. Ana

    Vaaai, cat de cunoscut suna. Noi stateam intr-o garsoniera. Cat am fost 2 era ok, in 3 devenise o provocare si aveam frustrari maxime. Am carat copilul, initial in burta si apoi in carut, dupa mine la primarie, curent, gaz, santier. Ne-am mutat cand avea copilul 1 an si 10 luni, cu fir de curent provizoriu “imprumtat” de la o vecina, pana s-a hotarat Enel ca ne racordeaza.

    Dar exista si bine dupa toate astea, se vede luminita la un moment dat. Acum suntem 4 si am jucarii in toate camerele posibile.

    • Bineeeee, te felicit, o femeie care știe ce vrea! Și eu am umblat cu copiii în spinare pe la primării. Funcționează.

  7. S

    Pana la urma tot o sa fie gata casa (presupun ca intr-un an si ceva maxim)
    Asa ca pana atunci fii mai nepasatoare , oricum sunteti doar in trecere unde stati acum (sau in alt apartament in care ar trebui sa va mutati tot in chirie, daca a devenit insuportabil cel de acum). Daca costul e timpul, cea mai eficace solutie e sa ignori problemele de la apartamentul inchiriat, stii ca sunt pe durata determinata (nu ca la cei care stau inghesuiti fara sa se intrevada, relativ curand, altceva la orizont). Vezi prin niste ochi mai punk locul unde stai 🙂
    Probabil e coplesitor cand sunt hopuri de trecut la casa si mai vezi si problemele din apartament, dar …100% pentru casa, ignora cele din apartament (in masura in care e sigur sa o faci, bineinteles)

  8. Mirela

    Subscriu! E greu fara spatiu! Avem jucarii (la care picii nu vor sa renunte) de cand aveau 2 ani si acum au 15 si 10 ani. Cartile se inmultesc pe zi ce trece. Seturile Lego sunt mai ceva ca bibelourile de vremea parintilor. Aduna praf la greu si mereu imi zic ca le mai dau o sansa pana la urmatarea curatenie. Dar pentru timp castigat am ales sa stam in acest minuscul apartament de 3 camere, dar oarecum central si langa parc. Toata familia ne tot intreaba cand ne mutam si noi? Dar e greu sa renunt la timpul castigat prin faptul ca la serviciu ajung relativ repede chiar si pe jos, scoala e aproape si bona la fel. Asa ca ne-am marit in acest spatiu mic. Dulapurile baietilor, luate pe cand aveau 3 ani, au devenit neincapatoare pentru hainele lor. Gestionam inca situatia, dar greu. Si trebuie sa recunosc ca pierdem la capitolul ordine. Nu pot spune ca suntem foarte ordonati. Pur si simplu nu e compatibil conceptul cu acest spatiu. Ce faci azi imediat isi trece efectul la cea mai minuscula achizitie. Dar sa fim sanatosi ca ne-om muta si noi candva. Dar una peste alta trebuie sa recunosc ca te admir pentru stoicismul de care dati dovada continuand sa stati acolo. Cand ai povestit aici ca te-ai mutat in chirie ca sa nu bati orasul in fiecare dimineata mi s-a parut cea mai buna solutie fiind o solutie temporara. As fi procedat la fel. Dar daca situatia devine atat de nasoala poate e mai bine sa aplici ce ziceai intr-un post anterior legat de costurile nerecuperabile. Stiu, e greu de zis, dar tragand linie si gandidu-ma mai bine, nu cred ca as fi avut taria sa caut alt loc de chirie cand tragi speranta sa te muti de la o luna la alta. Mai ales ca vine si vara si vacanta. Se sta mai mult pe afara, prin parcu. Poate mai stati mai mult la celalalt si cel tarziu in toamna va mutati in casa noua. Un strop de rabdare si poate ce e mai greu a trecut!

  9. Adriana

    E foarte important sa te gandesti din timp cum o sa mobilezi casa ca sa nu ajungi si acolo sa ai o problema similara. Crede-ma ca se poate!

    “In fiecare casa, oameni si lucruri coexisa sub acelasi acoperis. Daca lucrurile nu sunt ordonate adecvat, ajung sa-i sufoce pe oameni. Un apartament conceput sa fie o casa de oameni se transforma intr-un depozit de lcruri.

    Asta e cea mai grea incercare la care suntem supusi in relatia noastra cu casa. […]

    Dar e mai bine oare sa stai intr-o casa mai mare?

    Am un prieten care cred ca a raspuns succint la asta:

    – Ne-am mutat, in sfarsit! E putin mai mare, dar nu-mi dau seama de ce e la fel de multa dezordine si inghesuiala!

    Imbunatatirea standardelor de locuit nu inseamna doar sa schimbi partea fixa – zona, dimensiunea casei, numarul de dormitoare si de bai – trebuie imbunatatit si COEFICIENTUL DE LOCUIRE odata cu schimbarile fizice. […]”

    Cartea lui LU WEI, “Cum sa ai loc in casa”, este fabuloasa in acest sens.

    Am avut norocul sa o citesc in timp ce ne construiam casa. Am aplicat cat de mult am putut din carte si acum reusesc sa intretin foarte usor curatenia in casa incat toti cunsocutii se mira cum pot cu doi copii mici (3 si 5 ani) sa fie asa curat. (Spoiler: Principiul universal al raportului 2:8 functioneaza minunat.)

  10. Beatrice

    Iti recomand un uscator de haine. E tare util si,cand te muti la casa ta,il duci cu tine(haine o sa usuci PE VIATA?(mama de trei aici???),cum siiiigur stiai deja?‍??‍?) si cu mancarea… ar merge ceva de genul”found raising” dar cu mancare?? ca sa nu mai ai treaba cu The aragaz.??

    • Nu am unde sa pun asa ceva. Si frigiderul e pe
      Terasa. Cand ploua sau a fost frig, era vis sa iesi dupa lapte

      • Mihaela

        Peste masina de spalat rufe.

        Fara suruburi in perete fara nimic, se cumpara suport si se aseaza peste.

        • Asta daca ai masina de spalat undeva pe un hol (daca ai hol, eu una nu am). Am masina de spalat sub blatul din bucatarie. Deci, uneori chiar nu e spatiu.

  11. Imi pare rau ca treceti prin asta. Ati fost incredibil de curajosi ca v-ati inhamat la un asemenea proiect cu sotul tau lucrand foarte mult si tu cu doi copii mici. Va suna rau, dar nu pare ca va fi gata prea curand casa daca sunteti la turnat sapa. Mobila de comanda dureaza enorm de mult de primit, o amica mai are,dupa 1 an de la comanda si plata, de primit corpuri la bucatarie si living desi e genul de mobila scumpa si de calitate. Cosmar.

    Ar trebui sa vezi ce chirii gata mobilate si utilate exista in zona, in general se cam fuge de 4 camere pentru ca sunt costisitoare utilitatile deci teoretic, mai ales ca vine vara, va scadea cererea pe chirii si ai putea gasi chilipiruri. Stam cu chirie in 140 mp cu tot cu terasa si balcoane, 3 dormitoare cu doar aprox. jumatate fata de pretul cerut al zonei. Decat sa stea gol, il prefera asa proprietara iar noi ii suntem recunoscatori platind totul la timp + impozitele separat cand trebuie sa achite la Anaf pentru inchiriere. A fost nemobilat ce-i drept si sigur depinde de zona dar na, poti incerca.Daca nu gasesti macar te mai linistesti la ideea ca nu aveti alternativa pana se termina casa.

  12. Anca

    Noi am stat 3 persoane care lucrau de acasa ( deci 3 birouri si 3 scaune care sa nu-ti strice spatele) cam 2 ani in 3 camere. Noi am folosit holul ca sa punem biblioteci pe grinda, dulapul de pantofi, raft sa ne agatam caciulile si cheile, un carlig sa agatam bicicleta mea.
    E greu uneori, la mine regula a fost biroul meu e sfant. Are si sertar, nobody touches my pretty. Cosmeticalele , fohen si hobby urile in sertarele de sub pat. E greu sa ne adunam si suntem mai putini si mai mari.
    Insa da, fiecare chestie pe care am modificat o putin, un raftulet, un agatator de chei ne-a dar mare satisfactie. E greu sa stai cu chirie, sunt multe maruntisuri care nu poti sa le adaptezi sa fie exact ce are nevoie familia ta.
    Succes! Eu cred ca esti o eroina, iti doresc succes! Oamenii buni stau impreuna, dar e magic daca fiecare are carligul lui de prosop. Iar daca ai un raftulet in baie unde sa pui un prosop alb o lumanare o floare , chiar si mai bine. Eu acel loc l-am desfintat sa pun boiler ( multumim primarilor bucurestiului din ultimii 120 ani) . E un flecustet, dar chiar m-a enervat . De uscat , in hol uscatorul si ne strecuram pe langa el. Sau in mijlocul sufrageriei. O invidiez pe mama care are uscatoare comune la bloc, si comunitate de incredere .
    Ce sa mai zic, mult succes. O sa fie luminita si la voi. La anul pe vremea asta, ai sa-ti bei cafeaua in gradina si o sa poti glumi despre geamurile batante.

  13. Cosmi

    Dragă Miruna,

    Vă admir curajul de a construi o casă! Vă doresc să se termine curând și să fie așa cum v-ați imaginat!
    Eu am locuit cu copiii mei și cu soțul meu într-un apartament mic de 2 camere (în bloc vechi) până la 9 ani ai băiatului și 7 ani ai fetiței. Apartamentul era cam micuț, dar cât de cât funcțional. Și ne-a fost bine acolo, chiar dacă eram cam îngrămădiți. Ne-am mutat într-un apartament mult mai mare, tot la bloc, din păcate … a fost alegerea noastră asumată … de a avea școala aproape, bunicii aproape … și cu speranța că vom construi cândva o căsuță mică undeva la țară.

    Putere multă! Se va încheia curând!

    • Mersi, Cosmi. Și noi am locuit până în septembrie într-un apartament clasic de bloc. Balcon, 2 camere, nimic ieșit din comun. Debara, baie, ce să zic. Nu m-am plâns, cum zici tu, lucrurile erau funcționale. Cât de cât, nu era perfect, dar aici lipsa confortului ne mănâncp ficații. Din păcate, cred că mai durează ceva, eu sunt dincolo de linia de plutire.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 193 queries in 0.391 s