5 lucruri care m-au impresionat ca brand și business la Disneyland

Sigur că nu mai privești doar cu ochi de copil această lume. Sigur că observi și ca business, și client. Cum ești tratat. Care e traseul. Ce proceduri. Sisteme. Sigur că e unul dintre cele mai puternice brand-uri din lume Disney. Iar parcul din Paris are 30 de ani fix. Deci suficient timp în care să-și fi perfecționat lucrurile de mai sus.

Sigur că nu e perfect, dar, Doamne, cât de aproape de perfecțiune sunt!

1. Nu există cozi la intrarea în parc. Flow-ul e atât de bine gândit și per total, dar și în dinamică. Am stat 5 zile la Disneyland, deci am avut multiple intrări în parc. Toată lumea trece prin filtre ca la aeroport. Inclusiv la intrarea în hotel. Nu se formează cozi, ei deschid și închid porți în funcție de necesar, ba am văzut și oameni cu batoane luminoase în seara cu artificiile, care te ghidau spre porți, ca să nu se formeze cozi.
2. Orice paradă era însoțită de o armată de oameni de la Disneyland, care dirijau mulțimea și țineau oamenii să nu treacă de rând. Exemplar.
3. Când a plouat, s-au mobilizat cu raclete și au măturat apa din bălțile de pe trotuar. Care nu erau lacuri, vă imaginați. Dar oricum. Perfection.
4. Când se făcea ora spectacolului Lion King, au trimis personal prin parc, care să îi dirijeze pe oameni spre teatrul unde avea loc. A fost pac-pac.
5. Florile. Dincolo de faptul că toate erau în armonie cu culorile din jur (în Fantasyland, unde acoperișurile erau roz cu bleu, florile erau gen Nu-Mă-Uita cu ceva rozosin, se asortau perfect, ziceai că-s puse după codul de culoare html), dar modelele erau wow. Exemplu: hotelul unde am stat avea simbol o ancoră. Ancora are niște acolade frumoase, care erau perfect reproduse din flori galbene pe un covor verde de gazon și frunze verzi. Dar perfect, de zici că venea cineva zilnic să dea florile cu fixativ, să stea într-un anumit fel. Impresionant.
6. Atenția la detalii. Single rider și rider switch, două excepții de stat la cozi pentru situațiile în care ai copil mic. Am scris despre asta în articolul cu tips and tricks. Ideea e că te simți sprijinit, îmbrățișat, nu jefuit de bani. Facilități pentru schimbat scutec peste tot (nu știu dacă și la bărbați, nu am încercat).
7. Mentenanța. Deși are 30 de ani parcul, inclusiv rotițele și mecanismele de la carusel sau de la brațele de metal care ridicau trenulețele erau impecabile, vopsite frumos, fără rugină sau pânze de păianjen.
8. Inclusiv panourile, porțile, stâlpii, ghirlandele, barierele de ”atenție, ceva”, totul era din filmul locului, brand-uit, rotunjit, colorat. Nimic nu era improvizat, cum suntem noi obișnuiți, probabil sechele din șantier sau din cultura lui ”ne descurcăm noi cumva”
9. Fostele case de bilete erau închise. La intrarea în Disneyland parc, acolo de unde ne-am cumpărat bilete prima oară când am mers, era totul muzeu. Sub marcajul ”casa de bilete” erau niște panouri mari și frumoase, dar casa de bilete tot părăsită era. În locul multelor ghișee la care oamenii stăteau la cozi lungi să își ia bilet, acum erau doi angajați Disney înainte de intrarea propriu-zisă. Verificau să ai biletul scos, cardul la îndemână sau mailul în telefon. Doi oameni, pentru 25mii. După care totul era automat și intrai.
10. În trei ani, dispar și ăștia doi de la intrare și, în cinci, toți casierii de la restaurant. Lumea va comanda în aplicația mobilă și va plăti totul online. Dacă aș fi în locul lor, mi-aș căuta alt job deja. A fost impresionant să vezi cum se schimbă lumea efectiv. Și cum un brand care funcționa excelent ține pasul cu vremurile. Ca să reziști pe piață, cred că e un must.
11. Plăteai cu timp. Ați văzut Inception? No, cam așa. Deși ai plătit bilet, la fel au plătit încă vreo 25mii. Așa că mai aveai o plată de făcut, dar una nespusă când voiai să intri la atracții: fie plăteai o taxă suplimentară, fie plăteai cu timp. Timp în care puteai vedea altceva. Dar noi chiar n-am suferit de cozi, v-am povestit deja cum am făcut.

Per total, a fost probabil cel mai șnur patient pathway, cum zicem noi în cabinet, sau customer journey, pe care l-am experimentat. Horațiu s-a apucat deja acolo să asculte o carte despre viața lui Bob Iger, președinte și director executiv al The Walt Disney Company. A și terminat-o de când am ajuns și până am publicat acest articol eu. Interesant.

M-aș întoarce mâine acolo cu copiii mei. Ați auzit de emigrări la Disneyland?