Cât voi nu erați atenți, eu am ajuns la 433k de urmăritori pe toate canalele social media. 32 de mii de suflete s-au alăturat comunității în doar ultimele 2 săptămâni. Cum s-a întâmplat asta?
Categoria: cu degetele pe taste (Pagina 5 din 69)
Posbil să mă înșel, nu sunt un expert și nici nu vând servicii de terapie. Io-s cu dinții, deci vă trimit pe toți la spălat cu periuța două minute întregi și regulat, pe urmă, la dentist.
Îmi amintesc perfect acum câțiva ani, Tudor era bebeluș abia diversificat, că am participat la un eveniment într-o clinică mare de terapie. Am primit drept cadou o ședință de psihoterapie. Sau 3, nici nu mai știu.
Am refuzat.
Duminică ne-am nimerit în vizită la niște prieteni, fix când fetița lor de 8 ani se pregătea de o petrecere.
Sau acolo unde vrei să rămâi, pretini. Că, după o vârstă…
Așa zicea străbunica mea, fie iertată. Pretini. Mi-o amintesc destul de bine, dar mai bine îmi amintesc poveștile despre ea. Strașnică femeie. La 96 de ani încă făcea socoteli în minte. Avea un excel în cap. Știa toate pământurile cui sunt date în arendă. Cine ce bani îi are de adus. Și ea cui ce sume are de dat.
Marie Kondo scrie în Magia Ordinii (cartea lunii cândva în Sisterhood) să nu ținem gunoaie în casă. Ba zice inclusiv despre felicitările primite la diverse ocazii: aniversări, botez, nuntă. Scopul acestora e să transmită un mesaj atunci, să nască niște emoții atunci. Să le păstrezi într-o cutie nu înseamnă că rămâi fidel sau că îți arăți respectul, ci că depozitezi gunoi.
Am fost în club, vă rog să nu râdeți. Nu că aș fi vrut. Dar a fost ziua de naștere a unei prietene. Ea a vrut și cunoașteți regula în această situație: nu poți refuza sărbătorita. Pentru toți cei care m-au văzut și s-au întrebat ce caută o mamă serioasă ca mine la 2 noaptea ridicând media de vârstă într-un club din capitală, să știți că există o explicație. Că m-au văzut cel puțin două persoane, sunt aproape mândră de mine. Am dovezi că există și aici viață socială! :))
